3,467 matches
-
ostile, susținut de dorința cunoașterii, transformată în adevărată pasiune. Valorii beletristice a scrierii, modestă, i se substituie, din nou, valoarea documentară, prin inventarierea și reflectarea participativă a riscurilor asumate de această categorie a intelectualilor autoexilați în anonimatul universului sătesc. În Revizori și inspectori, capacitatea de observație rămâne omniprezentă, situațiile și comportamentele sunt contabilizate cu sobrietate, dar aici funcționează o neinspirată tendință de coborâre a esențialului în cotidian, de unde și o impresie de vulgarizare întinsă peste zonele de viață investigate. Romanul Vitrina
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
Biletul de loterie, piesă de teatru pentru școlari și săteni (1939), și Furtună în sat (1947). SCRIERI: Normaliștii, Bolgrad, 1933; ed. îngr. Constatin Mohanu, București, 1984; Vitrina cu păpuși de porțelan, Bolgrad, 1934; Pământul ispitelor-Delta, București, [1935]; Învățătorii, București, 1935; Revizori și inspectori (în colaborare cu V. Munteanu), București, 1936; Trenul albastru, București, 1937; Satele, București, 1938; Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (în colaborare cu Lucian Predescu), București, 1939; Seria Marga Munteanu, București, 1939; Biletul de loterie, București, 1939
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
în cei doi ani de existență înregistrându-se multe numere duble. Inițial, publicația este scoasă de N. N. Tiron, directorul Prefecturii de Fălciu, dar, începând cu numărul 8-9/1914, atribuțiile sunt împărțite: N. N. Tiron rămâne secretar de redacție, iar I. Dragomirescu, revizor școlar, devine administrator și casier. La retragerea lui Tiron, în august 1915, locul acestuia este preluat de Const. Al. Holban, directorul Gimnaziului „Anastasie Panu” din localitate. În primul număr este lansată invitația la colaborare, totodată menționându-se explicit că „revista
GANDURI BUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287153_a_288482]
-
1928) face o selecție din nuvele și amintiri mai vechi. A tradus, între 1908 și 1928, din proza lui N. V. Gogol, A. P. Cehov și V. G. Korolenko. La București și Craiova, teatrele naționale au pus în scenă traducerile lui din Revizorul (1909) de Gogol, Cererea în căsătorie (1909) și Aniversarea (1912) de Cehov. Proza lui D. este circumscrisă unui spațiu bine determinat din punct de vedere geografic și uman, acela al Dunării de Jos și, în primul rând, al Deltei. În
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
noștri, I-II, Chișinău, 1921 (în colaborare cu Liviu Marian). Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele alese, București, 1908, Nuvele, București, 1910 (în colaborare cu A. Morozov); N.V. Gogol, Poveste. Pentru ce s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nichiforovici, București, 1909, Revizorul, București, 1909; V. G. Korolenko, Visul lui Macar, București [1912]. Repere bibliografice: Mihail Dragomirescu, [Cronici literare], CVC, 1907, 8-9, 1909, 4; Victor Anestin, Nuvele, ADV, 1908, 6697; A. Ciura, „Răsplata”, LU, 1909, 1; N. Iorga, [Cronică literară], NRL, 1910, 2
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți în uitare sau insuficient valorificați până acum. Pentru Dicționarul general al literaturii române a elaborat numeroase articole. A mai redactat, în colaborare, dicționare de factură enciclopedică, la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
limbii tipăriturilor lui D. O serie de argumente pledează în favoarea participării sale efective la tălmăcirea în limba română a Vechiului Testament (cu aproape două decenii înaintea integrării acestuia Bibliei de la București din 1688), D. fiind identificat cu unul dintre principalii revizori ai versiunii inițiale a textului, aparținând lui Nicolae Milescu. Viața și petrecerea svinților a servit apoi la întocmirea ediției Mineielor din 1698, apărute sub supravegherea lui Mitrofan al Buzăului, fostul episcop de Huși și colaborator al lui D., care, după
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
oraș. În 1857 e șef de secție în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice din Moldova, iar în 1860 - director în același minister. Mutat la București ca director general al învățământului din România (1862-1864), se ocupă îndeaproape de dezvoltarea învățământului sătesc. Revizor, apoi inspector școlar în mai multe județe, este chemat în 1867, când se organizează Școala Normală de Învățători din București, în fruntea instituției. În 1881 se pensionează și, retras la Roman, continuă să activeze ca profesor suplinitor la gimnaziu. Un
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
în text aparțin de fapt lui Constantin Brâncoveanu, voievodul - personaj, patron, inspirator și cenzor, prezent mereu în preajma scribului însărcinat cu redactarea „jurnalului de curte”. Mai mult, a fost evocată și participarea directă a stolnicului Constantin Cantacuzino, în dubla ipostază de revizor al concepției generale și de stilizator al formulării. O altă constatare a fixat imaginea unui text amalgamat, eteroclit, producție a unui „inscriptor” a cărui supremă preocupare ar fi fost aceea de a nu omite cumva din înregistrarea sa docilă vreo
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
necesitatea unei continuități în materie de valorizare a literaturii și convinsă de inoportunitatea politizării abuzive a comentariului critic, echipa de la L. a adoptat la rându-i o tactică ofensivă, sacrificând uneori nuanțarea în favoarea clarității mesajului. Într-un articol intitulat Revizuirea revizorilor, Răzvan Voncu opinează tranșant: „Ca atare, cu toate sforțările (penibile, dacă ne gândim că Gheorghe Grigurcu a scris peste treizeci de articole împotriva lui Nichita Stănescu!) ale demolatorilor, ierarhia literară acreditată înainte de 1989 va rămâne în picioare. Iar dacă se
