1,892 matches
-
Motto: ”Jurnal. O înregistrare zilnică a acelei părți din viața cuiva pe care și-o poate relata fără să roșească.” - Ambrose Bierce Am meditat bine la aceasta..multe opinii deformate, unele care pleacă mai ales de la ea (pentru aceia care cunosc povestea) sunt atat de interpretabile , dar mai ales deformate, de s-a ajuns a se crede că am facut
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
li se dă de pomană și în ziua de Înviere, dar și peste o săptămână, când e Paștele Morților. De aceea, culoarea cu care s-au vopsit ouăle de Paști nu se aruncă, ci se păstrează o săptămână, când se roșesc din nou ouă, se duc la biserică, se slujesc și apoi se duc afară, la morminte, si se dau de sufletele celor duși. Copiii abia așteaptă să vină de la slujba de Paști, ca dorm o oră, două, si se școală
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
servit cândva cu abnegație nu de actuala justiție, ci de poliția politică, și-anume de aceeași care l-a recrutat cândva pe Voiculescu Dan, stăpânul infractor al televiziunilor în cauză. Nu vă cunosc, dar bănuiesc, domnule președinte, că n-ați roșit pesemne nici acum. Citind aceste rânduri. Nu cred că-i genul dvs. să vă rușinați, deși vă este clar că n-am abordat încă partea cea mai rea a intervenției dvs. Care se-ascunde în josnicia și în lașitatea pretenției
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura. Mai știe că abia-n April Cămașa o să-și primenească. Atunci, oricine să privească În voie, verdele ei dril. *** Referință Bibliografică: Candoare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
poate prea bine cunoaște un om, stând de vorbă cu dânsul, dacă are minte...“ Dincolo de plăcuta noastră Întâlnire În Cerul al Treilea. Din nou un citat din versurile lui. Se părea că, Într-adevăr, toți membrii Studium-ului Îl prețuiau. Dante roși, cuprins de o văpaie de orgoliu, și era cât pe ce să recite și restul sonetului, dar se Înfrână. Ceva din privirea celuilalt Îl Îndemna să rămână În gardă. Înapoia trăsăturilor de vulpe se ascundeau colții unui lup. Se mărgini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și imprecațiile Împotriva frumoasei Pietra. Așadar, rana produsă În inima dumitale de Beatrice s-a Însănătoșit? Atunci e adevărat, cum am auzit spunându-se printre poeții iubirii, că Dante Alighieri s-a Întors În Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără să mai răspundă. Privea În jur, În căutarea unui pretext de a se despărți. Celălalt păru să Îi observe stânjeneala. Fu cât pe ce să stăruie În sarcasmul lui, Însă mai apoi schimă subiectul, revenind la accentele frivole de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nimeni nu părea dispus să Îl asculte. Ar trebui să fii măgulit, messer Alighieri. Antilia a cântat pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă, spuse Antonio pe un ton invidios. Până acum, noi credeam că e mută. Dante roși. Privirea profundă a acelei creaturi, plină de o depărtare nesfârșită, ca și șarpele stacojiu care se adâncea În trupul ei Își făcuseră sălaș În inima lui. 9 19 iunie, dimineața Culoarea aramei Încă Îi umplea ochii când se deșteptă. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
astrul serii e pentagonal? Celălalt Îi azvârli o privire ironică. — Doar nu vrei să mă faci să cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pui În discuție sobrietatea servitorilor de la palat? — Nu. În timp ce le deplasau, așa zic ei, o bute a căzut și s-a spart. Poetul Înaintă spre om, Îndreptându-și umerii ostentativ. — Dorești un ajutor pentru curățenia din pivnițe? — Nu, firește. Bargello roșise. Îi Întinse mâna pe care, până În clipa aceea, o ținuse ascunsă la spate. — Înăuntru, chiar În vin, era asta. Dante Înșfăcă obiectul, aproape smulgându-i-l din mână. Părea un săculeț din pânză, căptușit cu ceva moale. Țesătura era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
meșteri constructori. — La fel ca prima victimă? În timp ce reflecta, Dante Își plecă ochii asupra datei din josul paginii și tresări. — Dar s-a Întâmplat acum mai bine de o săptămână! De ce ai așteptat atât ca să Îmi aduci la cunoștință? Celălalt roși, stânjenit. — Controlul registrului se face numai din zece În zece zile... Omul meu nu-și putea Închipui... Îngăimă el. Poetul ridicase glasul fără să vrea. Se grăbi să Își coboare din nou tonul. Așadar, ceea ce Îi spusese infamul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre ce muzeu vorbești. Dar cred că e cam greu să te ușurezi, cu nădragii ridicați. Poetul Îi smulse foaia din mâini, examinând-o din nou În pripă. — E o latrină! Vreți să puneți o latrină În fața Palatului Comunei? exclamă roșind. — Desigur, asta e ideea. Ar fi o sursă grasă de venituri, un impozit pe uree... — Vreți să adunați urina și să faceți negoțul ăsta scârbos taman În fața Palatului priorilor? Dar urina e bună pentru argăsit... Și Împărații se Îngrijeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zicem, colorat, mai ales pentru o doamnă respectabilă. I-am spus-o. - Și Încă n-ai auzit nimic, mi-a replicat