1,375 matches
-
toate nopțile, are o listă de dușmani pe care-i lucrează, trimite vorbă la instituții cine să fie concediat, să nu mai poată câștiga în oraș o pâine, iar din când în când o face lată: urlă, vociferează, trage cu revolverul, fiindcă i s-a năzărit că opoziția vrea să răstoarne guvernul. Tipologia atacurilor (interogativ, citat, narațiune, proverb, descriptiv, paradoxal, umoristic, constatativ, filosofic, cu adresare directă, sumar sau amânat) poate fi simplificată: atac direct și indirect. Unul declară de la început elementul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
militarilor, dominați de spirit războinic (Generalul căruia i s-a prezis o carieră strălucită, Comandantul de geniu, Generalul care și-a pierdut un ochi pe câmpul de luptă), în opoziție cu aspirațiile îndrăgostiților - Annabella și Tânărul cu pantaloni albaștri. Teatrul revolver (unsprezece piese ilustrate de Florin Pâcă și prezentate de Laurențiu Ulici în „Almanahul literar”, 1970) a fost creat spre a ridiculiza ideea „vetustă”, după autor, a conflictului dramatic. Temele istorice - Eșafodul, Robespierre, Napoleon - din suita provocată de aniversarea bicentenarului Revoluției
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce părea roasă de timp și de câteva molii, iar în mâna dreaptă ținea un revolver. În puțina lumină de care beneficiam, mi-am dat seama că are trăsături aspre, întărite de vreme și de o climă nu prea blândă. Se uită întâi la Vladimir, pe care-l salută cu un scurt înclinat al capului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
calm, iar cel din fața noastră nu părea impacientat. Deci nu a greșit drumul. Vechea mea deznădejde reveni și prin minte începeau să-mi mișune scenarii care din care mai diverse: cum că mă vor pune la perete, vor scoate amândoi revolverele și mă vor umple de gloanțe, scăpând astfel de un revoluționar... Puse o mâna pe peretele din dreapta sa și spuse: Averir! Ghorapi nazo'ral! O ușă din același lemn închis la culoare apăruse în fața noastră de parcă ar fi fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală, pe trăgaci atunci când țeava sa era îndreptată spre mine. Mă împușcase! Nu mi-am văzut viața într-o secundă, înaintea ochilor. Tot ce am văzut era fața speriată a copilului și plumbul care trecuse prin mine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
închise ușa cu un scârțâit lugubru, lăsând în cameră un torționar și o victimă. M-am uitat în jos la cel din fața mea, iar el își ridicase ochii spre mine. "Rolul meu pe scenă se termină aici." Am tras piedica revolverului și am lipit țeava de fruntea transpirată. Privirea sa se pironi în ochii mei dându-mi de înțeles că nu mai aveam ce să aștept. Era împăcat cu soarta. "Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL? Țipătul său a făcut ecouri în toată caverna, iar saliva sa a ajuns până la picioarele mele. Zadarnic. Care e planul tău? îl întrebai calm. Îmi scosesem revolverul și îl țineam în jos, lângă picior. Îl vedea. Disperarea nu-l lăsa să gândească prea clar, așa că tulburarea sa era vizibilă. Planul meu... Să trecem de asta și scăpăm în viață cât mai mulți... Care e planul tău, Dutrumof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fără suflet?" Și încheind acest gând, sunetul ucigător al pistolului care se descarcă cutremură pentru a patra oară peștera. Capitolul 17 Apoi se auzi a cincea împușcătură, a șasea... Am golit întreg încărcătorul în el și în deznădejde am lăsat revolverul să alunece spre nesfârșit. Doar nu credeai că se va întâmpla altceva, nu? făcu el amuzat. Eram atât de confuz și de pierdut. Faptul că am ucis un om m-a afectat mai rapid și mai profund decât mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îl lăsă fără un membru pe căpitan, apoi păși și reteză în dreapta o bucată de cap. Îl văzu pe trădător cum caută pe la cadavre ceva. Mai reteză un corp. Govar găsi ce vroia: bucata rece de metal de la patul unui revolver! Un alt suflet se despărți de domiciliul său temporar. Luă în cătare moartea gri care se apropia de el și trase. În spatele său, la vreo cinci metri, un alt Gardian își găsi sfârșitul și semnală acest lucru urlând din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ridică mâinile în sus, arătându-mi că nu prezintă nici un pericol. Știi toate astea pentru că nimeni altcineva în afară de oamenii împăratului nu știu de aceste artere subterane și că timpul nu e nimic altceva decât niște pagini goale. Lăsai patul revolverului în pace. "Timpul ca niște pagini goale." Era fraza pe care o prefera mereu Baronul. Trebuiau să vină din Leverif și trebuiau să-l știe pe Arvon sau măcar să se fi întâlnit cu el înainte să se suie în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a lua copiii la școalele publice va da naștere unei revoluții, care este o necesitate, spre încetarea unei asemenea stări de lucruri, iar domnul Stoian Stoeff amenințându-l, a adăugat: "Oricine va îndrăzni să se amestece în instrucția familiilor noastre, revolverul în piept i se va pune!""2071. În aceste condiții, "fiind apostrofat într-un mod atât de îndrăzneț în momente în care se afla în exercițiul funcțiunei, revizorul părăsi repede localul și, foarte iritat de scena petrecută, se prezentă la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul unor curele ce se încrucișau pe pieptul nostru: la șoldul stâng câte un revolver, în dreapta câte un baston sănătos, și la picioare opinci de piele roșie, legate cu șferi negre de lână de capră, care ne înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
