387 matches
-
Serbia; romancierii Aleksandar Prokopiev (strălucit postmodern din Macedonia), Beverley Farmer (Australia) și Leslee Becker (SUA). Am și o fostă studentă în SUA, de la care am vești când și când, dar care n-a publicat încă nimic, deși e o tânără romancieră pasionată: Karin Bolender. Am prieteni universitari la catedrele de relații internaționale, la care țin mult, și un număr de artiști plastici. La Oxford Brookes, Stevens Matthews (remarcabil critic literar și unul din lectorii mei pentru The Distance Between Us) și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
stă într-o putere care îl depășește și e în afară de dânsul. Cum zic Părinții bisericești despre scriitorii sacri ai Bibliei: că sunt flaute prin care cântă Duhul Sfânt, sau cum i se spune poetului Efrem Șirul: harpă a Duhului Sfânt. Romanciera engleză G. Eliot, care nu era totuși o fire mistică, afirmă că în timpul când scria cele mai de seamă opere ale ei „un altul decât ea însăși”’ o domina, făcând-o să simtă că „personalitatea ei nu era decât un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne face să pătrundem în noaptea scorburilor unor trunchiuri omenești, ale căror "rădăcini" se răsucesc, se încalecă și se cuprind inextricabil, de a crea viață din ceea ce atacă viața." Imputării de lipsă de stil, ce i s-a adus adesea romancierei, Streinu îi răspunde cu o maximă-paradox: "... e un stil propriu materiei neorganizate pe care o cercetează." Vladimir Streinu a cercetat critic întreaga operă sadoveniană, privită în detaliu și din perspective panoramice, neezitând să proclame geniul scriitorului. Profunzimea unor judecăți egalează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care numai această lume o poate susține. Și culorile copertei, o combinație care refuză bunul-simț, pierdut demult, roșu pe verde. Satul, tradițional, acum strident, conservator, dar și dispus la toate compromisurile. România profundă, În varianta kitschului comunist, prelungit până astăzi. Romanciera are un CV impresionant, nu numai prozatoare de succes, ci și specialistă În „simbologie”, autor a unor cărți nonficționale În acest domeniu puțin frecventat la noi. O mai recomandă și copilăria petrecută Într-un sat din sudul țarii, „Într-o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
câte ceva, mizând pe incapacitatea celorlalți de a descoperi secretul. Superficialitate, derizoriu și trăiri adânci, dar secrete - aici e cheia cu care descifrăm schimbarea identității satului, supus prin colectivizare. Și aici e invenția, izvorâtă de cea de-a doua profesiune a romancierei. Poartă cu toții - cu ei, În ei - pui zămisliți de fantoma ascunsă În moara părăsită, simbol al vechiului regim, dar și scenă a fărădelegilor celor noi. Unii sunt Înfășurați de o mantie, de o pelerină diafană, alții au doar un guler
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
acoperite cu vii și păduri, este locul unde s-au născut și au copilărit multe personalități ale științei și culturii din țara noastră. Sunt demne de amintit nume precum Alexandru Giugaru și Octavian Cotescu (actoriă, Ștefan Dumitrescu (pictoră, Anton Holban (romancieră, Mihai Ralea (sociolog și filosofă, George Vintilă (dirijoră, Nicolae Malaxa (industriașă ș.a. Din rândul acestor personalități face parte și geograful Ion Gugiuman. S-a născut pe 4 decembrie 1909, devenind al patrulea copil în familia lui Gheorghe și a Tincăi
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
al cărui roman de excepție În căutarea timpului pierdut, început în 1913, încununat în 1919 cu premiul Goncourt, se termină cu ultimul volum Timpul regăsit apărut postum în 1927. În aceeași categorie pot fi introduși scriitori ca irlandezul James Joyce, romanciera britanică VirginiaWoolf, germanul Thomas Mann după desprinderea sa de naționalism și împăcarea cu fratele său Erich, romancier și el, austriacul Robert von Musil al cărui Om fără calități publicat parțial în 1930 și 1933 (contaminarea nu va apărea decît în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
trage-mi-o"). 26 "Margot Emery dădea un examen semestrial în teoria comunicării în masă pentru titlul de master la Universitatea Tennessee la Knoxville, cînd, spre surprinderea sa, a dat pe ultima pagină, de o întrebare despre... Beavis și Butt-Head. Romanciera Gloria Naylor, directorul artistic de la Hartford Stage Company, Mark Lamos, ca și alți distinși participanți la dezbatere, discutau despre stereotipuri în artă, în special portretizarea evreilor în "Neguțătorul din Veneția" cînd, pe neașteptate, discuția a deviat spre... Beavis și Butt-Head
