KorAP: Find »[drukola/base=româno-sovietic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...20 >

490 matches

Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

criticat conducerea sovietică. Aceasta se referă în principal la România și RDG, precum și la Cuba și RPD Coreană. Conducătorii Cehoslovaciei și Bulgariei se situau pe o poziție oscilantă”. Ne îngăduim să stăruim mai mult asupra opiniilor lui Medvedev privind raporturile româno-sovietice, opinii pe care în majoritatea lor le considerăm interesante pentru înțelegerea adevăratei atitudini a conducerii sovietice față de România. Fostul secretar al CC al PCUS menționează că raporturile româno-sovietice au avut o evoluție aparte, ceea ce pentru noua conducere de la Kremlin „nu

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Ne îngăduim să stăruim mai mult asupra opiniilor lui Medvedev privind raporturile româno-sovietice, opinii pe care în majoritatea lor le considerăm interesante pentru înțelegerea adevăratei atitudini a conducerii sovietice față de România. Fostul secretar al CC al PCUS menționează că raporturile româno-sovietice au avut o evoluție aparte, ceea ce pentru noua conducere de la Kremlin „nu a fost ceva nou și neașteptat, deoarece pe parcursul unei perioade îndelungate, în politica României, îndeosebi după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, a fost promovată o linie

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
cât și a unor aspecte teoretice și practice ale construcției socialiste în cele două țări, precum și ale vieții internaționale. în toastul rostit la dineul oferit în cinstea oaspeților în prima zi a vizitei, liderul român apreciază „stadiul înalt” al raporturilor româno-sovietice “întemeiate trainic pe deplina egalitate, stimă și respect reciproc, pe principiile și idealurile nobile ale socialismului”, exprimând, totodată, dorința ca acestea „să se dezvolte necontenit și să se afirme tot mai puternic ca un exemplu de raporturi între state socialiste

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
două țări”. Este de reținut aprecierea, aparținând, evident, părții române (știrile de acest gen nu erau, de regulă, convenite), potrivit căreia convorbirile s-au desfășurat “într-o atmosferă de caldă prietenie, înțelegere și stimă reciprocă”. Marea Adunare Populară consacrată prieteniei româno-sovietice și organizată la București la 26 mai este folosită de cei doi conducători pentru a-și prezenta propriile abordări vizând diversele aspecte ale perfecționării construcției orânduirii socialiste. Așa cum era de așteptat, referirile conducătorului român la procesele reformatoare declanșate în Uniunea

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
fi convinsă să accepte adoptarea unei Declarații comune în genul celei semnate în noiembrie 1976, cu ocazia vizitei în România a lui Leonid Brejnev) la încheierea vizitei constată că în centrul atenției convorbirilor s-au aflat principalele probleme ale relațiilor româno-sovietice, „folosirea tuturor rezervelor și posibilităților existente pentru întărirea continuă a acestor relații”, exprimându-se „hotărârea comună de a face totul pentru ca aceste raporturi să cunoască o dezvoltare continuă, pe multiple planuri”, „voința reciprocă de a îmbogăți conținutul raporturilor de partid

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
vizitei, inclusiv în cadrul discuțiilor purtate la dineul intim oferit la reședința sa de Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu în onoarea lui Mihail Gorbaciov și a soției acestuia, Raisa Gorbaciova, nu au fost de natură să diminueze volumul și intensitatea raporturilor româno-sovietice. Dimpotrivă, acestea au continuat să se desfășoare ca și mai înainte. Cu excepția perioadei de stagnare din anii 1968-1969, raporturile dintre cele două partide, animate de aceeași ideologie, au continuat să se dezvolte, cuprinzând participarea reciprocă la congresele de partid, consultări

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
și contactele realizate, de asemenea, pe baza unor planuri de colaborare pe linia Academiilor de Științe, instituțiilor culturale, a organizațiilor de sindicat, tineret, pionieri, a asociațiilor de prietenie dintre cele două țări, ne putem face o imagine a amplorii colaborării româno-sovietice. Chiar dacă în majoritatea cazurilor aceste schimburi aveau un caracter formal, ele permiteau cel puțin un contact direct cu realitățile din cele două țări, înlesnind cunoașterea reciprocă a cetățenilor acestora. Referindu-se la reacția înregistrată în România la procesele de reforme