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
, Theofil (27.I.1892, Iași - 15.XII.1968, Iași), filolog și traducător. Este fiul Emiliei și al lui Teofil Simenschi, revizor de vagoane. În orașul natal urmează cursurile primare la „Gh. Asachi”, Liceul Național, absolvit ca șef de promoție în 1910, și este licențiat magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie (1913). A frecventat și Seminarul Pedagogic ieșean. Obține
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
era redactată revista. Cu altă ocazie, recenzând piesa Vornicul Bucioc de V. A. Urechia, el combate tendințele cosmopolite ale unor autori, cerând pentru teatrul românesc piese inspirate din istoria națională. Aceleași idei pot fi întâlnite în cronica la spectacolul cu Revizorul general, localizarea lui Petre Grădișteanu după N. V. Gogol. Interesul lui Bolliac pentru literatură scade în ultimii ani de apariție ai gazetei. De altfel, în întregul ei, T.C. pare în declin, fiind editată neregulat, în timp ce scrisul vechiului luptător pașoptist își pierde
TROMPETA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290275_a_291604]
-
în 1892. După un an de profesorat urmează, între 1894 și 1899, Facultatea de Litere din București, făcând, în paralel, și doi ani la Facultatea de Drept. Tot acum scoate, pe cheltuiala proprie, revista „Pindul” (15 noiembrie 1898-30 septembrie 1899). Revizor școlar în Epir și Tesalia (1899-1902), se întoarce în România, unde, până în 1905, scrie la diferite reviste literare. În următorii trei ani studiază la Leipzig. Inspector școlar în Macedonia (1908-1912), va fi, după încheierea primului război mondial, profesor la Chișinău
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
o antologie de publicistică, materialul se organizează în două mari secțiuni: Spectacole, actori, regizori și Artiști, expoziții, traiectorii. În prima este discutată, de exemplu, viziunea regizorală „elaborată și modernă” a lui Mircea Cornișteanu la spectacolele cu Avarul de Molière și Revizorul de Gogol ș.a., intrându-se mai mult în detaliile tehnice și de atmosferă decât în analiza pieselor puse în scenă. Tot articole și cronici sunt reunite în volumul Proza românească între milenii (2001), un „dicționar de autori” contemporani doar prin
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
religioase de către corurile școlare și bisericești, conduse de Învățători și preoți, urmate de parastase pentru pomenirea militarilor căzuți pe front . Pe aceeași linie, a conservării spiritului prețuirii și recunoștinței pentru Înaintași, se Înscria și Circulara din 19 decembrie 1897 trimisă revizorilor, ce avea În vedere alcătuirea unei liste cu eroii fiecărei comune, care urma să fie trimisă Învățătorilor spre verificare și completare, iar ulterior returnată pentru a fi publicată Într-un volum. Una din modalitățile de reprezentare cele mai sugestive a
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
elevii și institutorii școlilor primare urbane erau invitate să participe autoritățile și cetățenii urbei. Manifestările se bazau În principal pe activitățile Întreprinse de elevi: recitări, interpretări corale, concursuri de tip tombolă și pe cuvântarea ocazională ținută pe această temă de către revizorul școlar, ca reprezentant de drept și delegat al corpului didactic. Discursul său expunea pe larg istoricul zilei de 10 Mai: urcarea pe tron a prințului Carol (1866), independența și neatârnarea față de Turcia (1877), proclamarea României ca Regat (1881), insistând pe
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
cor cântece patriotice și s-au ținut cuvântări, imensul public spectator fiind Încântat de reprezentațiile copiilor. Pe lângă explicațiile referitoare la Întreita semnificație a zilei de 10 Mai, cei care au luat cuvântul au ținut să mulțumească autorităților școlare (Ministrul Instrucțiunii, revizorii școlari) care și-au dat tot concursul la punerea În practică a programului festiv, „ca să arate și că cel mare și cel mic e chemat să sădească adânc În inimile copiilor cea mai sfântă datorie: Dragostea de țară” . Documentele de
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Deum-ului și ținerea unor cuvântări pe marginea importanței zilei, activitățile cu elevii nefiind organizate, fie din cauza vremii nefavorabile, fie din cauza numărului redus al asistenței . Colaborarea Între Învățător și preot În organizarea serbărilor era foarte importantă, dascălii insistând În rapoartele trimise revizorilor școlari În legătură cu acest subiect, subliniind implicarea și dăruirea fețelor bisericești În oficierea slujbelor religioase și atragerea copiilor În recitalurile imnurilor religioase. De asemenea, erau semnalate destul de des cazuri În care autoritățile administrative lipseau, Învățătorii exprimându-și mâhnirea neparticipării lor la
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Ion Gorun. Adresându-se în mod special dascălilor și învățătorilor de la țară, V.n. publică multe articole pe teme religioase (Evanghelia muncii: preotul și învățătorul. Biserica vie - amplu text despre necesitatea reformării Bisericii, semnat de Simion Mehedinți) și pedagogice (Al. Teodorescu, revizor școlar, propune modele de lecții pe diverse teme). Știrile sunt preluate de obicei din revistele „Dacia” și „Viitorul”. Rubrici: „Revista revistelor”, „Cărți apărute”, „Știri din țară”, „Știri din toată lumea”. L. Cr.