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pe Mircea Cărtărescu de vreo 30 de ani, dar prietenia noastră a crescut în timp, a ajuns aproape ca o rudenie. Viața începe vineri A.B.D-na Pârvulescu, pentru cei ce nu vă cunosc încă sunteți eseistă, publicistă și romancieră, unde vă regăsiți cel mai mult? Sunt scriitoare, iar asta acoperă totul. Pentru mine nu formula de carte pe care o aleg are importanță, ci un anumit mod de a mă raporta la cuvânt, de a-i recunoaște o valoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
viguroase fresce epice ale satului românesc, Mihail Sadoveanu (1880-1961), cu proza sa arhaizantă, la Întâlnirea dintre roman, mit și epopee, Camil Petrescu (1894-1957), cu o analiză fin intelectuală a unor tipuri de eroi neliniștiți și neadaptați, și Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955), romancieră a stărilor morbide și a unor complicate meandre psihologice. Însă romanul cel mai apreciat de critica românească — potrivit unei anchete recente — Îi aparține lui Mateiu Caragiale (1885-1936), fiul lui I.L. Caragiale: Craii de Curtea-veche (1929), evocare de factură „decadentă“, Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
noastră de la Institutul Italian, Pedro Tamen, a selecta trei autori care să reprezinte Portugalia în Trenul Literaturii: Paulo Teixeira (poet), Ana Luisa Amaral (poetă, și ea, și autoare a unei cărți de cântece pentru copii) și Inñs Pedrosa (jurnalistă și romancieră). Cu ultima am avut deja ocazia să discut, chiar să încrucișăm niște fraze polemice pe tema „iubirii” portughezilor pentru americani. Ceilalți abia urmează să se desprindă din grupul încă anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de odinioară, sau mai bine, a unui antropolog care, descoperind scheletul unui animal preistoric, caută să pună pe acesta carnea și blana/pielea potrivită pentru a obține (?!) imaginea de autenticitate a acelui exemplar, poate unic. Carnea pe care o confecționează romanciera, având la bază scheletul ființial ale vieții eroului ei, chiar dacă nu corespunde întru totul realităților cunoscute deja, răspunde imaginii de autenticitate pe care ea însăși și-a făcut-o, luând cunoștință de tot ce s-a scris și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
care se adună note informative, stenograme, declarații ale unor terți, relatări ale unor surse ș.a. ("Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c.l.), venind astfel în timpii anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
20, nr. 11-12, 1975) Interviu cu Iris Murdoch „Cu cât romancierul este mai bun, cu atât mai profundă e gândirea sa morală“ (1978) Acceptați afirmația unora dintre exegeții dumneavoastră, potrivit căreia ar exista o contradicție între solicitările lui Iris Murdoch romanciera și cele ale lui Iris Murdoch profesoara de filozofie și autoarea a numeroase eseuri filozofice? Unii critici pretind că interesul dumneavoastră filozofic față de personajele pe care le creați îl depășește pe cel artistic. Este vorba de un dualism sau de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
psihologie, de motivație, de morală, în măsura în care acestea țin de viața de toate zilele. În romanele mele nu încerc să ilustrez vreun concept abstract. A.R. Cea de-a doua întrebare se adresează totuși profesoarei de filozofie, familiarizată cu categoriile, deoarece romanciera, sunt sigură, e iritată de clasificări și de eti chetări. Dacă ați ține un curs despre literatura engleză contemporană, cum ați caracteriza-o pe Iris Murdoch: o continuatoare - în coordonate moderne - a romanului rea list englez, o ex ponentă a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în coordonate moderne - a romanului rea list englez, o ex ponentă a realismului simbolic, o reprezentantă a roma nului psihologic post-proustian sau a existențialismului postbelic? Sau (cum) altfel? I.M. Într-adevăr, ezit în fața etichetărilor în critica literară. Eu sunt o romancieră de tradiție engleză și europeană. Strămoșii mei sunt Jane Austen, Dostoievski, Tolstoi, Henry James, Proust și alții. Nu sunt o realistă simbolică și nici o existențialistă. Folosesc simboluri pentru că în relațiile dintre noi și ceilalți, în raporturile noastre cu lumea, toți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