își făceau datoria bătând la noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor) Legenda locului ne povestește că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
regal pornește în pasul măsurat al cailor, traversând mulțimea aceea împietrită, care nu se putea încă dezmetici din visul urât pe care-l urzise ultimul decret-lege. Deodată un tânăr se desprinde din primele rânduri și, sărind pe scara landoului, descarcă revolverul asupra Regelui. Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un tânăr se desprinde din primele rânduri și, sărind pe scara landoului, descarcă revolverul asupra Regelui. Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva minute mai înainte. Principele moștenitor are timp să-și scoată revolverul, dar, în clipa următoare, un necunoscut cu barbă își face loc din mulțime și, îngenunchind, ochește cu carabina. Principele Luiz Filip cade, grav rănit. Se mai aud câteva împușcături, care rănesc pe al doilea Principe, Don Manuel. Landoul pornește în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să spun nimic pentru că nimeni nu știe, în epoca în care trăim, ce se poate întîmpla... Doar eu și o altă persoana știm în ce casă s-a ținut reuniunea, cine a prezidat și cine i-a preschimbat lui Buiça revolverul cu o carabina...". Unii afirmă că cei doi atentatori veniseră să-l asasineze pe Joîo Franco, dar, văzând că dictatorul nu se arată, au tras în Don Carlos. Fapt este că atentatul a fost organizat de carbonari. Cineva găsise, chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Paris, pleca de la Porto spre Lisabona, ca să depună jurământul ca șef al noului Guvern revoluționar. Un senator republican, Dr. Joîo de Freitas, om de mare bunătate sufletească și aleasă cultură, intră în compartiment și descarcă mai multe focuri de revolver asupra lui Chagas, rănindu-l grav. Venise să-l caute pe Afonso Costa și să-l suprime - ca să pună capăt odată pentru totdeauna dictaturii grupării democratice și a "furnicii albe". Și, pentru că nu-l găsise pe Costa, trăsese într-un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încă odată Loja din Rue Cadet că nu a rămas nimic altceva de făcut decât asasinarea lui Sidonio Paes. La 6 decembrie 1918, în timp Președintele decora câțiva marinari portughezi care supraviețuiseră torpilării distrugătorului Augusto de Castilio, un tânăr ridică revolverul și apasă de mai multe ori pe trăgător. Ca prin minune, arma nu ia foc. Sidonio Paes trece înainte, sigur că nimeni altul nu văzuse încercarea de atentat și mai încrezător ca niciodată în steaua lui. Dar tânărul e totuși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în aclamațiile mulțimii care se adunase, ca de obicei, să-și zărească idolul. Când se pregătea să treacă pragul ușii de la intrare, se auzi un foc de armă. Sidonio încercă să bage mâna în buzunarul mantalei, fără îndoială ca să scoată revolverul, dar nu mai avu timp. Un al doilea foc îl prăvăli la pământ. Panica puse repede stăpânire pe mulțimea aceea înnebunită de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu o față ciudat de severă. Craig se uită la ea. - Hm! făcu el. - Sunteți domnul Lesley Craig? Craig se trezi mai bine din visare. - Da, de ce? Eu... ce... - O.K. fetelor, zise tânăra femeie. Surprinzător, în mâinile lor apărură revolvere. Luceau metalic în soare. Înainte ca uluitul Craig să poată privi mai bine la ele, mâinile femeilor îl apucară și-l împinseră către una din limuzine. El ar fi putut să se opună. Dar nu o făcu. Nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
tânăra care-l întrebase de nume; ședea acum în dreapta lui. Nu veți păți nimic, dacă vă purtați cum trebuie. Ca pentru a întări amenințarea, cele două femei așezate pe cele două strapontine din mijloc, cu fața către el și cu revolverele în mâini, clătinară cu înțeles armele lor strălucitoare. După ce trecu un minut, văzu că tot nu era vorba de vreun vis. Craig întrebă: - Unde mă duceți? - Nu puneți întrebări, vă rog! Aceasta îl făcu să-și piardă răbdarea, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
celula lui și, adăugând componente ale radiourilor care îi fuseseră date din alte celule, obținuse o lumină foarte palidă și albă, care înghițise cimentul și oțelul de parcă ar fi fost imateriale. Un paznic care i-a înfruntat a urlat când revolverul i s-a evaporat din mâini și hainele i s-au dezintegrat pe corp. Urletul trebuie să fi fost provocat doar de spaimă, căci acea flacără palidă, intensă, nu-l vătămase. Tocmai natura armei și modul de ieșire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
am mai scris despre fratele meu. Dar, dacă o să mă flatați puțin, cu amabilitate, s-ar putea să recunosc că nu știu să fi existat vreun moment în care n-am scris despre el și, dacă mi s-ar pune revolverul în coastă ca să scriu mâine o povestire despre un dinozaur, nu mă îndoiesc că, în mod inadvertent, i-aș atribui namilei câteva trăsături care amintesc de Seymour - un fel cu totul grațios de a mușca vârful unei cucute, să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
capetele În piept. „Bărbații voștri, au zis tovarășii, s-au dovedit a fi nu numai lași, ci și trădători de patrie... Semnați aici și pentru ei...“ „Dacă semnăm, Îi veți ierta?“ „Îi vom ierta, răspunseră șepcile de piele, punându-și revolvere pe masă... Însă cu o condiție, adăugară ele, aprinzându-și câte o țigară În colțul gurii. Să vă lepădați de Dumnezeul vostru fals, la care vă Închinați. Dacă nu, Îi vom Împușca pe toți ca pe niște câini...“ De teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]