VREMURI NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290657_a_291986]
-
Câmpulung (1891-1896), timp în care se formează sub îndrumarea profesorului de limba și literatura română Gh. Șapcaliu, fost student al lui A. I. Odobescu și al lui B. P. Hasdeu. Din 1897 a fost învățător în comuna argeșeană Priboieni și apoi revizor școlar al județului Muscel (1914-1926). A condus publicațiile „Prietenul nostru” (1911-1916, 1923-1926), „Gazeta țăranilor din Muscel” (1920-1921) și „Revista pentru popor”. Debutează ca folclorist în 1896, publicând o poezie populară în „Convorbiri literare”, și editorial în același an, cu volumul
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
și de preocuparea lui Grădișteanu pentru teatrul național. Comedia de moravuri într-un act, după modelul lui Alecsandri, este cea mai gustată. Se încearcă în această specie Th. A. Myller, Pantazi Ghica, N. Țincu și Antonin Roques. Grădișteanu localizează comedia Revizorul de Gogol, introducând numeroase elemente de satiră socială autohtonă. N.V. Scurtescu trimite o dramă istorică, Despot-Vodă, iar G. Sion încearcă o versiune românească a tragediei Fedra de Racine. Prin V.A. Urechia (Miron Costin) și G. Sion (Suvenire despre poetul
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
PROTOPOPESCU, Dragoș (17.X.1892, Călărași - 26.XI.1948, București), eseist, poet, prozator, dramaturg și traducător. Este fiul Octaviei (n. Blebea) și al lui Constantin Protopopescu, profesor de limba latină și, o vreme, revizor școlar (scriitorul va semna câtva timp Protopopescu-Blebea sau Dragoș Blebea). Urmează școala primară în orașul natal, liceul la Colegiul „Sf. Sava” din București, iar în 1911 devine student al Facultății de Filosofie și Litere din București. După cum va mărturisi mai
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
renunțând, în bună măsură, la impresionantul aparat critic al manuscrisului 45, păstrat la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, ce venea mai ales dintr-o ediție („sixtină”) pornită din spațiul catolic (și care nu admitea o tipărire grăbită). Cu alte cuvinte, revizorii și editorii bucureșteni - frații Radu și Șerban Greceanu, bănuitul lor „consilier” stolnicul Constantin Cantacuzino, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli” - renunță la achizițiile pretențioase și erudite ale manuscrisului 45 (demonstrație magistrală de alcătuire a unui text în
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
la Școala Normală din București, pe care, datorită întreruperii cursurilor în vremea ocupației germane, o va absolvi abia în 1920. Învățător în câteva sate dâmbovițene și în Târgoviște, s-a transferat în 1939 la București. O vreme a funcționat ca revizor și inspector general școlar. Debutează publicistic relativ târziu, în 1926, la „Graiul Dâmboviței” (Târgoviște). Mai scrie, iscălind I. Dumitrescu-Pietrari, I. Aliniș, Secure, N. Pinten ș.a., și în alte gazete locale, precum „Ecoul Dâmboviței”, „Ancheta”, „Gorjanul”, și înființează el însuși „Suflet
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
Franța. Revine în 1861, trecând - până în 1868, când înnebunește și este internat la spitalul Pantelimon - prin câteva slujbe modeste: corector și redactor la ziarul „Românul”, perceptor în Roman, director al Gimnaziului Central din Iași, funcționar la Arhivele Statului din București, revizor școlar. O broșură, Poezii, semnată cu inițiale, îi apăruse în 1865. Câteva articole și traduceri de poezie (Secreta mea durere, Sonetul lui Arvers, poeme de Alfred de Musset), colaborările la „Satyrul”, gazeta lui B. P. Hasdeu (semnate San-Huang-Ki și Tschao-Wan-Ki
NICOLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]