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
naștere și „pentru merite în dezvoltarea prieteniei și colaborării frățești între popoarele român și sovietic”. Așa cum sublinia Andrei Gromâko, „decorarea dumneavoastră cu cel mai înalt ordin sovietic [...] este o recunoaștere a marii dumneavoastră contribuții la cauza întăririi permanente a relațiilor româno-sovietice, a colaborării multilaterale dintre Uniunea Sovietică și România. în această distincție și-au găsit expresia sentimentele de adâncă simpatie și stimă pe care poporul sovietic le nutrește față de poporul român frate-tovarăș de luptă și muncă creatoare”. Referindu-se la relațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
a colaborării multilaterale dintre Uniunea Sovietică și România. în această distincție și-au găsit expresia sentimentele de adâncă simpatie și stimă pe care poporul sovietic le nutrește față de poporul român frate-tovarăș de luptă și muncă creatoare”. Referindu-se la relațiile româno-sovietice, A. Gromâko a apreciat dorința României de „a nu se opri la ceea ce am realizat, de a ridica perseverent nivelul relațiilor noastre”, exprimând hotărârea Uniunii Sovietice de a face totul pentru ca dezvoltarea relațiilor bilaterale „să confere noi dimensiuni colaborării rodnice

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
dintre cele două partide, țări și popoare, „o expresie a dorinței comune de a ridica la un nivel și mai înalt aceste relații, cu vechi și îndelungate tradiții”, subliniind, totodată, că „partidul și poporul nostru dau o înaltă apreciere relațiilor româno-sovietice și sunt hotărâte să facă totul pentru ca aceste relații să se afirme tot mai puternic ca un exemplu de relații între țări socialiste vecine și prietene, care colaborează și conlucrează activ în lupta și munca pentru edificarea cu succes a

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
că discuțiile s-au desfășurat “într-o atmosferă de prietenie și înțelegere reciprocă” (ceea ce avea să demonstreze că în cursul acestora nu au apărut divergențe asupra problemelor abordate), că acestea s-au înscris ca o nouă contribuție la întărirea raporturilor româno-sovietice, evidențiind voința comună de a le dezvolta și în viitor, „pe baza învățăturii socialismului și comunismului, deplinei egalități în drepturi, respectului independenței și suveranității naționale, integrității teritoriale, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc, solidarității internaționale, răspunderii față de propriul popor, de

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
că acest lucru a devenit posibil deoarece relațiile „au fost durate, dacă ne putem exprima astfel, pe trei atlanți: primul din ei este independența, al doilea - egalitatea în drepturi, al treilea - reciprocitatea”. Liderul sovietic recunoaște, totodată, faptul că în relațiile româno-sovietice „au fost și asperități, dar ambele părți au izbutit să respecte aceste principii de neînlocuit și care permit a se soluționa constructiv orice probleme ce apar pe parcursul colaborării”. Vorbind despre căile de dezvoltare în continuare a societății socialiste, Gorbaciov recunoaște

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
au respectat pe deplin principiile socialiste de relații între state”, dar că „aceste stări de lucruri au fost depășite prin eforturi comune, pornindu-se de la faptul că socialismul se realizează în condiții diferite de la o țară la alta”. Comunicatul comun româno-sovietic publicat la încheierea vizitei consemnează că vizita și convorbirile conducătorilor român și sovietic, desfășurate într-o „atmosferă de caldă prietenie, sinceritate tovărășească și înțelegere reciprocă” (sintagma „sinceritate tovărășească” indica în mod clar că în discuții au fost exprimate păreri divergente

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
informat reciproc în legătură cu o serie de aspecte ale preocupărilor interne. Au fost abordate, totodată, relațiile bilaterale „care se dezvoltă pe baza înțelegerilor convenite la nivel înalt, exprimându-se hotărârea de a se acționa pentru amplificarea continuă a prieteniei și colaborării româno-sovietice, în interesul reciproc, al cauzei generale a socialismului, înțelegerii și păcii”. O ilustrare a faptului că Mihail Gorbaciov era, în continuare, partizanul perfecționării orânduirii socialiste, și nu al lichidării acesteia, este sublinierea făcută de liderul sovietic în toastul rostit la

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
izolarea țării de aliații acesteia, iar într-o anumită măsură și spre înstrăinare, fără a mai vorbi de confruntarea directă cu vecinii”. Pe fondul evoluției cunoscute a evenimentelor din România din decembrie 1989, reținem atenția asupra câtorva aspecte ale relațiilor româno-sovietice din intervalul 20-26 decembrie 1989, prezentate pe baza unor materiale aflate în arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, precum și a altor lucrări și articole de presă. în seara zilei de 20 decembrie 1989, după tragicele evenimente de la Timișoara, a

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
ocupația sovietică, CC al PMR a convocat în noiembrie 1958 o plenară, hotărât să susțină politica de menținere a independenței și de păstrare a inițiativei prin accelerarea dezvoltării economice și întărirea puterii economice. Moscova s-a arătat nemulțumită. Acordul comercial româno-sovietic, întocmit în primăvara lui 1960, nu a fost parafat de guvernul sovietic până la sfârșitul anului, când la Moscova a avut loc o conferință cu participarea a 81 de partide comuniste și muncitorești. La congresul al XXII-lea al PCUS, Hrușciov

