7,490 matches
-
lucru - pe faptul că nu pleacă /, căci nu există crimă mai mare, decât a pleca“... Și Adriana va pleca, dar își dorește să se întoarcă și la 100 de ani de la apariția primului număr al „Agendei“, cu această frază fiind risipite momentele de nostalgie pe care doar un mare actor le poate aduce în sufletul ascultătorilor. Ducu Bertzi, care are o relație mai veche cu redacția, a continuat cu melodia „de la mine din Maramureș“ - „Mândra me“ și a încheiat microrecitalul cu
Agenda2003-13-03-supliment () [Corola-journal/Journalistic/280857_a_282186]
-
abis chiar Femei în fața oglinzii, cu întreaga să metodă, cu decupajul și construcția ei. Mai mult chiar, fotografia cu pricina, i-ar îngădui unui cititor plin de imaginație să dibuie printre rânduri și un posibil român, nescris (încă), . Spre a risipi orice neînțelegere: cartea Corinei Ciocârlie este o frumoasă, o foarte frumoasă carte de teorie și critica literară, scrisă elegant și aparent "neutru", fără nimic confesiv. Și totuși, ea spune (poate fără să vrea) mult mai multe decât s-ar lasă
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
în intensitate ceea ce se pierde în spațiu și-n timp. Delimitante în practică artistului, aceste coordonate sînt contracarate prin "salturile" unor corespondențe insolite, prin arbitrariul lor cu funcție de seducție. Apar imagini-capcană, care se străduiesc a strînge în esență ceea ce se risipește în aparență hotărnicirii lor stilistice: "mă-ncearcă un fel de frig-cărnos; / cămașă îmi absoarbe bătăile inimii / într-un pat provizoriu; // n-o să vină să credeți zic ei: / ăNasu are pulsații în formă de cruce - / doar cu norii nu s-a
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
o făcea exilul românesc, dar măcinat fiind de rivalități intestine, care numai bine nu-i făceau. Nu se poate vorbi, deci, în acest caz, de un centru de comandă și de acțiuni concertate de la un pupitru unanim ascultat. Dar așa risipit cum era, exilul românesc și-a făcut auzit glasul polifonic. De curand, d-na Georgeta Filitti a făcut să apară, la Editură Enciclopedica, o ediție ce adună publicistica din exil. E vorba despre articole publicate în ziarul Vocea libertății, care
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
Barbu Cioculescu O femeie giganta se risipește pe bulevarde, unde pomi cu sandale de fier schimba de anotimp, indiferenți la prezența umană: "Un spirit intra în fiecare copac/ și-n fiecare frunză se simte acasă./ Vom ajunge undeva nu vom ajunge/ frunzelor nu le mai pasă" - Oriunde
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
de poeme Mauzoleul Bunicii Beps. Toți cei care semnează în această pagină - C. Stănescu, Fănus Neagu, Grigore Traian Pop, Mihai Ungheanu - vorbesc despre excepționalul talent de poet și gazetar al lui Ilie Purcaru, însă nimeni nu amintește cum și-a risipit și prostituat realele înzestrări, scriind "la comanda", după rețetă impusă, nenumărate reportaje despre ctitoriile ceaușiste și despre cîrmaciul "genial". Faptul că, în 1974, Bunica Beps nu s-a bucurat de atenția "unei anumite critici" e explicat astfel de C. Stănescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
de dl Pelin nu se îndoiește decît d-na Sipos. "Acestea nu sînt dovezi", scrie d-sa. Dl Florescu (sub pseudonimul Aristarc) socotește și d-sa că ar fi fost necesară reproducerea în facsimil a unei variante olografe spre a risipi dubiile. Dacă manuscrisul există, l-am fi alăturat. Dar arhivele au păstrat doar dactilograma. Dar nu e vreun dubiu că textul ei aparține lui Caraion. Este exclus și faptul că a fost redactat de un securist anchetator. E destul a
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
1934 în revistă Marianne, în amintirea debutului cu Chira Chiralina. Dar entuziasmul debutului a trecut, ca și ecourile mult favorabile ale celorlalte scrieri. Boală ftizica i s-a acutizat. Face o călătorie în URSS și entuziasmul - și acesta - i se risipește, nutrind convingeri foarte critice despre realitatea nedreptăților sovietice. Ajuns în Franța, ține să-și facă publice aceste dezamăgiri, menite să avertizeze. Scrie și publică destăinuirea Vers l^autre flamme. Această scriere provoacă mare răsunet, lui aducîndu-i imense daune din partea presei
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
