377 matches
-
obiectivul indicat, decât împreună și alături cu frații noștri catolici din vechiul regat" (Ibidem). 917 Precizăm faptul că această concepție și opinie trebuie înțeleasă în contextul realităților interne și internaționale ale perioadei, a semnării Concordatului cu Vaticanul, dar și al revizionismului maghiar opus conturării și formării unei ierarhii și Biserici catolice românești, autentice și independente în relația cu Sfântul Scaun, fără legături de subordonare față de structurile catolice maghiare. 918 Societatea "Sfânta Unire" din Baj și "Presa Bună" din Iași. 919 AERC
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mod unilateral stimulentele materiale”, „tehnica este prima linie de specializare”, „tendința spre grandios și exotic în dezvoltarea industriei”, 3. „pe tărâm ideologic și cultural, influențele burgheze abundă”, 4. „politica externă românească nu ține de marxism-leninism, ci în mod esențial de revizionism și egoism național”. Vizita lui Zho En-lai la București a fost cea mai importantă vizită făcută de oficiali chinezi în România de la momentul în care China și România au stabilit relații diplomatice. în timpul vizitei, Ceaușescu a încercat în continuare să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
chestiuni, trebuie să ne străduim să păstrăm înțelegerea și să evităm controverse deschise. înaintea manifestației pentru prietenia româno-chineză, care a avut loc la sfârșitul vizitei, partea română a cerut scoaterea din discursul lui Zhou a pasajelor care cuprindeau obiecții la revizionismul contemporan și la șovinismul marii națiuni, ceea ce a provocat o dispută între cele două părți. în cele din urmă, manifestația de masă „a început cu două ore mai târziu decât era programat și a ținut numai 15 minute”. Ambele părți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
s-au îndepărtat de el pentru mult timp. Dilema României față de relațiile sino-sovietice și privirile binevoitoare către China nu numai că nu i-au mișcat pe chinezi, dar au fost percepute ca neputincioase în a determina o adevărată ruptură cu revizionismul sovietic. Albania a devenit cel mai intim tovarăș al Chinei în lupta antiimperialistă și antirevizionistă; România era privită numai ca un „aliat indirect” al Chinei, și nu ca un iubit tovarăș. Din acest moment până în 1971, China nu a evitat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
depistarea elementelor dușmane și, în conformitate cu legile puterii sovietice, să reprime la timp acțiunile criminale”. Scrisoarea a fost urmată de numeroase arestări pe motive ideologice, sute de oameni fiind trimiși în judecată și primind pedepse severe pentru „calomnierea realității sovietice” și „revizionism”. A fost întărit controlul ideologic asupra instituțiilor cultural-științifice și a mijloacelor de informare în masă, toate acestea marcând revenirea, cel puțin parțială, la un regim de constrângere și represiune. Majoritatea membrilor Prezidiului au fost convinși că evoluția periculoasă a evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
însemnătatea universală a fundamentelor experienței Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în opera de construire a socialismului” și considera că principalele sarcini la momentul respectiv erau “întărirea unității ideologice a mișcării comuniste, apărarea purității teoriei marxist-leniniste” și lupta împotriva reformismului și revizionismului. Unul dintre elementele de măsură a adeziunii la „dezghețul” hrușciovist îl constituia modul în care era descris Stalin în discursurile oficiale de după februarie 1956. Conducătorii PMR n-au fost niciodată de acord cu „desființarea” lui Stalin, ci cu o critică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
exagerarea elementelor particulare și negarea trăsăturilor fundamentale comune în lupta pentru socialism. Comunismul național nu are nimic comun cu marxismul, n-are nimic comun nici cu internaționalismul proletar, nici cu interesele naționale reale ale popoarelor. în esență este vorba de revizionism îmbibat cu naționalism burghez”. Nu trebuie să facem însă confuzie între retorică și activitatea practică. Așa cum putem constata astăzi din dosarele declasificate din arhiva fostului partid comunist, exista o discrepanță evidentă între cele două aspecte. La momentul 1957 însă, strategia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la intensificarea activității partidelor comuniste, la un nou avânt al luptei pentru pace”, „la consolidarea PCUS și a statului sovietic, la asigurarea strictei respectări a normelor leniniste ale vieții de partid, cât și la combaterea oricăror manifestări de dogmatism și revizionism”; promovarea principiilor leniniste ale coexistenței socialismului și capitalismului și întrecerii pașnice între cele două sisteme, ca bază a politicii externe a URSS și a lagărului socialist. PMR recunoștea astfel rolul conducător al PCUS în cadrul mișcării comuniste internaționale, existența unui singur
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
