412 matches
-
Dalia nu vrea să-și desfacă picioarele până când gândacii nu-s eliminați științific. Cobor pe stradă și vin cu un doctor. Pentru cinci parai, gagiul le face injecții cu otravă. Eu și cu Dalia ne-o tragem ca iepurii. Johnnie Roșcovanul stă și privește. E ofticat că Dalia-i o bucățică așa de bună și că nu vreau să i-o dau și lui. I-am aruncat o întrebare, ca să-i mai tai din iordane. — Descrie-i trupul. Să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa de bună și că nu vreau să i-o dau și lui. I-am aruncat o întrebare, ca să-i mai tai din iordane. — Descrie-i trupul. Să n-o dai în bară, că nu-l mai vezi pe Johnnie Roșcovanul până ieși de la pârnaie. Lui Dulange îi căzu fața. Arăta ca un puști amenințat că i se ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o încheiere pentru Marele Lee Blanchard. Russ întrebă: — Apoi ce s-a mai întâmplat, Joe? Dulange părea sincer dezorientat - dincolo de bravadă, de amintirile extrase din creierul lui înecat în băutură și de dorința de a fi din nou împreună cu Johnnie Roșcovanul. — Apoi am ciopârțit-o. — Unde? — În două. — Nu, Joe. Unde ai comis crima? — Aha! La hotel. — Ce număr avea camera? — 116. — Cum ai transportat cadavrul la intersecția străzilor 39 și Norton? — Am furat o mașină. — Ce fel de mașină? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în dreptul nostru, a despăturit un ziar de scandal de dimineață și mi-a arătat fotografia lui de pe prima pagină. — Eu mă bucur de toată atenția. Numele tău e scris cu litere mărunte, așa cum merită nemțălăii. Răsuflarea lui duhnea a Johnnie Roșcovanul. I-am ars una peste bot. Dulange s-a prăbușit ca un sac de cartofi. Mâna dreaptă îmi zvâcnea de durere. Privirea lui Russ Millard îmi aminti de Iisus gata să-i dojenească pe păcătoși. Nu mai fi atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
misterioasă, ori vreo vizită la doctor. Dar cum de nu s-a dus la școală azi? Întrebă Logan, servindu-se cu una din bomboanele lui Insch. — Nenorocire. Un copil mare și grăsan l-a bătut În ultimul hal pentru că e roșcovan. Mama lui Îl ține acasă până când școala va lua măsuri. Nu i-a spus nimic tatălui. Crede că ar Înnebuni dacă ar ști că cineva Îi terorizează copilul. Insch Își Îndesă una din chestiile lui gelatinoase În gură. — Doi copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
arătat doamna inspector Steel și Martin Stricken la o partidă, dar nu reuși. Ca să-și alunge din minte imaginea, privi din nou la televizor. Se difuza acum pe tot ecranul poza lui Peter Lumley, dispărut Încă de joia trecută. Păr roșcovan, pistrui și un zâmbet. Trecură apoi la un exterior al fermei Hoitarului. Apoi la o conferință de presă, cu șeful poliției serios și dedicat. Buna-dispoziție se scurgea ușor din Logan pe măsură ce imaginile Îi defilau prin față. Peter zăcea mort pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Weir, Loesser... Nu a evadat, nu? - Nu. E încă închis. Se auzi soneria. Thom dispăru și după o clipă Kara intră pe ușă în cameră. Privi în jur, ciufulindu-și părul, care își pierduse strălucirea purpurie și era acum la fel de roșcovan ca un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și toată noaptea. Nu știu ce-o fi avut. Ruby se uită la copilul adormit. Avea o claie de păr roșcat În cap. —Uau, ce de păr! E minunat! Fata zâmbi. —Știu, știu. Singura problemă e că toată lumea Îi spune Roșcovanul sau Morcoveață. Nu prea-mi place. Îl cheama de fapt Alfie. —Salut, Alfie, Îi șopti Ruby mângâiându-i mânuța. Bebelușul Îi răspunse făcând niște sunete ca de molfăit În somn, dar nu se trezi. Ruby Îi sugeră fetei să-și lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
