1,070 matches
-
un mire, nu mai lua în seamă cuvintele bărbatului pețitor, ci visa la ash-ul de rodie ca la o jertfă a himenului, până când simți că o febră uriașă îl cuprindea. Își privi pe furiș mireasa. Gura ei ardea ca o rodie, sânii îi erau niște rodii, iar mai jos, către crupe, două rodii tari, rumenite îl așteptau. Va ști bine să facă ce trebuia? i se agăță o întrebare de largul minții. Nu vorbise cu nimeni de toate astea, însă nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în seamă cuvintele bărbatului pețitor, ci visa la ash-ul de rodie ca la o jertfă a himenului, până când simți că o febră uriașă îl cuprindea. Își privi pe furiș mireasa. Gura ei ardea ca o rodie, sânii îi erau niște rodii, iar mai jos, către crupe, două rodii tari, rumenite îl așteptau. Va ști bine să facă ce trebuia? i se agăță o întrebare de largul minții. Nu vorbise cu nimeni de toate astea, însă nu putea nici să spună că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la ash-ul de rodie ca la o jertfă a himenului, până când simți că o febră uriașă îl cuprindea. Își privi pe furiș mireasa. Gura ei ardea ca o rodie, sânii îi erau niște rodii, iar mai jos, către crupe, două rodii tari, rumenite îl așteptau. Va ști bine să facă ce trebuia? i se agăță o întrebare de largul minții. Nu vorbise cu nimeni de toate astea, însă nu putea nici să spună că se temea... El avea douăzeci și patru de ani
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali Viță Cătănuț Cu-a lui dalbă de mândruță
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acestui punct steriliza toate părerile pe care le putem avea în aceasta chestiune. Catedrala orașului nostru, în orice caz, a fost aproape plină de credincioși în timpul întregii săptămâni. În primele zile, mulți locuitori stăteau încă în grădinile de palmieri și rodii care se întindeau în fața arcadelor de la intrare, ca să asculte murmurul crescând de invocații și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pași. În fața oglinzii, Între djinn și stăpâna lui se află un vas de argint cu apă sfințită, adusă de la Mecca. În bolul de argint e apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas, așa i se spusese. Hovhannes Stamboulian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deși având drepturi inegale. Acum putem face dreptate tuturor, putem transforma imperiul ăsta Împreună. În clipa aia Kirkor Hagopian a rostit cuvintele acelea sumbre cu o figură aproape neînduplecată: — Trezește-te, prietene, nu mai există nici un fel de Împreună. După ce rodia se sparge și sâmburii se Împrăștie care-ncotro, nu o mai poți face la loc. Acum, pe când stătea nemișcat În capul scărilor, ascultând liniștea stranie din casă, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu vadă acea imagine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sâmburii se Împrăștie care-ncotro, nu o mai poți face la loc. Acum, pe când stătea nemișcat În capul scărilor, ascultând liniștea stranie din casă, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu vadă acea imagine cu ochii minții: o rodie spartă, roșie și tristă. Vizibil alarmat și-a strigat soția: — Armanoush! Armanoush, unde ești? Probabil sunt cu toții În bucătărie, și-a zis și s-a grăbit spre primul etaj. După Începutul Primului Război Mondial a fost decretată mobilizarea generală. Deși toată lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
despre el. Când au terminat cu cărțile, au Început să cerceteze cu grijă nenumăratele sertare ale biroului de nuc. În clipa aia unul din soldați a zărit broșa de aur de pe birou. I-a Întins-o sergentului care a luat rodia aceea În miniatură, a cântărit-o În palmă, a răsucit-o În aer pentru a vedea mai bine rubinele dinăuntru și apoi i-a dat-o lui Hovhannes Stamboulian zâmbind. — N-ar trebui să lași o piatră atât de prețioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Doar când a fost Împins pe ușă În strada Întunecoasă și-a amintit Hovhannes Stamboulian să-i dea soției sale cadoul. Și-a vârât mâinile În buzunare și s-a simțit ușurat că vârfurile degetelor sale nu au dat peste rodia de aur. O lăsase acasă, Într-un sertar al biroului. A zâmbit ușor gândindu-se cât de Încântată va fi Armanoush când o va găsi. De Îndată ce soldații au plecat, s-au auzit pași grăbiți pe scările de la intrare. Era vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cană de smochine uscate 