majoră a discursului lui Emil Bodnăraș - PMR - se regăsea în expresiile de fidelitate față de doctrina marxist-leninistă, față de URSS ca lider al mișcării comuniste mondiale, față de lagărul socialist. în cadrul acestor elemente generale, se remarcă atenția deosebită acordată luptei împotriva oportunismului și revizionismului, pentru unitatea rândurilor partidului și a păstrării disciplinei de partid, de care conducerea PMR era direct interesată, după contestările manifestate în interiorul partidului la jumătatea deceniului șase. Ca un element de originalitate în contextul general al politicii de pace promovate de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
atitudine a liderului iugoslav fusese determinată de modul în care se prezenta proiectul declarației pe care sovieticii voiau să o vadă adoptată la consfătuirea din noiembrie. Deși nu erau menționați direct, iugoslavii s-au simțit vizați de acuzațiile referitoare la revizionism cuprinse în document. Prin urmare, ei au transmis celor doi mesageri ai lui Hrușciov - Ponomariov și Andropov - că vor participa la consfătuire doar dacă aceasta se va finaliza printr-un comunicat scurt, fără a se stabili o linie generală obligatorie
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cărora s-au purtat discuții au fost următoarele: a) problema relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești - existența unui centru conducător sau a unui organism de coordonare; b) problema unității ideologice a mișcării comuniste internaționale și a devierilor de la „linia oficială” - revizionismul și dogmatismul; c) problema relațiilor dintre sisteme - coexistență pașnică sau confruntare; d) problema căilor de trecere de la capitalism la socialism. încă de la sosirea delegației chineze, la începutul lui noiembrie, a devenit clar că între conducerile PCC și PCUS existau neînțelegeri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
semnează propria condamnare la moarte; existența unor legi generale ale revoluției socialiste și construcției socialismului; unitatea dintre teoria marxist-leninistă și practica revoluției socialiste și cea a construcției socialiste, în condițiile concrete ale fiecărei țări; influența burgheză este sursa internă a revizionismului, iar capitularea în fața presiunilor imperialiste este sursa externă. Toate aceste aspecte nu reprezentau niște inovații teoretice ale liderilor chinezi, fiind principii arhicunoscute ale teoriei marxist-leniniste. Includerea lor în categoria rectificărilor și completărilor la proiectul sovietic de declarație era menită să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Ei au adus ca argument antisovietismul populației poloneze, care ar putea interpreta formulele respective „ca o supunere față de Uniunea Sovietică, ca o atingere a suveranității naționale”. Un alt punct pe care delegația poloneză nu l-a acceptat a fost aprecierea revizionismului ca principal pericol în cadrul mișcării muncitorești internaționale. Pentru reprezentanții Varșoviei, dogmatismul și revizionismul trebuiau tratate în mod egal, iar fiecare partid să decidă care e pericolul principal la el în țară. Delegația poloneză a respins și tezele din proiectul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
respective „ca o supunere față de Uniunea Sovietică, ca o atingere a suveranității naționale”. Un alt punct pe care delegația poloneză nu l-a acceptat a fost aprecierea revizionismului ca principal pericol în cadrul mișcării muncitorești internaționale. Pentru reprezentanții Varșoviei, dogmatismul și revizionismul trebuiau tratate în mod egal, iar fiecare partid să decidă care e pericolul principal la el în țară. Delegația poloneză a respins și tezele din proiectul de declarație care susțineau că economia capitalistă „nu poate evita noi și adânci crize
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
păcii și coexistenței pașnice de către țările socialiste, în contrast cu pregătirile de război ale imperialiștilor, dornici să răstoarne regimurile comuniste și să restaureze capitalismul; progresele făcute de către partidele comuniste și muncitorești în combaterea dogmatismului și sectarismului, prin înlăturarea consecințelor cultului personalității; decretarea revizionismului ca pericol principal pentru mișcarea comunistă, la momentul respectiv. Prin revizionism erau avute în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ale imperialiștilor, dornici să răstoarne regimurile comuniste și să restaureze capitalismul; progresele făcute de către partidele comuniste și muncitorești în combaterea dogmatismului și sectarismului, prin înlăturarea consecințelor cultului personalității; decretarea revizionismului ca pericol principal pentru mișcarea comunistă, la momentul respectiv. Prin revizionism erau avute în vedere următoarele aspecte: „ignorarea învățăturii leniniste despre inevitabilitatea luptei de clasă acute în perioada de tranziție”, „propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul pericol pentru sine îl constituia revizionismul. Tot atunci, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi fuseseră