2,703 matches
-
că Moise nu e cu nimic inferior lui Pavel. Fără această schimbare de accent afectiv, potențialul de fanatism totalitar care mocnește în fiecare monoteism nu poate fi eradicat. Soluția așadar nu e politeismul, ci încuscrirea reciprocă a monoteismelor existente, potrivit reveriei idilice: „drumurile noastre se vor întîlni vreodată”. Iarăși, deznodămîntul lui Sloterdijk sună încurajator, dar e iremediabil naiv. Un volum care impresionează prin sagacitatea analizei la care e supusă gîndirea monoteistă, care în fond e forma incipientă a oricărei gîndiri totalitare
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
bagajele și diseară voi fi în București. Da, părăsesc Viena pentru totdeauna, orașul meu natal iubit, capitala mea imperială. Trebuie neapărat să plec de aici, rămâne de văzut unde ur mează să mă stabilesc, dar nu am timp acum pentru reverii. Avionul pleacă la cinci după-amiaza, dar la douăsprezece am de executat ultima mea lucrare plătită. Da, sunt artist, așa îmi place să mă prezint, unul destul de apreciat în branșă. Performing arts, cred că acolo mă încadrez. Trusa mea cu ustensile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alocuri cu nume de scriitori și filozofi (Platon,Eminescu, Blaga, Labiș, Nichita Stănescu, Basarab Nicolescu, Mircea Ciobanul, Emil Brumaru, Marian Papahagi), cu evocări de mobilier vechi, de vitrine, de candelabre, cu fel și fel de componente ale unui Paradis arhaic, reverii și fantazări învăluite în nostalgii și reflecții melancolice. Principalul laitmotiv al lirismului meditativ e timpul. Timpul individual, străbătut, din perspectiva prezentului, în ambele sensuri, spre izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
atât în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e o altă modalitate de exprimare analogică, ducând la simboluri și reflecție. Pentru femeie, oglinda e martorul mut, revelator al sufletului, prezență dramatică și jubilație
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
al celuilalt, cu mângâieri în părți știute și locuri noi, începând în pat și terminând pe salteaua mutată pe covor. Ea îl acceptă cu toți porii, cu toată ființa, pentru a o răscoli și a o transpune apoi într-o reverie vecină cu somnul. Un somn de secunde sau minute, toropitor, aproape mineral, „ca o voluptuoasă revenire în hora cosmică a tuturor lucrurilor” (comparația îi aparține lui P.H.L.) De fiecare dată, bărbatul extenuat se întinde alături, își reglează respirația și se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
clipele de răgaz, îl contemplă apoi în vitrina unei librării, îl împachetează frumos, în hârtie colorată, lucioasă poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă... Suficientă reverie pentru acum, însă. Alexandre își adună de pe scaun o pereche de pantaloni relativ călcați și o haină de culoarea untului, cu revere cafenii, și coboară două câte două treptele ciobite din scara-melc a imobilului unde lo cu iește. O ia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici o linie țde altfel, dacă ar fi câștigat la bingo, i-am fi spus, de bună seamă, miliardarul Vasile), nici o femeie nu-i înfierbântase așternutul și nici mințile. Cert lucru, nu avea nici un motiv să simtă că plutește. Întors din reverie, gunoierul Vasile se întoarse pe partea cealaltă și căscă ochii. Mari. Îi dădu roată și-i mai căscă o dată. Salteaua umplută cu aer cât să fie suficient de moale ca să te adâncești în gânduri țgunoierul Vasile fiind o persoană meditativă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spuns sub forma unui principiu care s? justifice imaginarul artistic din opera poetului. În cazul de fă?? credem că natura eminesciana reprezint? desacralizarea unui mit, al Paradisului pierdut. Tema literar? a acestui mit era omniprezent? În perioada romantic?, fie că reverie spre spa?îi exotice, fie spre teritorii ale trecutului ori viitorului, fie, pur și simplu, pe c???rile anotimpurilor prezente la Ipote?ți. În spa?iul cultural european natură a fost asimilat? că o alegorie a feminit??îi: Înainte de a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sfori, aduce marionetele în poziția verticală. Muzică. Între marionete și împreună cu ele, Emma un dans de teatru de estradă, cu gesturi tot mai indecerrte, apoi valsează cu marionete Dracului, punînd piedici celorlalte marionete, care dansează și ele. Totul este doar reveria Emmei; Toreadorul, cînd se va întoarce, nu va vedea nimic. Dansul crește în viteză.) EMMA: Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor! Osîndiților! Șapte generații de prinți au ucis șapte generații de prințișori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și păpuși apare și Ion, nu un Ion oarecare ci chiar Ion Nebunul ("cum e la ocnă Ioane?"). Aceasta ar fi... distribuția. Dar ea nu-i tocmai "gratuită" cum ar părea la prima (și a doua) vedere. Iată, de pildă, reveria Emmei ("într-un context" de oameni și marionete): Ce credeți voi?! Că doamna Bovary sînt eu?! Voi sînteți doamna Bovary nemernicilor! Osîndiților! Șapte generații de prinți au ucis șapte gererații de prințișori și viceversa. Vino-ncoace! (Îl ia în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ar avea acces la informații. Păcatul intervine atunci când în loc de informații livrează sentințe. Atracția pe care o exercită filmele este determinată și de asemănarea lor cu visele (atât cele din timpul somnului cât și cele ce apar în starea de veghe, reveriile); ele conțin aceleași intrări în lume ce sunt prezente și în visele noastre. Într-un anume sens ne suntem străini: nu știm ce vom spune sau ce vom face în anumite momente. Ne descoperim pe măsură ce suntem expuși diverselor