McAvoy) și a două huidume anonime. Dacă e să ne luăm după scenariștii Kevin Hood și Sarah Williams și după regizorul Julian Jarrold, acest Lefroy a fost iubirea vieții lui Austen și privirea proaspătă a filmului o surprinde pe viitoarea romancieră (Anne Hathaway) în timp ce-l încurajează ce-i drept, cu sfială să dea mai tare. Episodul acesta nu e menționat în Epistolarul lui Austen (publicat la noi în 1991 de Editura Univers, în traducerea lui Virgil Lefter). Cît despre Lefroy, acesta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
puteam să Începem. Era imposibil de anticipat atunci, când lucram În condiții extrem de modeste, fiind plătiți cu cincizeci de dolari pe săptămână, că Liz Swados avea să devină În timp nu numai o compozitoare consacrată, dar și o poetă și romancieră cu multe cărți publicate. După ce a studiat cu mine și apoi cu Brook, a Început să regizeze singură, având ambiția (puțin exagerată, cred) de a scrie și textul și de a compune și muzica spectacolelor pe care le montează. Diane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și fără ieșiri. Cu excepția sinuciderii, am Încercat totul. Mi-am lepădat identitatea, ca să trec drept o nălucă tradițională și să mă furișez În tărâmurile care existau Înainte ca eu să fi fost conceput. Am suportat mental degradanta companie a doamnelor romanciere victoriene și a coloneilor În rezervă care-și aminteau că fuseseră Într-o viață anterioară sclavi mesageri pe un drum roman sau Înțelepți sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avut Înrudire românească, scriitorii Gogol, Dumitrașcu, Nicolaie Scerbani, Negrescul din Herson, Chiriacov din Odesa, ș.a. Dintre românce amintim surorile lui Antioh Cantemir Maria Cantemir și prințesa Smaranda Golițin, contesa Roxandra Edling născută Sturdza, Alexandrina Rosetti Smirnov, prințesa Elena Ghika Masalschi romancieră sub pseudonimul Dora d'Istria. Dintre moldovenii din stânga Nistrului s-au remarcat Iacov Hâncu (Ghinculov) profesor la Universitatea din Petersburg, Victor Grigorovici originar din Bălți, membru al Academiei de științe din Rusia, Nicolae Sclifos născut la Dubăsari, profesor la Facultățile
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fi sinucis și ar fi continuat să scrie. Romanul lui Ackroyd (1993: partea III, 14) spre sfîrșit introduce, în stil postmodern, încă o ambiguitate, care dă totul peste cap: după ce Charles moare fără să fi publicat descoperirea sa, Harriet Scrope (romancieră minoră pentru care Charles lucrase ca asistent), descoperă posibililtatea ca pictura găsită de Charles să fie ea însăși un fals... În final, într-o încercare de a autentifica pictura, prin înlăturarea unor straturi succesive de vopsea revelîndu-se faptul că sub
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
uzură), veți juisa, e un lucru stipulat contractual În noul pact.” Acesta este un pasaj aflat pe penultima pagină a ultimului roman semnat de Anne Garréta, Nici o zi. Despre eu și oglindă este vorba și În romanul de debut al romancierei. Născută În 1962 la Paris, ea debutează În 1986 cu acest Sphinx, după care șochează cu un pamflet intitulat Pentru a termina odată cu genul omenesc. În 1990 apare Ceruri lichide, apoi, după nouă ani, Descompunerea, un roman extrem de interesant care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ucigaș În serie și reia pe cont propriu numele și profilul personajelor proustiene din În Căutarea timpului pierdut. În fine, În 2002 publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gigolo al Îndrăgostirilor: infamă serie de aparențe obscene ce sfîrșiseră prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe: disperare cronidu-și un drum obscur În sufletul meu Însingurat.” Dar romanciera este prea inteligentă pentru a accepta chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de cuvinte”, construite mai degrabă din discurs direct. Există, desigur, o anumită tradiție care impune respect În fața femeilor-scriitoare (dacă ne gândim doar la corespondentele lui Pascal și Descartes, Mlle de Roannez și prințesa Elisabeth, până la celebra Castor a lui Sartre). Romancierele contemporane și-au deplasat centrul de greutate al dependenței față de ei din realitate În ficțiune: la Lydie Salvayre (În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]