burtă? De ce nu traversează strada, intră pe poartă și se duce acolo, să scotocească în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin bovină. Poate eu o iau pe micuța roșcovană, care trăiește cu bărbatul robust cu burtă, poate e simpatică, poate vorbim un pic, poate îi place să audă gândurile unuia care toată ziua despică oameni. O privesc pe soția mea și nu există un singur lucru care să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și de câte ori am spus eu „Sunt În Întârziere. Trebuie să fug“. Dar de ce? Încotro? În ce scop? Fără Îndoială că și ministrul Rabin trebuie să fi simțit aceste emoții primare acum o mie de ani, pe când era doar un puști roșcovan, retras, un copil desculț, pistruiat și slab, și stătea Într-o curte dosnică din Tel Aviv, Între frânghiile de rufe, Într-o zi de toamnă, la ora șase dimineața, și Îi trecea pe deasupra capului un stol de cocori albi printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
împiedicat pe nimeni să învețe carte, dar nimeni nu m-a putu cu nimic sili să spun lecțiile pe dinafară. Pricina trebuie căutată în litere - care îmi păreau prea mărunte. Astăzi știu mai mult decât dascălul acela caraghios, înalt, slăbănog, roșcovan, cu nasul coroiat, și cu mustața trasă ca o linie de foc peste buza de sus îmbucată de falca inferioară, lăbărțată și grea ca de cal bătrân. Se oprea, de obicei la un pas înaintea mea și mă cântărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat. Nu pot să le sufăr îmbrăcate. Îmi place să le văd goale, zburdând ca mânzele, cu tremur în carne, cu icnitul iepelor isterice în fața armăsarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu ne garantează că rezerva asta nu se va epuiza sau că nu-i va grăbi moartea. Aproape că aș fi tentat să vă spun că totul depinde de voința lui. “ „-Sau de Dumnezeu, nu-i așa?“-întreabă un băiețandru roșcovan cu un reportofon în mînă. Doctorul se uită o clipă în jos, apoi îl fixează cu o privire caldă. Trec două, trei secunde și îi răspunde: „-Tinere, Dumnezeu nu omoară! “ În interiorul său Doctorul e la fel de speriat ca în trecutul în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ei, cum își intensifică nuanța. Pe Georgiana nici n-o mai văd. Tocmai când să iasă din bancă, intră profa de română. Intră cu mersul ei legănat ca de rață, mers de femeie mică și înde sată, cu un coc roșcovan impunător care nu reușește, însă, câtuși de puțin, să o înalțe, cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi?), fără
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întrebări cădeau în gol. Lucruri cu mult mai grave se petrecuseră între timp în viața mea cu ea, ca să mai tresar la o astfel de sugestie. Simțeam doar satisfacție că îl mirosisem și îl gâtuisem izbindu-l de perete pe roșcovanul de frati-său și nu încetasem apoi s-o fac să râdă pe tăcuta Tamara cât timp durase masa și apoi și după aceea, când se desfăcuse damigeana cu vin. VI Petea afectă că nu făcusem decât să-i stric
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Casație și... cestiunea socială înceta de-a exista și pentru d-lor și pentru țară. Ieie-și de model pe părintele liberalismului român, pe d. C. A. Rosetti. Pe la 1850 scotea gazetă, intitulată "Republica Rumenă ", o publicațiune nu... rumenă, ci roșcovană rău. Azi e reversibil omul, e monarhist și regalist, un adevărat tip de convertire. Un altul proclamă republica la Ploiești și azi e adiutant al regelui. Altul amerința în aceeași republică că va tăia capete de zahăr nemțesc cu sabia
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
câmp, Filip cel bun, Muntele acuns, Pe aici nu se trece, Toamna bobocilor, Mastodontul, Orașul văzut de sus, Alexandra și infernul, Zile fierbinți (1975) ; Instanța amână pronunțarea, Ultimele zile ale verii, Ultima noapte a singurătății, Trei zile și trei nopți, Roșcovanul (1976) ; Oaspeți de seară, Marele singuratic, Iarna bobocilor, Buzduganul cu trei peceți, Iarba verde de acasă, Împușcături sub clar de lună, Râul care urcă muntele (1977) ; Trepte spre cer, Ediție specială, E atât de aproape fericirea, Septembrie, Doctorul Poenaru, Avaria
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