situații. Suntem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era frumos, te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dorea să ajungă și începu drumurile. Mergând pe ici pe acolo, i se părea că alături este Clotilde, că merge de mână cu ea și câteodată se trezea că parcă sporovăiau unul cu altul, ca altădată... Își revenea brusc din reverie, zâmbind la poveștile cu domnul acela Alzheimer, care cam începuse să-i dea târcoale, zicându-și că, la vârsta lui, oricum unii mai vorbesc și singuri și visează cai verzi pe pereți. Fusese deja la Tuileries, amintindu-și că Regina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împiedică se participe sufletește la lectură, ori scriitorul își blochează complet sensibilitatea, dînd naștere unui text arid, abstract și inert, în fața căruia cititorul nu poate trăi resuscitatea nici unei fantasme personale. În primul caz, cititorul este sufocat de un șuvoi de reverii înfățișate cu ostentație, în cel de-al doilea se pomenește într-un vid afectiv lipsit de imagini. În primul caz, densitatea e prea mare, în celălalt prea mică, dar în ambele senzația căpătată e cea a parcurgerii unui text ratat
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
contactul neîngrădit cu sursele de cultură. Unul dintre acești prestigioși reșapați este Pavel Chihaia. Născut în 1922, cu o copilărie modestă, nescutită de frustrări, din care a reținut, precum o emblematică amintire, plimbările prin cimitirul din Constanța,marcate de-o reverie gratuită, întrucît ne încredințează că "nu cunoșteam pe nimeni din cei înmormîntați", urmează Facultatea de litere din București, audiind și cursurile de filosofie, cu dascăli de înalt nivel, și colaborînd la ziarele Fapta, Timpul, Ecoul cu cronici plastice. A beneficiat
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
locomotiva; nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor lui Paul Georgescu (născut, acolo, la 7 noiembrie 1923), urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
care pregătesc răscoala de la 1907: "micile" evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît "marile" jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă din ultimele zile ale lui ianuarie 2008 sparge reveriile livrești cu (i)realitatea imediată a vremii noastre postmoderne. Țăndărei-Huzurei sare din praful Bărăganului în paginile tabloidului "The Sun" astfel. Presa britanică publică materiale despre traficul de minori proveniți din Țăndărei, oraș desemnat de poliția britanică drept sursa problemei, după
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
relativizare, putem constata și un conservatorism în planul literaturii. Îl reprezintă autorii ce posedă o doctrină și mai cu seamă o fibră morală pliată, cu mai multă ori mai puțină fidelitate, printr-o reacție semeață, ori dimpotrivă , domoală, scăldată-n reverie, pe valorile tradiționale, pe "vechime".Acești conservatori n-au constituit nici pe departe piedici în calea evoluției culturii, ci au facilitat-o prin cumpănirea lor, prin spiritul critic ce i-a ajutat să-i filtreze aspectele ori prin creația lor
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent dezlânate și foarte întortocheate sunt exerciții despre Nimic. Același lucru l-am făcut în Rătăcirile unui caligraf și în Vârstele. - Ce prejudecăți sau ce inadecvări ați sesizat în comentariile critice consacrate operelor dvs.? - Criticii cred că nu
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
mitologia creației literare și de a se transforma din ambient și din reper peisagistic în topos cultural. Gîndirea eliptică și nondiscursivă a lui Gh. Iova, exercițiile de levitație ale lui Marian Drăghici, retorica de camuflaj a lui Paul Vinicius și reveriile rimbaldiene, de înger carbonizat, ale lui Felix Lupu, se fecundează aici și germinează la vedere, asemenea unei semințe a cărei transformare este privită cu acceleratorul. Astfel, Muzeul... a ieșit din starea clasică de administrator al patrimoniului istoric și a intrat
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
Pavel Șușară Deliberat sau numai instinctiv, prin marile sale reverii pe marginea obiectualității Ion Bitzan a repus în discuție dimensiunea temporală a operei de artă, receptată multă vreme exclusiv din perspectivă spațială. însă nu prin narație exterioară, prin succesiunea episoadelor ori prin spectacole în mișcare i-a fost recuperată acesteia
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
în consecință, sînt mecanismele și resorturile adînci ale fascinației pe care arta și personalitatea lui Bitzan le exercită asupra conștiinței publice și asupra privitorului, în particular. în pofida faptului că artistul și-a delimitat foarte net universul și și-a restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
și "tărâmul pustiu" al lui T.S. Eliot. Totuși evadările compensatorii (de obicei erotice) nu lipsesc și ele îi oferă, de fiecare dată, personajului-povestitor o măruntă consolare. Istoriile de dragoste evocate în carte sunt vii și tandre, având ceva din imponderabilul reveriei, al visului cu ochii deschiși, contrazis însă brutal de logica realității, "a vieții ce se viețuiește". Maja desnuda, infirmiera, nebuna, prostituata, blonda Alcira, Desdemona, femeile-magnolie, vânăta vorbitoare, Matilde ș.a.m.d. sunt, în general, figuri misterioase, spectrale, lipsite de trăsături
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
o au casele foarte vechi cu ținută aristocratică aruncate în ruină. Totul plutește parcă în melasa unui vis de opiu, cu un relenti care contrastează cu scenele de alertă din spitalul unde lucreză ca infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]