3,910 matches
-
("español"), numită uneori și limba castiliană ("castellano"), este o limbă romanică din subgrupul iberic. Este una dintre cele șase limbi oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. Spaniola se situează pe locul doi ca cea mai vorbită limbă în lume conform numărului vorbitorilor care o au ca limbă maternă, fiind precedată doar de
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
doi în topul celor mai studiate limbi din lume, fiind învățată de cel puțin 14 milioane de studenți. Conform altor surse, acest număr depășește 46 de milioane de studenți distribuiți în 90 de țări. Atât spaniola, cât și alte limbi romanice, reprezintă o continuare modernă a latinei vulgare, limbă care a fost vorbită împreună cu latina cultă în fostul Imperiu Roman și care a pus bazele tuturor limbilor romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este limba neolatină care a cunoscut
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
de studenți distribuiți în 90 de țări. Atât spaniola, cât și alte limbi romanice, reprezintă o continuare modernă a latinei vulgare, limbă care a fost vorbită împreună cu latina cultă în fostul Imperiu Roman și care a pus bazele tuturor limbilor romanice moderne. Datorită propagării sale în America, spaniola este limba neolatină care a cunoscut cea mai largă răspândire în lume. Spaniola s-a dezvoltat din dialectul latin vorbit în zonele limitrofe dintre Cantabria, Burgos, La Rioja și Álava, provinciile de nord
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
și "hispanicus" li se atașau în latina vulgară sufixul "-one" (cf. în spaniolă: "bretón", "borgoñón", în franceză "wallon" etc.), astfel cuvântul "hispanione" s-a schimbat în "españón", și apoi în "español". Acest cuvânt a fost apoi împrumutat de către alte limbi romanice (cf. catalană "espanyol", franceză "espagnol", italiană "spagnolo", occitană "espanhòu", portugheză "espanhol", română "spaniol"). Evenimentele istorice, socio-economice și folosirea spaniolei ca limbă de schimb au permis acesteia să devină "lingua franca" în Peninsula Iberică, însă aceste fapte n-au dus la
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
care întrunește toate academiile de limbă spaniolă din țările hispanofone, recomandă numele "español" spre a fi folosit, în general, în alte limbi naționale (cf. germană "Spanisch", engleză "Spanish", poloneză "hiszpański", rusă "испанский"). Spaniola face parte din subgrupul iberoromanic al limbilor romanice. Are multe în comun cu limbile aragoneză, asturiană, catalană, galiciană și portugheză. Spaniolii se pot înțelege și cu vorbitorii limbii italiene, fără a cunoaște italiana. Limba ladino, vorbită de către sefarzi, este de fapt castiliana medievală, influențată de turcă și ebraică
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
comun cu limbile aragoneză, asturiană, catalană, galiciană și portugheză. Spaniolii se pot înțelege și cu vorbitorii limbii italiene, fără a cunoaște italiana. Limba ladino, vorbită de către sefarzi, este de fapt castiliana medievală, influențată de turcă și ebraică. Fiind o limbă romanică găsim multe similitudini cu limba română, foarte mulți cetățeni români care au emigrat în Spania după 1989 îmbrățișând cu ușurință limba spaniolă. Acesta este unul din motivele pentru care densitatea traducerilor din/în limba spaniolă pe teritoriul României, precum și a
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
pentru care densitatea traducerilor din/în limba spaniolă pe teritoriul României, precum și a interpretariatelor simultane sau consecutive din/în limba spaniolă este foarte crescută. Matteo Bartoli, un lingvist italian, și Valeriu Rusu au clasificat-o, împreună cu alte limbi iberoromanice și romanice orientale, ca limbă conservativă, care a păstrat multe cuvinte devenite arhaice în alte limbi romanice. Tabelul de mai jos indică câteva similarități: Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare, limbă vorbită de populația Imperiului Roman. Variantele vorbite
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
