11,877 matches
-
care leagă, într-o mult mai hotărâtă măsură individul de spațiul care l-a născut și de care - cu voie sau fără voie - s-a desprins. Exilul favorizează privilegiul întoarcerilor - în timp și spațiu. Exilul a reprezentat, pentru Virgil Ierunca, revoltă și jertfă, un semn al destinului și o pecete tragică a unui rigorism moral intransigent, împins până la - beneficele - sale limite ultime. Patetic și acuzator, confesiv fără a cădea în anecdoticul autobiografiei, reflexiv fără a exila metafora din propriul discurs, Virgil
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
morale a lui Virgil Ierunca decât duplicitatea sau chiar neutralitatea atitudinii. Primul impuls al scriitorului e de a riposta; nevoia de replică, regimul urgenței sunt instanțele ce prezidează scriitura. Inspirația e produsul indignării: scrisul transcrie, astfel, mai degrabă exasperările eseistului. Revolta devine în acest fel exemplară, experiența expresiei se transformă, cu o fervoare extremă, într-o operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
să se instituționalizeze aservindu-se, decât să-și asume demnitatea ținutei morale, ce le-ar fi dat girul responsabilității etice și al verticalității. De altminteri, în țesătura densă a acestor pagini cu iz pamfletar, născute din indignare și transformate în revolte, eseistul își dezvăluie, nu o dată, crezul său artistic, codul moral care îi modelează vocația creatoare și viața. Iată, spre pildă, un fragment edificator, în înțelesul etimologic și deplin al cuvântului: "Noi suntem dintre aceia care cred că poezia nu este
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
în dubla sa intenție și în dubla sa realizare; cuvântul mântuie prin crâmpeiul de transcendent pe care îl pune în joc, pe care inevitabil îl conține, dar angajează, în egală măsură, ființa într-un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
pasiunii și lucrului responsabil asumat, chiar în sânul familiei: regretata Ioana Em. Petrescu, fiica profesorului Popovici și îngrijitoarea edițiilor tatălui, rămâne un nume de referință în școala eminescologică clujeană. Problema titaniană, circumscrierea cadrului, a "fabulei titaniene", cu tot instrumentarul aferent (revolta titaniană, timp-spațiu titaniene, stare de spirit titaniană, expresia titaniană), analiza mișcărilor de imagini și viziuni între variantele unor poeme, prin compararea acestora (Mortua est, Împărat și proletar), sesizarea unui moment prerafaelit în poezia eminesciană, sunt câteva din ideile novatoare pe
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
cu “maeștrii” mei. Dacă ei avuseseră timp să-i citească pe clasici sub dictatură, foarte bine. Modelul meu urma să fie al “omului nou”, al animalului de tranziție, care muncește zi-lumină pentru creșterea PIB-ului și pentru “schimbarea mentalităților”. În revoltă mea, n-am mai deschis nicio carte vreme de un an de zile. Evident, noua decizie m-a aruncat într-o depresie și mai crâncena. Multe, puține, lecturile mele funcționaseră că o oază de calm într-o viață tot mai
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
Corneliu Coposu cu ceva vreme-n urma... “...românul nu se revoltă atunci când îi iei dreptul de a vorbi, dreptul la libertățile publice, dar se revoltă când îi iei dreptul la pâine. Spre deosebire de francezi, care sunt în stare să organizeze o revoltă în momentul în care li se pare că sunt știrbiți de o cât de mică părticică din dreptul lor de a se manifestă. Românului, în schimb, poți să-i iei dreptul de a se manifestă dacă îi dai pâine. E
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
Condusă de el. Eu, stupefiata, vorbesc despre alcoolul pe care il consumase. Prietena mea - și sora soției lui - îmi spune râzând: “Hai mă, ți-e frică de moarte? Îți poate cădea ceva în cap oricând pe strada”. Mi-am stăpânit revoltă, impulsul de a o pocni, am strâns din dinți în fața neputinței de a-i opri și mi-am continuat drumul spre taximetrul din fața mea, reușind totuși să mai rostesc:”De moartea mea și a celorlalți care v-ar putea ieși
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
opri în loc și inima începu să-i bată nebunește. Toată lumea știe că lipsa auzului este un mare handicap. Așa știa și el. Cum de i s-a întâmplat tocmai lui nenorocirea? Timp de câteva săptămâni trăi un mare sentiment de revoltă: de ce să pățească așa ceva tocmai el? Și de ce fără nici un avertisment? Fără a primi măcar șansa de a se feri, de a încerca niște medicamente preventive! Sau măcar să fi fost lăsat să-și i-a măsurile de rigoare! După alte
