1,947 matches
-
mare îngrijire, chiar a unei bune direcțiuni, în ceea ce privește alegerea serioasă a pieselor și distribuirea nemerită a rolurilor abia ar putea ajunge să atingă - cu voi să zic banalicește culmea artei - dar oarecare grad de perfecțiune care ar scăpa-o de ridicol, să contribuiască astfel ca publicul să-și formeze o părere despre teatru, care să nu aibă un atare caracter problematic. Dar, din contra, se continuă cu asemenea piese, nu se ține seamă de viitorul talentelor, ci numai de surprinderea țintită
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
destulă adâncime. D-sa copiază mersul și mișcările artiștilor celor mari, mai cu seamă a lui Rossi, fără să fie cu alegere și tact, cum și când să facă întrebuințare din ele. Așa de ezemplu nu simte cât e de ridicol a păși ca Othello când joacă pe George d'Esteve, mai ales când nu e deplin stăpân nici măcar pe acest din urmă rol. D-nul Fraivalt juca pe bătrânul general. Însă de multe ori uita de bătrânețele sale și gesticula
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu mă cunoști, ce știi tu cum sânt eu?! Avea un surâs de copil, care mă desarma. Da, fără să mă cunoască, mă iubea, se dăruia... (<Aoleo, Matilda, am gândit iar, ce mai limbaj folosești fără să clipești din ochi, ridicolul nu te vizitează, dăruire, puritate...> Îmi venea să râd, dar mă stăpâneam, o ascultam cu o gravitate forțată, fiindcă îmi dădeam seama că altfel n-aș mai fi aflat nimic.) Am încetat să mai fiu turbulentă și era pentru mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nevoie de ani de meditație asupra oamenilor, de ani lungi pentru un simplu răspuns, nu vă mirați, câteva cuvinte... Ei da, dar cuvintele acelea dacă nu le știi, nu le spui, și rămâi singur și înregistrezi la partida ta: sânt ridicol! Ce era ridicol în postura mea? Nimic complicat, o iubeam, asta era ridicol, mi-aduc aminte că în timpul îmbrățișării simțisem mirosul rochiei și al părului ei, miros turburător de bumbac ars bine de fierul fierbinte care trecuse peste el și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine: când ți ceea ce e net ridicol în ceea ce face ființa iubită se învăluie în lumina tandreții și surâzi de copilăriile ei. Dar acum mâna ei pe umărul meu și acest cântec erau o amintire târzie... ași fi acceptat orbit ridicolul cântecului dacă această mână s-ar fi pus de-atunci pe umărul meu și când eram singuri. Clara renunță la ceea ce ar fi vrut să spună și expresia chipului ei se instală cu timiditate în așteptare ca și când ar fi plouat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gând și ei se uitară la mine alarmați, derutați chiar, chipul bucălat și alb al lui Ion Micu se făcu liliachiu. De ce rîdeam?! "Rîde, zise Clara, cu farmecul ei discret de altădată, cu liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri unui om să-ți vorbească despre un lucru a cărui oroare el vrea, poate, s-o uite", confirmă Ion Micu. "Îmi cer scuze, se bâlbâi Clara (și roși la rândul ei), sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i se poate întîmplă unei femei cu un suflet atât de pur ca al tău..." " I-auzi! gândii, te pomenești că asta e greșeala mea, că nu i-am spus niciodată cât e de pură. N-am fost atât de ridicol ca Petrică, ar fi trebuit să încerc. Pesemne de aceea o exaspera primul ei bărbat, care când o auzea vorbind astfel îi spunea du-te-n..." Și acum mă întreb cum am putut suporta atâtea josnicii, continuă ea cu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fustei. Ce bănuială? repetă ea cu o vagă neliniște. Ce vreți să vedeți?" Vroia să fie înștiințată, era surprinsă, vroia să știe ce trebuia să facă, cunoștea riscul, dar vroia să și-l asume, cu sentimentul fatalității tragice sau al ridicolului. Nici unul nici altul n-aveau importanță, numai să nu se întîmple ceva ireparabil !... Dacă (cine poate să știe?) eram un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un