sau consecutive din/în limba spaniolă este foarte crescută. Matteo Bartoli, un lingvist italian, și Valeriu Rusu au clasificat-o, împreună cu alte limbi iberoromanice și romanice orientale, ca limbă conservativă, care a păstrat multe cuvinte devenite arhaice în alte limbi romanice. Tabelul de mai jos indică câteva similarități: Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare, limbă vorbită de populația Imperiului Roman. Variantele vorbite în Spania nordică de astăzi au pus bazele dezvoltării ulterioare a limbii. După căderea Imperiului
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
în Spania nordică de astăzi au pus bazele dezvoltării ulterioare a limbii. După căderea Imperiului Roman de Apus în secolul V, influența latinei clasice asupra poporului a fost succesiv redusă. Latina vorbită pe vremea aceea reprezenta o mixtură a varietăților romanice hispanice, între care era și castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
vorbită pe vremea aceea reprezenta o mixtură a varietăților romanice hispanice, între care era și castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne: limbile catalană, aragoneză, astur-leoneză și galiciano-portugheză. Castiliana primitivă a derivat din latină în comitatul medieval al Castiliei și se afla sub influența limbilor bască și vizigotă. Cele mai vechi
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne: limbile catalană, aragoneză, astur-leoneză și galiciano-portugheză. Castiliana primitivă a derivat din latină în comitatul medieval al Castiliei și se afla sub influența limbilor bască și vizigotă. Cele mai vechi texte în spaniolă sunt "Glosas Emilianenses" („Glosele Emiliane”), ce s-
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
unei limbi vulgare europene. Colonizarea și cucerirea Americii a permis expansiunea limbii spre cea mai mare parte a continentului american. În prezent limba spaniolă este una dintre cele mai vorbite și populare limbi ale lumii și cea mai folosită limbă romanică. Este utilizată în Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și, ca limbă oficială, în Uniunea Latină. Numărul vorbitorilor crește repede dat fiind faptul că stă pe locul doi ca cea mai studiată limbă din lume, precedată doar de limba engleză. Spaniola este
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
patra de la sfârșit). Iată tendințele generale de accentuare: Accentul grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată folosind accentul ascuțit. Fiindcă atât spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltării diferite uzul formelor moștenite variază. Spaniola este o limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se pune adjectivul după substantiv. Spre deosebire de română, în spaniolă atât articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea limbilor romanice, în spaniolă se poate pierde pronumele personal, când nu este necesar din punct de vedere al contextului. Flexiunea verbelor în spaniolă este una dintre cele mai complexe arii ale gramaticii spaniole. La fel ca în limba română, verbele limbii spaniole
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
-ar". Verbele "-er" și "-ir" sunt mai puține și includ mai multe verbe neregulate. În cazul limbii spaniole există trei modele de conjugare simple: Tabelul mai jos indică similarități în conjugarea cuvintelor derivate din latinescul între spaniolă și alte limbi romanice. Se poate observa că modelul flexiunii este aproape identic cu cel în portugheză. Spaniola are substantive care descriu obiecte concrete, grupuri și clase de obiecte, calități, sentimente etc. La fel ca în română, fiecare dintre ele poate să fie numărabil
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
obiecte concrete, grupuri și clase de obiecte, calități, sentimente etc. La fel ca în română, fiecare dintre ele poate să fie numărabil și nenumărabil și este sau masculin sau feminin. Se consideră că genul neutru a dispărut din toate limbile romanice în afară de română, dar spaniola are o variantă a articolului hotărât neutru, "lo". "Lo" nu acompaniază un substantiv, dar poate preceda un adjectiv care are valoare de substantiv, pentru a exprima o idee generală, abstractă. Substantivele numărabile au formă separată pentru