1/3 cană de caise uscate 1/2 cană de coji de potocală 2 linguri de apă de trandafiri Garnitură 2 linguri de scorțișoară 1/2 cană de migdale curățate și mărunțite ½ cană de sâmburi de rodie Pregătire Majoritatea ingredientelor trebuie Înmuiate cu o zi Înainte În castroane separate astfel: Într-unul din castroane puneți boabele de năut, acoperiți-le cu apă rece și lăsați-le peste nopate la Înmuiat. Puneți grâul și orezul, spălate bine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe foc alte 20 de minute, amestecând constant. Stingeți focul și adăugați apa de trandafiri. Lăsați ashure să se răcească la temperatura camerei cam o oră și ceva. Presărați scorțișoară pe deasupra și ornați-l cu migdale pisate și sâmburi de rodie. În camera fetelor, Armanoush fusese tăcută și gânditoare Încă de dimineață devreme. N-avea chef să iasă sau să facă altceva. Asya stătea În casă jucând tavla și ascultând Johnny Cash. — Șase șase! Norocoaso! Însă Armanoush nu a manifestat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
afla o jumătate de duzină de boluri, fiecare pentru un alt vecin. Mai Întâi ronțăise stafidele presărate În fiecare bol, Încredințat că dacă le mânca doar pe acelea, nimeni n-avea să observe nimic. Însă apoi trecuse la sâmburii de rodie și la migdalele mărunțite, folosite la ornat, și, Înainte să-și dea seama, mâncase tot, Înfulecând șase boluri odată. Ascunsese bolurile goale În grădină. Adesea vecinii păstrau bolurile până când le Înapoiau pline cu altă mâncare pe care o gătiseră, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Banu, care venea să vadă cum se descurcau. O vreme le-a urmărit ornând deserturile. — Armanoush știe povestea desertului ashure? a Întrebat zâmbind, deși nu era atât o Întrebare, cât introducerea unei povești. Pe când cele două tinere munceau Împreună, spărgând rodii și presărând pudră de scorțișoară și migdale mărunțite În zeci de boluri cu ashure aranjate pe blatul de bucătărie, mătușa Banu și-a Început povestea. — A fost odată ca niciodată, Într-un tărâm nu foarte Îndepărtat, pe când purtările oamenilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Rămâi cu mine și cu djinnii. O să terminăm Înpreună de ornat bolurile cu ashure și apoi o să mergem la cumpărături. Însă Asya n-avea chef să meargă la cumpărături. Cu un oftat a Înhățat un pumn plin de sâmburi de rodie ca să Îi presare În bolurile Încă neornate de pe margine. A Împrăștiat semințele În mod egal, de parcă ar fi lăsat În urmă o dâră de semne care să călăuzească spre casă un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În bolurile Încă neornate de pe margine. A Împrăștiat semințele În mod egal, de parcă ar fi lăsat În urmă o dâră de semne care să călăuzească spre casă un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul lui Noe, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai departe. Oricât ar fi fost de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai mult decât oricui, ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împreună cu părinții ei. Abia după hotărârea asta au intrat În camera lui Hovhannes Stamboulian și au găsit manuscrisul lui, Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii, care aștepta să fie terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Hovhannes Stamboulian și au găsit manuscrisul lui, Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii, care aștepta să fie terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită de rubine fusese cea care-o vrăjise, sau poate că faptul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea aminti. Oricare ar fi fost motivul, Shushan nu a uitat niciodată broșa În formă de rodie. Nici când s-a prăbușit aproape fără suflare pe drumul spre Aleppo și a făst lăsată În urmă; nici când cele două turcoaice, mamă și fiică, au găsit-o și au luat-o În casa lor ca să o vindece; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fie abandonat Într-o zi de mama lui și care avea să crească ursuz și plin de amărăciune; băiatul care avea să fie un tată Îngrozitor pentru propriii lui copii... Dacă n-ar fi fost broșa În formă de rodie, ar fi simțit vreodată Shermin Kazanci nevoia să-și părăsească soțul și fiul? E greu de spus. Împreună cu ei Întemeiase o familie și Începuse o nouă viață care mergea doar Într-o singură direcție. Pentru a avea un viitor, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]