1,124 matches
-
scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte: - Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult Capitolul ICum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișorîntr-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate creată de aceasta, deodată aud niște șoapte:- Hei , Don Juan de baltă, mai ușor cu sărutatul, că ne-ai sfâșiat rochițele; abia ne-am pus strai de ... II. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 11, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. 11.O nevastă nedansată... Nu dură mult veselia lor, că nesuferita de sonerie iar țârâi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
procedeze când situația era la limită. —Te prindea totuși. Arătai ca un monstru frumos. Și acum, arăți mult mai... dezbrăcată. Nu exagerat, cu siguranță. Deși fustele sunt la fel de scurte. — Nu e o decizie conștientă, am recunoscut aruncând o privire peste rochița mea neagră din lycra. Eram într-o stare mizerabilă când m-am îmbrăcat și nu aveam chef să mă gândesc la ce o să port. —Ghinion în dragoste? a întrebat Lee. Am dat din umeri. Nu mai mult ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cuvintele. Îți cer mii de scuze. Oare vei putea să mă ierți? Ea i-a aruncat o privire gravă, i-a privit gura și ochii verzi, serioși, care, pentru gustul ei de fată de treisprezece ani, cu guler ascuțit la rochiță, erau esența unei povești romantice. Da, Myra Îl putea ierta imediat. — Păi... sigur. El a privit-o Încă o dată, după care și-a plecat ochii. Avea gene lungi. — Sunt groaznic, a zis trist. Sunt altfel. Nu știu de ce tot comit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de gală, toate Întinse pe masă, toate evident noi; (3) un sul de tul care și-a pierdut demnitatea și s-a Înfășurat șerpește pe toate obiectele din jur: și (4) pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-și sânii în liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare lumânare care ardea în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i servise, de spuma caldă și parfumată a tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un lucru inutil din moment ce nu‑mi lipsește și nu‑i duc dorul. Ca atare, asta nu se face, deși la Sophie întâlnești destul de des lucruri inutile. În camera ei atârnă fotografii înrămate: Sophie la trei ani, la patru ani, cu rochițe frumoase și de bun gust, pe un teren privat sau în fața unuia dintre hotelurile acelea colosale din St. Moritz. Impresia este nemaipomenit de estetică și Sophie se uită cu plăcere la pozele astea, fiindcă emană o anumită armonie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arată conjunctura asta în care vei intra și tu cât de curând; deocamdată îi privește doar pe alții, iar tu te uiți la ea ca un spectator din afară. Conjunctura poartă costume elegante, făcute de comandă, strânse în corset, sau rochițe tiroleze cu decolteu adânc și îl sărută pe Rudolf Prack, pe Adrian Hoven sau pe Karlheinz Böhm. Totul merge spre bine, iar dacă nu merge încă spre bine, mai are timp s‑o facă. În 1937: patroni - 100, muncitori - 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pasăre, pot să îndrăznesc? Ho‑ho! Sigur că da, maestre, hi‑hi. Fata îl măsoară pe fiu, care arată ca un tânăr studios. Fiul privește țintă la draperia de plastic, cu desene mari, de la fereastră. Invalidul privește atent ceea ce, sub rochița tiroleză, l‑a așteptat ani la rând numai pe el. Mâna îi alunecă în sus, spre culmi întunecate, fiul lui se găsește între timp pe niște culmi mai luminoase, unde compune o poezie: Aici vă legănați, zdrențe palide, în abis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele ca să nu pară efeminat, la țară spune adesea de confecții, pentru că respectiva persoană de sex feminin pică mai ușor la așternut dacă știe că după aceea poate să‑și aleagă o rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj. Din principiu nu port niciodată bani la mine, spune subomul și‑și duce mâna involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-mping, cu bocceluța-n vârf de băț, spre-un paradis de disperare. cam toți mă iau de prost la mine-n țară, nevasta-mi face și ea fițe, e toată numai foc și pară, că n-o mai prind niște rochițe. și vecinii mei, de-o vreme, îi simt cum mă pizmuiesc, că, deși nu mai am slujbă, zilnic, mă aghezmuiesc. și îi văd cum își dau coate, cred că-n sinea lor, (socot), își fac planuri, poate-poate, mâine-or să
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
Acasa > Versuri > Visare > SUB ROCHIȚA TA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului sub rochița ta ce cade precum toamna peste trunchi sunt așa de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
Acasa > Versuri > Visare > SUB ROCHIȚA TA... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 980 din 06 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului sub rochița ta ce cade precum toamna peste trunchi sunt așa de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