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
anului 1964, alta prin 1970 - două momente ce se suprapun exact perioadei în care relațiile sovieto-române erau cele mai tensionate; valul cel mai de jos al relațiilor dintre China și România a fost atins în perioada în care atmosfera relațiilor româno-sovietice a devenit, până la un anumit punct, mai respirabilă. în octombrie 1964, la scurt timp după ce i s-a substituit lui Hrușciov, Brejnev nu era încă edificat. Pentru a modera relațiile româno-sovietice care fuseseră făcute praf de Hrușciov, el s-a

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
a fost atins în perioada în care atmosfera relațiilor româno-sovietice a devenit, până la un anumit punct, mai respirabilă. în octombrie 1964, la scurt timp după ce i s-a substituit lui Hrușciov, Brejnev nu era încă edificat. Pentru a modera relațiile româno-sovietice care fuseseră făcute praf de Hrușciov, el s-a arătat mai concesiv față de România. La 21 octombrie, în prima săptămână în care Brejnev preluase biroul lui Hrușciov, ca pentru a obține un mic avans folosind poziția mai prudentă a URSS

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
primăvara lui 1966, când, cu prilejul celebrării a 45 de ani de la înființarea PCR, Ceaușescu a denunțat sever amestecul URSS în treburile românești. Ceaușescu a prezentat și o contrapropunere la propunerea URSS de reformare a Organizației Tratatului de la Varșovia. Relațiile româno-sovietice au devenit din nou întru câtva glaciale. Totuși, pentru că sovieticii au făcut un pas înapoi și nu au insistat asupra problemei, relațiile dintre cele două țări nu au devenit tensionate până în primăvara lui 1968. O dată cu primăvara de la Praga și cu

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
pentru că sovieticii au făcut un pas înapoi și nu au insistat asupra problemei, relațiile dintre cele două țări nu au devenit tensionate până în primăvara lui 1968. O dată cu primăvara de la Praga și cu invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia, relațiile româno-sovietice au atins brusc un nivel extrem de scăzut. La scurt timp, relațiile sino-sovietice s-au aflat pe punct de război ca urmare a ciocnirilor armate de la graniță. Preocupate de propria securitate, China și Româna au promovat rapid și la maxim relațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
de la graniță. Preocupate de propria securitate, China și Româna au promovat rapid și la maxim relațiile lor la începutul anilor ’70. Relațiile sino-sovietice au evoluat de la controversă la ruptură. Aceasta a fost cea mai directă cauză a alianței sino-române. Contradicțiile româno-sovietice și cele sino-sovietice au determinat apropierea dintre China și România. De fapt, cele două relații bilaterale s-au transformat într-o singură relație triunghiulară. Interesele naționale comune au adus China și România una alături de cealaltă și le-au condus spre

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
avertismentul cazurilor Iugoslaviei, Albaniei și Ungariei. România a ales cea de-a treia cale, profitând din plin de conflictul sino-sovietic în care a jucat rolul de „veritabil agent de schimb”. România a putut devia precauțiile sovietice spre sine și relațiile româno-sovietice au putut fi mai relaxate, dar, în același timp, ea și-a menținut și întărit propria poziție independentă sprijinindu-se pe influența chineză. Conflictul sino-sovietic a devenit un atu în mâna României. Când a apărut disputa publică dintre China și

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
nostru cu aceleași cuvinte stereotipice”. La congresul al XXII-lea al PCUS din 1961, deși existau certuri între PMR și Hrușciov asupra politicii interne românești, România sprijinea încă poziția sovietică în ceea ce privește China. Din a doua jumătate a anului 1962, conflictele româno-sovietice în CAER au început să se intensifice. PMR a ajuns la concluzia că trebuie să reziste presiunilor sovietice și s-a străduit să pună în practică principiul director al menținerii independenței și al păstrării inițiativei. în același timp, din cauza crizei

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
a acestui conflict și a început, din proprie inițiativă, o apropiere de China, explorând restricțiile chineze față de Uniunea Sovietică. în aprilie 1963, Gheorghiu, ambasadorul român la Beijing, a cerut o întrevedere cu liderul chinez Peng Zhen, atrăgând atenția asupra divergențelor româno-sovietice, în special a celor din cadrul CAER, și explicând din nou că ceea ce s-a întâmplat la conferința de la București nu făcea parte din planurile lui Dej. Pe de altă parte, China a păstrat întotdeauna o atitudine înțelegătoare față de comportamentul României

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
consultativă reprezentativă la Moscova. România, împreună cu alte șase partide care au fost invitate, a declinat invitația, ceea ce însemna că, de fapt, conferința preconizată nu-și va putea atinge scopurile. în al doilea rând, relațiile sino-române au dus la restrângerea celor româno-sovietice. Presiunea sovietică asupra României s-a mai diluat. Din cauza crizei din Marea Caraibelor, a disputei sino-sovietice, a reducerii producției agricole a URSS ș.a., credibilitatea lui Hrușciov, acasă și în afară, a fost serios diminuată. Uniunea Sovietică avea deja trei adversari

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]