La Konditorei tarte să te lingi pe buze de 25 de pfenigi porția mare. Peste tot curățenia e o bucurie. La fel ordinea și bună dispoziție. O țară minunată de cumpătare și muzica". Și "muzică" și "cumpătarea" urmau a se risipi în curînd, în mod dramatic. Nu mai putin, circumscrierea unei Germanii ideale, pentru care "trebuie făcută o propagandă", răspunde unei fibre intime a marei pianiste, care își vadea astfel propensiunea energetică, ofensiva, valentă masculină, care i-au îngăduit a străluci
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
pe spiritus rector, cel ce, de fapt, avusese ideea întemeierii Societății (cum reiese dintr-o scrisoare a criticului către sora sa Emilia din martie 1864). Dar, încă o dată, cu tot rolul proeminent al lui Titu Maiorescu, Junimea s-ar fi risipit dacă n-ar fi existat grija, mereu la post, a lui Iacob Negruzzi, care, are dreptate dl Nicolae Mecu, avea cu adevărat vocația comunicării, întreținînd legături cu toți junimiștii. Ce să mai spun de Convorbiri literare, întemeiată în martie 1867
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
aer încă înainte de Eminescu. Deschizînd, prin resurse proprii, un "orizont nemărginit", autorul Scrisorilor a catalizat, totodată, un romantism pîclos, o dispoziție melancolică, o înclinație depresivă care preexistau. În absența sa, atari elemente de specificitate neîmplinită probabil că s-ar fi risipit. Geniala-i vocație a făcut cu putință însumarea și transfigurarea lor, "mîntuirea" lor literară. Nu mai puțin, putem stabili, la nivelul cercetării filologice, stimuli dinspre emulii eminescieni către Eminescu însuși. Iată un moment fixat de G. Călinescu: "Foarte curioasă e
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
vasul ales al ființei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ știi Nirvana cărnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinței: yoghin fericit:/ mai rezistă un perete subțire/ pieliță feciorelnică amară ca migdala/ virginitatea singurătății nubilă/ îți strînge degetele pe ochi/ risipindu-ți în urechi/ un pumn de melci: ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îți va ierta căci mult o ai iubit - /greu atîrnă gurii tale/ Timpul - lacătul impudic/ roșie gura ta îndură centura/ castității" (Agamemnon șRimayaț). Nu
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
adevărat performant, în vechea "capitală a culturii". Cum însă ideea de "grupare", de "școală" (în general, tot ce însemna mai mult decît o singură persoană) era suspectă, proiectul, despre care s-a și scris la un moment dat, a fost risipit; întîmplările de după 1990 n-au făcut decît să termine ideea amintită: alianțe demolate, oameni plecați în cele patru zări, o lume surpată poate pentru o alta (mai bună?), altfel, oricum. Nautilus e, în bună măsură, cartea lui Liviu Antonesei "de
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
d-lui Ungheanu însuși, altele (într-o a doua secțiune) alcătuiesc o antologie din principalii contribuabili la holocaust. Se înțelege că dl Ungheanu își sprijină afirmațiile proprii, care denunță răul făcut literaturii române în deceniile postbelice, tocmai pe aceste intervenții risipite de-a lungul deceniilor cu pricina, adevărate manifeste, unele, pseudoanalize, altele, semnate de scriitori, critici, istorici și lideri ai propagandei comuniste. Antologia e utilă, fie și numai din rațiuni de ordin practic: cele mai multe articole sînt intruvabile astăzi. Și, desigur, pentru că
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
Român că puterea trădătoare de neam a făcut și a dres pentru a-i aduce pe mineri la sapă de lemn. Firesc ar fi fost dacă fostul șef al SRI i-ar fi reamintit lui Romeo Beja de uriașele sume risipite de Miron Cozma și de subordonații săi, printre care și Romeo Beja, pe vremea cînd mineritul era subvenționat fără condiții de la buget. Se pare însă că de cînd e șef de partid profesorul Măgureanu a uitat ceea ce știa șeful SRI
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
europene. Acea psihologie a popoarelor (Volkerpsihologie), creată, în 1859, de Lazarus și Steinthal (în care au învestit atîta încredere Xenopol și Eminescu) susținea că fiecare popor este altfel. Ce s-a ales din această teorie azi, se știe. S-a risipit în neant, de nimeni azi considerată. Dl. Lucian Boia are dreptate: "Nu te naști, biologic vorbind, german sau francez, dar înveți în familie, la școală și în societate cum să fii un bun german sau un bun francez". Aș releva
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