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
nici măcar izul particular adorat al femeii nu-l mai simți, își dădu seama că și-a pierdut și simțul mirosului. Totul la fel de neașteptat, la fel de ireversibil, de definitiv și de nemeritat ca și cu apariția bruscă a surdității. De data asta, revolta îi fu de mai scurtă durată. Își dădu mult mai repede seama ca data trecută că lipsa mirosului nu este nici pe departe atât de traumatizantă pe cum se crede. Ba, chiar din contră: de cele mai multe ori, mirosul nu produce
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
imaginea țării? Care și așa nu-i de laudă. Intenționăm să intrăm în structurile europene, dar putem fi admiși noi oferind lumii astfel de exemple? Propusă cândva de ziar să meargă în Polonia, acolo unde se declanșase cea mai mare revoltă din Est, avea să fie invitată în spatele unei vitrine cu păsări împăiate, pentru a i se face instructajul de rigoare. Nu fusese sfătuită să contrazică posibilii provocatori, avertizându-i că în Marconia curg lapte și miere, ci, pur și simplu
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
al marilor, frumoaselor principii, pe care le evocă și le invocă frenetic și sfîșietor. În gînd sau cu voce tare, cu un devotament de tînără călugăriță mistuită de caste ardori, ea meditează incontinent despre indiferență, lașitate, curaj, libertate, responsabilitate, cinste, revoltă, solidaritate ș.a.m.d. O face cu gravitate, o face cu patetism, o face uneori și memorabil ca expresie. Din virtuoasele ei producții reflexiv-eseistice se poate alcătui o mini-antologie în sine cu totul onorabilă și, fără a-i prejudicia statutul
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
că reala lui implicare, implicare de artist, se află în altă parte. Lui i se datorează descoperirea și aducerea în literatură a limbajului descompus și distructiv socotit a fi de tip lumpen, în realitate mai degrabă o formă deraiată de revoltă și libertate, un nihilism devastator ce funcționează însă exclusiv la nivel și în plan lingvistic. Și e, foarte probabil, tot o expresie a dedublării. Nimeni, pînă la Augustin Buzura, și nici după el, nu a sondat atît de adînc și
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului și vesela ironie la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură, peisaje campestre ori tablouri citadine, pînă la exploatarea lui muzicală în cele mai variate ritmuri de la melopeea doinei și sugestia simbolistă pînă la improvizația
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Au fost oameni mulți, Cîntec despre Doja (tipărit de redacție cu titlul schimbat, Pămînt, și cu unele modificări) și La lemne reușesc performanța, deloc ușoară, să-și păstreze universul originar nealterat ideologic, în ciuda tematicii impuse. Iarna, frigul, stîncile, vulturii, pădurea, revolta, cuvîntul, cuțitul și sîngele sunt motive lirice care se înscriu organic într-o sintaxă a metaforelor stănesciene născută din ,,realitatea fundamentală" a poetului, aflat acum sub zodie argheziană după ce trecuse revelator prin cea barbiană. Doar tonul vindicativ justițiar, ca la
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
atunci n-am mai avut nici un contact telefonic sau epistolar. Acum câteva luni, aflu de apariția noii ediții Macedonski, sub semnătura lui Mircea Coloșenco, cu o prefață de Eugen Simion. Sacrific imediat 1.200.000 lei și, când o deschid, revolta crește cu fiecare pagină răsfoită și nu mai înțeleg nimic. În Nota asupra ediției, după ce amintește câteva lucrări de referință (reale) Coloșenco scrie: "alte lucrări de referință pertinente nu prea sunt". Bine, mi-am zis, o carte de 300 de
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă” (Comunicare). Relația poetului cu exteriorul este una de revoltă în fața mizeriei sociale și morale contemporane, în care valorile tradiționale au fost pulverizate. Retractil la relațiile sociale nefaste creației artistice, poetul își exersează singurătatea pe calea meditației. I se pare că trăiește pe un ring de box și: „că sunt
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
Pentru o picătură de ploaie” și ”Melodia veșniciei” (2014). În spectrul creației sale literare, autorul se exprimă cu claritate la fel ca steaua dimineții care lucește în cer, sau fiii și fiicele kosovare în căutarea destinului lor. Poetul posedă o revoltă interioară în versuri, întrebând: cum va fi viitorul? Poeții, prin versurile lor cântă precum privighetorile în primăvară. Lor le cântă sufletul. Pietrele și pomii dansează în versurile poetului. Versul lui Gani Pllana este viu. El ”sărută” cu iubire sânul patriei