satir, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dotat cu sensibilitate și din ce în ce mai des se irita sub presiunea atmosferei încărcată de fulgere artificiale și ridicole, de care râdeam, dar care, începînd să facă victime, nu le mai consideră nimeni artificiale, deși continuau să rămână în ochii lor tot ridicole: victimele își păstrau la anchete ținuta, erau superior ironici, fără să înțeleagă că totul era fără ecou, fiindcă, povestind acasă, soția, mama, bunica, copiii îl priveau înstrăinați și neliniștiți: făcuse rău, nu se purtase bine... Și aveau dreptate?! Aveau și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
achiziții pe luna asta." "Ascultă, Suzy, o întrebai în timp ce schiurile mele începură să alunece la vale cu moderație, fiindcă preferam să fac des plugul decât să mă pomenesc aiurea cu picioarele răsucite în aer (lipsa de performanță e de preferat ridicolului), era vorba ca astă-toamnă să reintri la facultate! O imensă eclipsă a conștiinței m-a făcut să uit lucrul ăsta atât de important pentru tine!" Ea râse cu o veselie mare: "Ei! eclipsa asta de conștiință am avut-o și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o activitate atât de complexă și de importantă pentru copil, educatorul trebuie să știe cum să-i devină un partener de joacă plăcut și priceput. Ce e de făcut? Fii amuzant și amuză-te din tot sufletul, fără teama de ridicol. În ochii unui copil, ridicol este un adult scorțos care se ia prea tare în serios și are impresia că le știe pe toate cel mai bine. Lasă-l pe copil să te conducă în lumea lui, să aibă inițiativă
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2069]
-
marginea cărții Satul fără dragoste de Radu Boureanu, din 18 februarie 1956, dacă aceasta să fie sau nu retrasă de pe piață, între vorbitori s-a aflat și Petru Dumitriu, pe atunci redactor șef la "Viața Românească". Opiniile sale estetice frizează ridicolul: Problema pe care o pune cartea e o problemă estetică, o problemă de realism socialist și devine și o problemă politică. Fantasticul se îmbină cu elementul istoric. (...) Adică vreau să spun că există o lege estetică, o funcție estetică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dau o falsă impresie de vigoare. Călimara cu lături a deservit pe poet, absența de idei, lipsa acelei călduri a convingerii anulau pe pamfletar". Este satirizată preocuparea permanentă a poetului după afaceri cît mai bănoase, deși de multe ori frizau ridicolul, gen "utilizarea pieilor de cîini pentru mănuși fine". Această fugă permanentă după îmbogățire îl fac pe conducătorul "Curentului", care numai de lipsă de interes față de bani nu putea fi bănuit, să exclame: "Oricît de mare ar fi rolul banului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apoi Fulga sau Ideal și real și circulând în numeroase ediții) și Vlăsia sau Ciocoii noi (1887). În Fulga, pare-se inspirat după un roman al lui Alphonse Karr, se încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se amestecă, iar personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
de ghips), reprezentată în 1930 la Teatrul Național din București, proba lipsa oricărei vocații pentru genul dramatic. Ca să exalte iubirea, elan pur, patetic, de sublimă spiritualitate, neinspiratul autor înnădește, în manieră naiv-expresionistă, o tramă bizară, cu situații artificiale căzând în ridicol, de un ilogism agravat de încărcătura de patologic. Spectacolul a stârnit reacții de ilaritate. Norocos s-a arătat a fi, în schimb, parteneriatul cu Radu Gyr. Povestea pentru copii Căciulița roșie (1926), în stihuri sprintene, de rostiri încântătoare, s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
un om lipsit de orice credibilitate, care își permite să ne dea lecții. Vrea să iasă de la guvernare și are calculele proprii de om politic". Cât despre Pactul Național pentru Independența Justiției, MRU susține că "este cât se poate de ridicol". "Nu ne mai trebuie încă un Pact în România", a completat el.