ea Înțepată. La nevoie, posed un lexic underground Încărcat cu expresii din medicină și folclor care ar face să roșească și un marinar, darmite un academician constipat. - Să Înțeleg că ăsta-s eu? - A, nu, vorbeam așa, În general... N-avea sens să continuăm În această manieră, n-ajungeam la nici un rezultat. Am luat hârtia pe care scrisese cuvântul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș îmbrăcat ca vizir, trebuie neapărat să trec pe la mama. Așa cere Coranul. Să mergem, dar. Episodul 49 EPISOD CENZURAT Episodul 50 EPISOD JUBILIAR întâmplare face - dar nu este oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rămasă buclucaș între canini - nu prea ești în apele dumitale. Un vechi proverb turcesc spune că omul, când nu-i în apele lui, înseamnă că se gândește la o femeie, ori la mai multe. Dumneata la câte te gândești? Broanteș roși vădit și, descoperit, înjură în gând pe cine le-a permis turcilor stabilirea în Asia Mică, favorizându-le astfel pătrunderea și-n Peninsula Balcanică. — La una se gândește, păcatele lui - răspunse spătarul Vulture - că așa ne-am obișnuit din moși-strămoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gol - mă tem că tânărul nostru dă obol acelor nevoi de care și noi în junețe, într-o joi, avut-am parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui, masiva Luxandra. Aproape că-mi aduc aminte - roși Barzovie-Vodă. Și ce-i de făcut? — Să ieșim în urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Am fost. — Foarte bine, foarte bine - zise Nazazarie, care se ferea să facă politică. Peste masă, în fața lui Iovănuț, Despina, fata vel-logofătului Samoilă, cerca o ciosvârtă. Tocmai o ducea cu grație spre guriță, când simți privirea tânărului călugăr asupră-i. Roșindu-se, fecioara șovăi o clipă, apoi lăsă ciosvârtă să se afunde înapoi în sos și se șterse firesc pe bărbie, ca și cum ar fi fost sătulă. Iovănuț se simți vinovat. Trimisul Porții, Husain Ramza-pașa, mâncă doar puțină pâine cu sare. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după ce jefuim un sat, după ce dăm foc unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-o apucăm? Sufletul nostru e ros de îndoială, caii noștri sunt roși de zăbală, așezările ne sunt departe, stepa e uriașă și nevestele mici. Dacă te cobori de pe cal iarba ți-ajunge la umeri și nu mai vezi nimic în fața ta: iată de ce ne uităm noi atâta la cer; e singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Se simți ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Scaunul e-al dumitale, Măria-Ta. Ia spune-mi, boier Radu - zise spătarul - câți știu până acum în Moldova cum se mănâncă barabulele astea? — Păi acum suntem trei - răspunse Radu Stoenescu Balcâzu. Eu, țiganul care le frige și - aici boierul roși ușor - o fată care mi le aduce mie înăuntru, seara, după ce s-au culcat toți. îi dau și ei câte una că e tânără și pofticioasă. Episodul 181 îN CARE POVESTITORII SUNT OBOSIȚI Da, există și asemenea cazuri: o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și poate n-am fi pomenit acest fapt care ne-a îndepărtat o clipă de la firul poveștii noastre dacă el n-ar ilustra, mutatis-mutandis, tendința omului de jos de a vrea ceva situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Damiani, un suflet ales al micii noastre împărății - spuse Grigorie al XV-lea, făcând prezentările - și frații noștri de peste Danubiu, călugării Metodiu și Iovănuț. Sufletele alese fac mari micile împărății, sanctissime - spuse amabil Metodiu, înclinându-se în fața lui Damiani. Acesta roși vădit de plăcere și spuse: — Serviți-vă, vă rog, și fie ca gustul identic al mierii acestor patru cruci să șteargă, cel puțin acum, deosebirile dintre ele. Nimic mai frumos - zise Metodiu - și dacă este adevărat - și este! - că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsăm aici la Roma a se adăsta la cereasca învățătură. — Oho! - exclamă binevoitor Grigorie al XV-lea. Va să zică, iată că avem deja un elev! Și ia spune-mi, tinere - se-ntoarse papa - dorești mult să-nveți la Roma? — Enorm - șopti roșind vizibil Iovănuț. — Mă bucură acest lucru - continuă Grigorie al XV-lea - dar nu-ți ascund faptul că va trebui să-nduri anumite privațiuni, nu tocmai mici. Regimul nostru de studiu și de viață este mult - cum să zic să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca niște nasturi, ar putea observa cum se aprinde În ochii lui o scînteie răutăcioasă de satisfacție. „MÎine sîntem convocați la servici. Avem sarcini urgente. Regret, dar ai să mergi singură la matineu.“ Ea se roșea ușor pe gît și pe decolteu, nu spunea nimic. Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul K. CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea dorințelor mele de a mă regăsi mereu umilită, de a roși. Mă plictisesc aceste rînduri. Nu sînt ceea ce aș fi vrut să fie. Nici o strălucire, nici o emoție. Mediocre și banale ca tot ceea ce mă Înconjoară. Îmi aprind țigarea. Întind mîna după o carte. Vreau să-mi amintesc ce scriu alții. Deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]