din București, Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Ioan Godeanu, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Doina Ioanid și Cecilia Ștefănescu, au petrecut anul trecut o vacanță la Tescani, găzduiți de Centrul de cultură "Rosetti-Tescanu - George Enescu". Acolo - după cum mărturisesc ei înșiși - și-au risipit cu plăcere timpul, "hăhăind, pilind și rătăcind prin curtea domeniului". în plus, s-au apucat să compună "un poem colectiv, o pantomimă textuală". într-o ordine stabilită prin tragere la sorți, fiecare dintre ei a conceput câte o parte a
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
urechi, n-aud, nu văd. Și cît ar mai fi de lucru din partea tuturor! Practic, nu există ediția etalon, de încredere sub raportul acurateții, al exactității. Pe ce baze să se efectueze exegezele de dorit, cînd destule texte mai zac risipite prin publicațiile epocii iar cele în circulație denotă carențe, lecțiuni incerte, vicii de transcriere trecute cu vederea și perpetuate de rutină tiparului? Cel putin aceasta este sugestia degajata din aparatul critic al primei ediții de anvergură puse la cale cu
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
Și tot că un preot, el repeta anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică obsesiva: Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele înalturi/ se nasc eterice sfere de gheață peste eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare de sine/ risipesc prin
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele înalturi/ se nasc eterice sfere de gheață peste eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare de sine/ risipesc prin apusuri seninele, calmele ghețuri alpine/.../ Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime,/ Păsări albastre și căi fumurii se desprind din calotele sfinte/ și oameni înalți intra și ies din
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
Stefana Totorcea În volumul Volubilis, Simona Popescu își adună eseurile și interviurile risipite prin presă. Cartea se plasează inevitabil în prelungirea celorlalte scrieri ale sale. În "Cuvînt înainte", autoarea arată că aici temele pot fi considerate simple "pretexte" de care sinele se acroșează, importanța fiind traiectoria sinuoasa a acestuia, care astfel se definește
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
printr-o amestecare a obiectelor, o spargere a ordinilor", într-o "obscură și violență autoincantatie prin magia cuvintelor și a ritmurilor". Negreșit, Miron Kiropol e, din acest punct de vedere, un poet de tip latin. Verbul sau mediteranean nu se risipește visător, ci amestecă obiectele, le malaxează, ordonează resturile lor cu voluptatea sado-masochistă a unei ordini antinaturale. Nu risipirea, difuziunea delicată a eului dat îl interesează, ci restructurarea, care, deformînd și descompunînd datele realului, conferă acestui eu frămîntat șansa unei oglindiri
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
celulă de la Zarca-Gherla, la 2 august 1964, aflat în ajunul eliberării, Steinhardt își spune: "Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm în cartea lui Zaharia Sângeorzan: "Sunt un
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
de trei decenii, abia cicatrizata periferic, revenirea la reperele peisagistice libere, dezinhibate și lipsite de orice retorica exterioară, era greu de acceptat. Dar, pînă la urmă, si aceasta opoziție, născută din frustrări, din monotonie și din lene mentală, s-a risipit înfrînta de propria să incoerenta. Parcă anume spre a confirma acest scenariu simbolico-taumaturgic, lucrările celor șapte artiști individualizează perfect relația gîndirii artistice cu natura materialului și cu sursele lui industriale. O preluare directă a fierului din mediul său convențional, pe
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
notorietate. Acceptase fără părere de rău situația, convins că întreaga atenție se cade a fi îndreptată asupra ideilor și problemelor și nu asupra persoanelor. Nu suportă reclamă, indiferent de circumstanțe. Ca să vină în ajutorul confraților confruntați cu greutățile, s-a risipit pe șine, fără să țină seama cît pierde". Tradiții fără tradiție Dacă ne luăm după cîteva cotidiane centrale, autoritățile din România ignoră sentimentele publicului și relațiile "tradiționale" de prietenie dintre România și Iugoslavia susținînd politică NATO față de regimul Milosevici. Dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]