MRU: Antonescu i-a dat o palmă premierului, eu îi voi trage lui două by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34948_a_36273]
-
repetiție, una dintre actrițe a propus: "N-ar fi o idee bună ca timp de două zile să nu mîncăm nimic pentru a putea înțelege ce înseamnă foamea?" Dar, pe dată, și ea și ceilalți și-au dat seama de ridicolul ideii, anume că niște oameni bine hrăniți, postind două zile, nu ar putea să înțeleagă adevărata suferință a foametei. Și așa, vorbind despre hrană, putem sesiza multe, multe din aspectele care se lagă de teatru - anume că toate soiurile de
Peter Brook - Discurs de recepție by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11168_a_12493]
-
Mircea Mihăieș De la sublim la ridicol, de la emoție adâncă la vulgaritatea deșănțată, de la îmbrățișare la pumn nu e, adesea, în România, decât un pas. Știam asta. Iată că nici în aer - adică în avion - nu putem fi altfel decât vulgari, animalizați de dorință de revanșă prostească
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
mai nimic pentru această umanitate declasată, fericită doar când își vede dușmanul cu beregata tăiată și întins pe năsălie. Logica nu are nici o relevanță în astfel de contexte, iar a o invoca de dragul stabilirii adevărului înseamnă a te acoperi de ridicol. Pentru șeful galeriei rapidiste între propoziția ,Doi băieți de la noi au vrut atunci să-l scuture puțin" și fraza ,dacă s-a întâmplat, a fost cu siguranță din greșală" nu există nici o legătură. Și poate că așa stau lucrurile: în
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
mai era de mult la prima carte, dar nu s-a putut abține de a recunoaște că, în definitiv, nu-l merita decât, așa-zicând, în principiu. Am citit eu însumi cartea ulterior și mi s-a părut foarte bună. Ridicolul situației era însă același. Obiectul editorialului meu este altul și nu fără legătură cu Premiul „Cartea anului” pe care România literară îl acordă săptămâna aceasta cu sprijinul tradițional al Fundației Anonimul. Noi am urmat de la început modelul unora dintre cele
Cultura premiilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5909_a_7234]
-
deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă"10), dar - lucru interesant - râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate - naratorul serios / limbajul humoresc al personajelor - devine suportul de noutate descoperit de Iorga în proza lui Creangă, fapt ce-i permite să-l situeze în prim-planul literaturii noastre moderne
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
de pantof și un prezervativ. Toată agitația mea cu stropitoarea, mătura și foarfeca de tăiat iarba nu impresiona pe nimeni. O singură persoană, o admirabilă doamnă de la etajul întâi, mi s-a alăturat în acest efort din ce în ce mai clar acoperit de ridicol. Din când în când, câte un binevoitor arunca dezinvolt pe geam resturi menajere - ca să pună în evidență naivitatea, prostia și chiar pericolul la care ne expunea măruntul nostru civism. A fost nevoie să slăbesc puțin vigilența pentru ca revenirea la haos
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
de mai mult de 70 de ani până ca arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach să finalizeze construcția, care a fost inaugurată în 1707 și dedicată Preacuratei Fecioare Maria. Acest lucru i-a umplut pe unii cetățeni ai orașului de ridicol. Până la construirea Kollegienkirche, Aula Mare a Universității (de lângă capela privată "Saecellum") a servit nu doar ca sală de teatru, ci și ca un spațiu provizoriu pentru celebrarea serviciilor religioase ale Universității. Arhiepiscopii Guidobald von Thun și Max Gandolf von Kuenburg
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
cât și pentru Real, întrucât în urma acestui rezultat Real Madrid s-a calificat matematic în optimile Ligii Campionilor în detrimentul Stelei care a pierdut orice șansă teoretică. După meci presa din România, dar și din străinătate a calificat acest gol drept „ridicol”, „absurd” sau „prostesc”. Poate evolua atât atacant (mai rar), cât și mijlocaș (preferabil dreapta, dar și stânga) sau fundaș dreapta. Pe 29 martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de
Bănel Nicoliță () [Corola-website/Science/302452_a_303781]
-
între două lumi. De la pălăriile spectaculoase, ca ale eroinelor de five o’clock - întrebarea-cheie despre „Protopopeasca a tânără” este „cu ce pălărie era?” - la acelea fără nici un fason, atârnate în cuierul vreunei berării, acoperământul quatre saisons face și platitudinea, și ridicolul unei societăți în care eleganța nu se mai poartă. Este întruparea pretențiilor de distincție, care sfârșesc în cea mai desăvârșită uniformitate. Ușoară, de vară... În vremea când, în varianta pentru dame, li se zicea și mode, pălăriile au, prinsă la
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]