28 aprilie 1980) : Serata, Facerea lumii, Asediul, Puterea și Adevărul, Cu mâinile curate, Bariera, Ceața, Ultimul cartuș, Conspirația, Departe de Tipperary, Capcana, Întoarcerea lui Magellan, Un comisar acuză, Tatăl risipitor, Zidul, Mastodontul, Oaspeți de seară, Împușcături sub clar de lună, Roșcovanul, Râul care urcă muntele, Ediție speci‑ ală, Revanșa, Bietul Ioanide. Coproducția româno-sovietică Tunelul datează din 1966. Soldații români și cei sovietici colaborează prietenește în lupta cu dușmanul hitlerist. De atunci și până în 3 februarie 1970, când are loc premiera Prea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1977) 192- 193 Reconstituirea (1970) 90, 111, 116, 133, 166, 173-178, 193, 195, 235, 249, 260, 264, 267- 268, 271, 284, 286 Rețeaua S (1980) 192 Revanșa (1978) 192-193 Rocco și frații săi (Rocco e i suoi fratelli) (1960) 100 Roșcovanul (1976) 192-193 Runda 6 (1965) 111, 115 S S‑a furat o bombă (1962) 116 Salutări de la Agigea (1984) 243, 246 Să mori rănit din dragoste viață (1984) 139, 234, 240-241 Sărutul (1965) 112 Scopul și mijloacele (1984) 234, 243
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
creșterii Nilului și simultan începutul anului; iar despre constelația Câinele Mare - din care făcea parte steaua, drept cauză a căldurilor caniculare ce vor urma (persoanele care sufereau de căldurile teribile ale verii egiptene, îi sacrificau lui Sothis un mic cățeluș roșcovan, pentru a fi cruțați de chinuri). Ajungîndu-se la acest stadiu al cunoașterii, anul de 360 de zile a fost corectat prin adăugarea a cinci zile suplimentare, numite "epagomene" - sau "luna cea mică a Copților". Dar și anul de 365 de
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de poetul Scévole de Sainte-Marthe (1593), care fusese el Însuși student al universității din oraș, ca și Baïf, du Bellay sau Descartes. Acesta evocă străinii veniți de departe ca să Învețe la „Școalea” din Poitiers: italieni, germani, elvețieni „și englezul cel roșcovan”. În același spirit umanist, un silezian, Paul Hentzner, a făcut În 1598 turul Franței călare pe cai Închiriați, pe apă și „chiar și cu caleașca”. Admirator al marilor aglomerații, nu contenește cu epitetele măgulitoare la adresa lor, În special pentru Orléans
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
doar că taximetriștii l-au taxat și pentru verbozitatea lui nesuferită, cu care n-ar fi fost în stare să cucerească nici cea mai slabă de înger dintre midinete. Farmecul discret al unui irlandez Ana-Maria Onisei Irlandezii sunt tipii aceia roșcovani (cu trăsături aspre și ochi alungiți, joviali, iscoditori și nume greu de pronunțat), care adoră să petreacă. Și beau mult; foarte mult. Ți-i imaginezi flegmatici, reci și ironici, cu un spirit de observație ascuțit, chiar și în momentele mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
de început (romanul este scris acum circa 10 ani!) cu destulă îndemânare și deși numărul de pagini (133) este nesatisfăcător câteva personaje (Durban, Donia, Ozana și, chiar, Tomina și Cârjan) se mișcă bine în structura acțiunii, demonicul, inteligentul Durban și roșcovana, insațiabila Donia păstrându-ni-se multă vreme în memorie. Autorul își plasează narațiunea în satul de azi, în care lupta pentru un profil moral mai pur este în plină ebuliție. El pledează de pe poziții marxiste împotriva tendinței unora de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
caiet roșii de zeamă și ele, mi-au amorțit mîinile, frate! e cam rece! nu, dar am stat în cot cît am dormit! eruditul și el pe culoar, înăuntru ar fi tot un spectacol Pierre Richard cu cîrlionți, fragil și roșcovan, luna pe culmea dințată în miile de brazi, Vatra Dornei desagii de pe umăr, lasă-i grămadă, stofa cadrilată să n-o ridici la bagaje, coborîm curînd, la picioarele celui bătrîn, țăranul din Spermezeu, măsura, pe bănățeni i-au inundat după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]