rochița ta ce cade precum toamna peste trunchi sunt așa de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță, ca în rai. sub rochița ta ce șade, precum roua pe o floare, mă întind, când frunza cade, să prind ultima candoare. și mă țin cât pot de coapse, și cu brațul, și cu gura, dar mă tem că s-
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
toamna peste trunchi sunt așa de multe grade, că abia stau în genunchi. și mi-e cald, și-atât de bine, și-n mireasma care-o ai ca un sfânt mă-nchin la tine, sub rochiță, ca în rai. sub rochița ta ce șade, precum roua pe o floare, mă întind, când frunza cade, să prind ultima candoare. și mă țin cât pot de coapse, și cu brațul, și cu gura, dar mă tem că s-o descoase și o să mă
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
floare, mă întind, când frunza cade, să prind ultima candoare. și mă țin cât pot de coapse, și cu brațul, și cu gura, dar mă tem că s-o descoase și o să mă dau de-a... dura. Referință Bibliografică: sub rochița ta... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 980, Anul III, 06 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SUB ROCHIŢA TA... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364361_a_365690]
-
cântau la ureche, așa că am auzit glasul zmeului care se apropia de noi și am înghețat de frică. Eu am dat repede fuga să sar gardul și am trecut dincolo de el, dar prietena mea nu reușise, deoarece i se agățase rochița de unul dintre parii gardului și rămăsese atârnată cu capul în jos, ca o păpușa din cârpe. Zmeul a prins-o și a ridicat-o deasupra capului, zgâlțiind-o și urlând ca un nebun. -Ce ați făcut din grădina mea hoațelor
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
După câteva ore unchiul meu a venit și m-a luat acasă. Nu m-a certat deoarece el era foarte bun cu mine și mă iubea mult. Pe drum am mers într-o piață unde el mi-a cumpărat o rochiță frumoasă și multe dulciuri. Când am ajuns acasă, mătușa mă aștepta că să mă bată dar unchiul meu i-a spus supărat: -Ană, dacă mai bați fata, eu o duc la ai ei și o să rămânem toată viața fără copii
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Acasa > Stihuri > Momente > TOAMNA ȚI-A ADUS ÎN OCHI TOT CERUL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului N-am îndrăgit toamna niciodată. Ba mint, când eram copil, mi-a plăcut; În rochiță, la brâu adunată, Strângeai mere, într-un râs prefăcut. Mai târziu, când începusem școala, Că n-o să-ți placă mărul m-am temut; Toamna mă-ndemna să-ți umplu poala, Iar gura mea tânjea să te sărut. Pe buze, sărutu-l
TOAMNA ŢI-A ADUS ÎN OCHI TOT CERUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364511_a_365840]
-
Acasa > Cultural > Artistic > ACROSTIH (4) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am văzut pe cer o stea, De-o culoare cam ciudată, Răsărind pe firmament In rochița-i dantelată. Am văzut-o deseori, Nimfă a iubirii mele, Adorabilă cometă Printre sclipitoare stele. Orbitoare strălucire Pe obrazul ei adună, Eclipsând, în constelații, Stelele din lumea bună. Când cu mersu-i de regină, Uneori, se plimbă-agale, Blonzi luceferi se înclină
ACROSTIH (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364587_a_365916]
-
topit Pe sînul tău, iubito, pur și adevărat Cînd plecăm la vie tu rîdeai Și erai atît de frumoasă De emoție sînii tăi plezneau Că boabele strugurilor între buzele mele Și aveai un fel anume de a ma mîngîia Sub rochiță ta pulpele tale erau albe Că nuferii ce păreau a mi se oferii Acolo, între boabele dulci crăpînd voluptate @CÎND SIMT CUM TIMPUL VIETII Cînd simt cum timpul vietii m-acoperă cu noapte La fel ca prima oară, cînd m-
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
fapt simțea parfumul creionului de buze folosit să nu i se crape din cauza gerului de afară. A fost trezită din visare de către Emma care observă cum prietena și colega sa de bancă începea să-și plimbe ''tematic'' mâna peste tivul rochiței sale scurte deasupra genunchiului. Parcă a fost scoasă din transă. Descoperi cu ciudă zâmbetul plin de satisfacție ce-i inunda fața Emmei. Se aștepta ca în pauză să fie ironizată de aceasta. În acele clipe, dacă Arthur ar fi vrut
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
Nu-i plăcea ca cineva să intre în viața sa intimă cu bocancii cum proceda de fiecare data Emma, mai mult din invidie. - Te-am văzut pierdută, erai în lumea viselor adolescentine iar mâinile tale începuse un joc erotic pe sub rochiță. - Emma, ești căzută de undeva? Cum să poți crede așa ceva, pară ea cu nesiguranță în glas, înroșindu-se. - Nu mai fi așa de pudică. Și eu am trecut de multe ori prin aceste clipe excitante. Le cunosc savoarea. Să-ți
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
de mică, prin înclinațiile sale spre artă, că este dotată atât cu talent muzical, cât mai ales cu cel creativ - artistic. Când nu hălăduia pe dealuri cu cârdul ei de copii năzdrăvani, tăia toată ziua la foarfecă cârpe și confecționa rochițe pentru păpuși. Le cosea așa de bine și avea atâta fantezie în crearea lor, încât credeai că a urmat niscai cursuri de croitorie. Pentru orele de muzică de la școala elementară din sat, a apărut un profesor din Câmpina, care știa
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]