2,564 matches
-
mă lasă rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar nu știau cum să v-o spună. De ce vă lăsați mereu orbit de aparențe? — A fost mult mai simplu, numai că vouă vă place să complicați lucrurile, spune Roja. Degeaba, pentru că tot nu mă convingeți, adaugă. Angelina o aștepta rezemată de gardul Cișmigiului, chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești că nimic nu justifică un asemenea risc, dar îți dai seama că e prea tîrziu, că n-ai încotro decît să mergi înainte, să-ți urmezi pas cu pas planul. Curistul stătea înăuntru rezemat cu spatele de un perete, sub un panou de placaj pe care era trecut programul la zi al tuturor cinematografelor. Alături de el, direct pe zugrăveală, era lipit un afiș obișnuit, care prezenta filmul Gheață verde. — Se întîmplă în nouă cazuri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și-a asumat curajos vocația de gânditor, dăruind lumii un volum de cugetări: De ce avem dreptul să-l dăm în judecată pe Dumnezeu (Andrew, Focșani, 2007). Fotografia de pe ultima copertă a volumului îl reprezintă pe autor, bineînțeles, gândind, cu bărbia rezemată în degetul mare. În modul acesta, capul greu de idei este împiedicat să se lase în jos. Virgil Panait dialoghează direct cu marii filozofi ai lumii, fără acele ritualuri ale umilinței pe care le practică Gabriel Liiceanu sau Horia Roman
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe la ora două și aude: Hau, hau-uuuu. Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci lasă-l în pace, a luptat cinstit. De atunci, MacKena nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îi încape pe toți. Frica de întuneric este simțire, și nu simț. Orbul vede prin ochii mamei de la facere până la desfacere; mutul vorbește prin cântecul ei de la leagăn până la leagăn; surdul își aude sângele în inima pe care și-a rezemat fruntea; ciuntul, în coșul pieptului, cară mormântul ființei dragi; secatul de gust seamănă mătrăgună-n icoană. Frica de întuneric este simțire. Petru pășea în sine ca într-un trup de împrumut. În oglindă, tăcerea este o capcană cu două fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suprapuse. Intențiile intersectau pașii la jumătatea fiecărei obsesii. Între două puncte, risipirea mereu era o justificare nimicului. Dispersie. Nu pot fi aici, dacă peste un minut sunt acolo și nici acolo nu pot fi atâta timp cât voi ajunge aici. Mă văd rezemat de un pom, dar gândul mă duce spre acea bancă unde urmează să mă așez, apoi mă văd așezat pe umerii ei, dar privirea o ia la vale înaintea pașilor ce urmează să-i las slobozi. 36 de trepte, pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i metafora, soldat? Asta să i-o trimiți lu mă-ta, nevastă-mea este profesoară, bă, nu textilistă!" Mediocritate Prostie Îndobitocire. Câteva santinele patrulau cu stângul pe tobă de-a lungul și de-a latul memoriei; prostia dormea în post, rezemată de patul puștii; caporalul de schimb, cu două felinare aprinse (pe când soarele hodinea leneș deasupra bisericii evanghelice) a trecut prin dreptul foișorului; prostia, după ce l-a somat regulamentar, i-a cerut răspicat să-și lumineze fața; caporalul și-a expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei de viață! Dora era o vâlceancă roșcată, dolofană, vânjoasă, obeză, gușată; se rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
față de principe în absența religiei..." (Discorsi, 1,11). Genială previziune, împlinită, asupra statului totalitar. Lenin, ori nu citise Discorsi, cînd a dictat demolarea bisericii, ori s-a substituit zeului, cînd nu era decît un simplu muritor. De s-ar fi rezemat pe biserică și cler, comunismul ar fi fost primejdios de rezistent. Or, el n-a făcut decît să valorizeze sărăcia și egalitarismul, risipind esențialul: frica de Dumnezeu. Frica de tiran e temporară, ca și cel ce o împrăștie. În problemele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și, mai ales, avea o culoare frumoasă, un apus de soare mai supărat. Nu din damigeană ne-a fost turnat vinul, ci dintr-un tub de sticlă cu un dovleac, tot de sticlă, la capătul de sus. Țeava o ținea rezemată de umărul drept ba ciul Martin Baumgartner, iar mingea roșie de vin din cucur bă ta de sus lucea ca o bombă. Bășicuțe mărunte alergau Întruna de-a lungul tubului, spărgîndu-se repede. Baum gar tner oprea vinul cu degetul mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la cineva o carte nemaivăzută, cu condiția să se prezinte Într-un anume loc, la o anume oră, dacă vreau, pot să vin și eu, duminică, la ora 3, pe podul Garibaldi, În dreptul Parcului Municipal. Omul cu cartea va sta rezemat de balustrada podului și va privi În susul rîului, aflîndu-se așadar cu spatele la traficul stradal. Asemenea repere con spirative ne-au inundat de euforie și cutezanță ca la pregătirea unui atentat sau, mai grav, ca la anticiparea unei Întîlniri În care știi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În care se născuse, de unde Îl deportaseră jandarmii lui Horthy și unde-și exercitase ultima oară atribuțiunile de primar. Predase sacii și aștepta făina. Se rezemase de un perete, Înăuntrul morii. Fără nici o Îndoială, infarct. Iar pe acea piatră tombală de la Tomis a unui grec de acum două mii de ani, stătea scris: „Bărbat Însemnat am fost În viață, iar casa mea a avut nume. Am ajuns