eliminați din conducerea partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul pericol pentru sine îl constituia revizionismul. Tot atunci, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi fuseseră eliminați din conducerea partidului sub acuzația de promotori ai revizionismului și liberalismului burghez, în timp ce lupta împotriva revizionismului fusese desemnată ca principala sarcină pentru membrii PMR. în privința relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul pericol pentru sine îl constituia revizionismul. Tot atunci, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi fuseseră eliminați din conducerea partidului sub acuzația de promotori ai revizionismului și liberalismului burghez, în timp ce lupta împotriva revizionismului fusese desemnată ca principala sarcină pentru membrii PMR. în privința relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești, majoritatea delegațiilor au fost de acord cu organizarea de întruniri periodice ale tuturor partidelor comuniste, cu înființarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul pericol pentru sine îl constituia revizionismul. Tot atunci, Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi fuseseră eliminați din conducerea partidului sub acuzația de promotori ai revizionismului și liberalismului burghez, în timp ce lupta împotriva revizionismului fusese desemnată ca principala sarcină pentru membrii PMR. în privința relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești, majoritatea delegațiilor au fost de acord cu organizarea de întruniri periodice ale tuturor partidelor comuniste, cu înființarea unui „organ de coordonare” a activității partidelor comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care trebuia să se pună accentul se refereau la întărirea continuă a sistemului mondial socialist și slăbirea celui imperialist, rolul URSS în fruntea țărilor socialiste și a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, lupta împotriva dogmatismului și mai cu seamă a revizionismului, demascarea planurilor de dominație mondială a imperialismului american, lupta pentru pace. Plenara a aprobat și participarea PMR la editarea revistei internaționale pe probleme ideologice. Alinierea tăcută a regimului de la București la politica Moscovei va consemna peste numai câteva luni de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
octombrie 1941. Statistica întocmită de Comandamentul Militar al Municipiului Chișinău, cu privire la numărul evreilor morți și deportați din ghetoul Chișinău în perioada 15 august-25 octombrie 1941, respectiv numărul celor rămași în ghetou. 134. 25 octombrie 1941. Nota întocmită de SSI cu privire la revizionismul maghiar, reflectat în tratamentul populației evreiești din Ungaria comparativ cu România. 135. 27 octombrie 1941. Nota nr. 99.828 înaintată Corpului 2 Armată de către Divizia 10 Infanterie, privind numărul și întrebuințarea evreilor arestați în Odessa, respectiv numărul evreilor internați în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
exacte întrucât nu a existat o statistică oficială a evreilor internați în Ghetto. COMANDANTUL MILITAR AL CHIȘINĂULUI Colonel, Dumitrescu Eugen AMR, fond 1733-Comandamentul Militar Chișinău, dosar nr. 9, f. 291. Documentul nr. 134 S.S.I. 25. X. 1941 NOTA UNGARIA MISTIFICAREA REVIZIONISMULUI UNGAR Pentru a-și putea susține aspirațiunile fără temeiu asupra Transilvaniei, Ungaria revizionistă recurge la tot felul de mijloace spre a mistifica realitățile etnice, care îi sunt atât de nefavorabile. Așa de exemplu, pentru a spori măcar artificial numărul ungurilor
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Kristeva; spiritul bricoleur, eclectic, heteroclit, democratic (în sens cultural), antielitist, deschis, pluralist-liberal, încrezător în noile sinteze socioculturale și în formele de comunicație (și comunitate) care se nasc din metisajul cultural actual, din reorganizarea și diversificarea radicală a structurilor canonice, din revizionismul generalizat în istorie, filozofie și știință, din noua rezistență la clișeele etnico-rasiale sau (hetero)sexiste bazate finalmente pe lipsa de comunicare dintre mine și tine»". În schimb, H.-R. Patapievici e acuzat de semidoctism (!), dogmatism monocord, antimodernism și antiliberalism, "minte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13702_a_15027]
-
Vlad Bejan. Tineretul nostru nul cunoaște. Domnia-sa dovedește că se poate, chiar în condițiile acestea vitrege, în care trăim noi, să se facă ceva pentru țară. Domnia sa s-a implicat, totdeauna, în combaterea tendințelor foarte periculoase, de pildă ale revizionismului maghiar, care duce politica pașilor mici, pentru a realiza acele obiective străvechi de reanexare a Transilvaniei la Ungaria. Poziția oficialităților, de expectativă, de toleranță excesivă, a fost contracarată de atitudinea "Gintei Latine", care, împreună cu "Liga Culturală", și-a manifestat dezaprobarea
Prolegomene: Portretul sărbătoritului. In: Curierul „Ginta latină” by C. Gh. Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2336]