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
figuri/ Pe care abia le cunosc/ Când se ridică/ Din funeraliile lor vechi/ Caută sânge/ Și noi victime/ Ei se adună/ În piața subterană/ Această sărbătoare/ Precum cununia/ Prietenei mele de odinioară”. Avem aici într-o conjucție de înțeles, regretul, revolta, într-un fel mirare așezată deasupra întregii lumi, în care el poetul e subiectul unui experiment la granița dintre lumesc și altceva. Îndrăznim să considerăm un apogeu al relevanței ideatice și stilistice, inevitabila, infailibila și necuprinsa „Moarte”: „Urletul numelui de
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
străbunilor, Chemarea la judecată, Condamnarea, Execuția. Un crescendo cu o singură finalitate, fără drept de apel. Recent și în volumul, frumos intitulat „Aduceți Basarabia Acasă!”, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2016, se aude aceeași voce puternică, de fapt, un strigăt de revoltă al autorului față de nepăsarea, lâncezeala celor care ar fi trebuit să lupte pentru reîntregirea țării mari. În toate acestea, ca și în volumul de față, Virgil Ciucă înfăptuiește o execuție virtuală a tuturor celor care au adus țara în starea
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
permanent. Ceea ce-și îngăduie fără limite, este retrăirea amintirilor, „Visele neîmplinite / Cu trecutele iubiri / De neant ademenite”. Poezia devine romantică atunci când autorul se lasă copleșit, fascinat de clarul de lună, de zânele care se adună și de liniștea nopții. Revolta poetului se îndreaptă și împotriva tagmei preoțești, socotită de el, ca fiind răspunzătoare pentru sărăcia celor mulți. Cel mai ades, apar în versuri regretele anilor pierduți și ale viselor neîmplinite. Mai apar, bacovienele neguri fără noimă, nouri ca plumbul, semne
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
acesta zonă, cu uraniul care se găsește din belșug în munții provinciei. Mii de prizonieri de război japonezi au dispărut fără urmă, tot în acesta zonă. Rezervele de petrol și gaze naturale din acest imens teritoriu sunt enorme. Atâtea bătălii, revolte, războaie, manipulări, trădări, crime etc. s-au dus de-a lungul anilor în (și pentru) această regiune, încât chiar și numai enumerarea lor ar putea constitui un volum cu multe pagini. Ciudat cât de puțin se vorbește (și se știe
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
Varșovia (mai puțin România). Faimosul turneu asiatic al urmașului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej nu avusese încă loc, iar la revoluția culturală nu se gândea nimeni. În celălalt capăt al Europei, la Paris, lumea este în fierbere. Urmele baricadelor studențești din timpul revoltei din mai 1968 se văd încă, Sartre, flancat de inevitabila Simone de Beauvoir, este un soi Che Guevara bătrânel și cu ochelari, care, între două drumuri la Café de la Flore, este vedeta media și eminența cenușie a tuturor revoltelor anti-sistem
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
timpul revoltei din mai 1968 se văd încă, Sartre, flancat de inevitabila Simone de Beauvoir, este un soi Che Guevara bătrânel și cu ochelari, care, între două drumuri la Café de la Flore, este vedeta media și eminența cenușie a tuturor revoltelor anti-sistem. Raymond Aron îi dă, în "Le Figaro" replici de bun simț în numele democrației de tip liberal, Roland Barthes și grupul Tel Quel revoluționează critica literară, Bernard-Henri Levy și André Gluksman pun bazele noii filosofii, Malraux combină finețea observației cu
Sous le ciel de Paris by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10269_a_11594]
-
face astăzi operații pe cord deschis, aproape dispărut, mi se pare un joc de prelungire a unui ADN-eu care nu mai are o cauză de circulație tulburătoare. Lumea concretului, intrată brutal în canalele secrete ale creierului cuiva, duce, fie la revolte în genunchi, fie la bucurii halucinante, gen proiecții infantile. Practic, în U.S.A, ele sunt stimulate de analgezice, droguri, pedepse sexuale în afara cadrului oficializat(deloc dumnezeiești sau filozofice), nu la declarații...de jurnal intim (Acum, când scriu, conștientizez că sunt
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]