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ia spre dreapta și lui Undiță să meargă spre stânga. Eu am rămas pe loc, cu consemnul ca după douăzeci de secunde să pornim spre arbore, cu automatele În cumpănire... ― Doamne, prin ce au trecut bieții oameni - a șoptit Maria rezemându-și capul de umărul lui Gruia. ― Când m-am văzut lângă copac și nu am dat de nimeni, am rămas mut! Mă Întrebam: „Cine a dat acel semnal luminos, dacă nu căpitanul, Însoțit de doi cercetași, cum ne-a fost
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la poartă, s-a oprit să privească spre locul de unde a fugit individul. „Oare mi s-a părut? Nu, nu. Doar nu sunt beat, iar ochii Încă mă mai ajută. Cine și ce are cu mine?” - s-a Întrebat Petrică, rezemându-se de poartă, cu privirea pierdută În lungul uliței... În zori, Petrică se afla deja la poarta spitalului. ― Bună dimineața, Nicule. Nicu a Întors capul spre locul de unde a venit vorba. ― Bună dimineața, Petrică. Ce vânt te aduce la ora
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Soarele scăpăta trist într-un colț de cer însângerat. Drămuindu-și cu grijă puterile ca un om în toată firea, trecut prin multe, Culae se oprea din loc în loc și își trăgea sufletul, așezându-se pe câte-un bolovan ori rezemându-și ghebul din spate de câte-un copac răzleț, singuratic. Sfârșise bucata de mămăligă luată în traistă de-acasă și, ca să-și amăgească foamea, apuca găidulca și îngâna din ea crâmpeie de cântece. Cânta așa o vreme, apoi își băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că își purta încă uniforma de elevă și peste părul împletit cu grijă în două cozi groase avea petrecută o bentiță albă. Dar ochii negri și vii, psihologia feței, precum și felul cum vorbise sugerau cu totul altceva. Fata, care stătea rezemată cu spatele de un perete, nu departe de locul unde se oprise el, strângea la piept o gentuță de piele, din care se vedeau ieșind mai multe cărți, împrumutate pesemne de la biblioteca facultății. Din capătul treptelor pe care era postat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei și, ce dacă vine?... adăugă îndată, zărindu-l într-adevăr pe profesor apropiindu-se, lălâu, chel și cocârjat, cu o geantă mare și burdușită cu note de curs atârnându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud cântând. Și tare mai eram dezamăgit, atunci când Milică nu era la slujba lui. Milică mă luase la ochi, dar niciodată nu mi-a zis nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu ți-a fost frică? Aș putea fi un asasin. Nu e treaba mea. Dar nici nu am pretins altceva. Și cel mai tânăr rămase îngândurat. Ce vroia de fapt să spună? Își trase pălăria de pe ochi, cum îl privea rezemat de copac, mai departe de foc. Când își închise cartea și se ridică să se plimbe, îl întrebă: Tu vrei să știi ceva. Nu e ceva care să merite. Mă gândeam la ceva drag mie. Atunci știuse că tipul ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de cel din oraș doar prin limpezimea gustului de brad. Toți îi așteptau. Li se oferiră două camere, pe care Doru le rezervase. Erau frumoase și călduroase. O.K., Doru, unde-i petrecerea? Trebuie am timp să mă aranjez. Vorbi rezemată de perete, în fața camerelor lor. Dar nu știa dacă nu cumva face pe proasta. Era plauzibil totuși, mult trafic la cabană pe la ora asta de noapte. Dar era o coincidență numai. Trebuie să vorbim. Intrăm? Bine. Camerele erau micuțe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a primit vestea, a venit la el să-l anunțe. De aceea era atât de veselă și surâzătoare. Venise pentru o ultimă întâlnire de rămas bun, dar a plecat dezamăgită de atitudinea lui. Copleșit de durere și necaz s-a rezemat de poartă și i-a întins buchetul de trandafiri Elenei. — Ia-i, erau pentru ea. —Cum să-i iau dacă erau pentru ea? Nu mă mai necăji și tu, te rog! —Să-ți fie rușine c-ai jignit-o. A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
felul de // intrigi; altul, fiind împotriva orânduirilor sociale; altul, disprețuind idealismul puținelor inteligențe; altul, opunându-se la tot ceia ce este inovație și nu face parte din puterea obiceiului sau a tradiției; altul, părându-i-se că tot Universul se reazemă pe umerele său și că el, singur, este îndrituit a da formule de viață și cugetare etc. etc. Oamenii aceștia "și-au pierdut încrederea în noblețea omenirii și în valoarea vieții" iar "fericirea care este armonia dintre noi și ne
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]