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
în același mod ca în română și aproape fiecare altă limba indo-europeană. Adverbele simple au, totuși, formă separată de adjective, creată prin adăugarea sufixului "-mente" la adjectivul feminin (de exemplu "afortunada" - norocosă → "afortunadamente" - din fericire). Această paradigmă este comună limbilor romanice occidentale și poate de asemenea fi găsită în română, în cazul adverbelor precum "actualmente". În spaniolă se folosesc articolele hotărâte și nehotărâte, pronumele demonstrative, pronumele posesive, pronumele interogative, numerale cardinale, numerale ordinale și numerale nehotărâte ca cuvinte determinante, la fel
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
geografice. Lucrarea lui Johannes Tröster "Das alt und neue Teutsche Dacia" apărută în 1666 la Nürnberg stabilește data înființării orașului în anul 1150. Marea invazie mongolă a distrus orașul în anul 1242, după care locuitorii l-au reconstruit. Vechea bazilică romanică cu două turnuri a fost reclădită în stil gotic timpuriu. Turnul actual a fost ridicat pe fundamentele celor două turnuri inițiale, iar nava centrală a fost complet refăcută. Secolul al XIV-lea a adus cu sine o perioadă de dezvoltare
Sebeș () [Corola-website/Science/296992_a_298321]
-
a sosit la Lăzarea Van Gondys, un savant din Olanda, profesor universitar din Utrecht, specializat în cercetări gotice, române și bizantine. El a descoperit decorația de pe partea stângă a podului bisericii, care dovedește că biserică a fost construită în stil romanic. În sec. al XV-lea biserică în stil romanic a fost transformată în biserică gotica. Inscripția turnului din această epoca "FUNDEMANTUMA 1488" dovedește acest lucru. În 1590 reformații au ocupat biserică și au ars altarele. În 1729, cu excepția sanctuarului și
Biserica romano-catolică din Lăzarea () [Corola-website/Science/323437_a_324766]
-
Olanda, profesor universitar din Utrecht, specializat în cercetări gotice, române și bizantine. El a descoperit decorația de pe partea stângă a podului bisericii, care dovedește că biserică a fost construită în stil romanic. În sec. al XV-lea biserică în stil romanic a fost transformată în biserică gotica. Inscripția turnului din această epoca "FUNDEMANTUMA 1488" dovedește acest lucru. În 1590 reformații au ocupat biserică și au ars altarele. În 1729, cu excepția sanctuarului și a turnului, biserica a fost demolată și reconstruită. În
Biserica romano-catolică din Lăzarea () [Corola-website/Science/323437_a_324766]
-
care reglementa obligațiile și drepturile sașilor de aici. Tot în acest document se specifică faptul că Drăușeni este cel mai estic punct atins de către coloniștii germani pe Pământul crăiesc. Așezarea a aparținut de Scaunul Rupea. a fost ridicată în stil romanic pe un plan bazilical, în secolul al XIII-lea. Ea a avut inițial un turn masiv în partea de vest care prezenta elemente romanice și gotice timpurii, un valoros portal vestic cu pilaștri și mici coloane și trei nave. Navele
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
coloniștii germani pe Pământul crăiesc. Așezarea a aparținut de Scaunul Rupea. a fost ridicată în stil romanic pe un plan bazilical, în secolul al XIII-lea. Ea a avut inițial un turn masiv în partea de vest care prezenta elemente romanice și gotice timpurii, un valoros portal vestic cu pilaștri și mici coloane și trei nave. Navele laterale și tribunele au fost demolate în secolul al XV-lea. Tot atunci s-a demolat și absida estică și corul a fost înălțat
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
din cor. Pe pereții laterali ai navei principale se poate observa o pictură murală datată în secolul al XIV-lea care conține scene din legenda Sfintei Ecaterina din Alexandria. Stilul arhitectural al bisericii îmbină cu succes elemente gotice cu cele romanice. Biserica este cel mai estic edificiu religios al sașilor în Transilvania. În ziua de astăzi biserica se regăsește înconjurată de o grădină sălbatică cu arbuști și flori de câmp. În a șaptea decadă a secolului al XX-lea au început
Biserica fortificată din Drăușeni () [Corola-website/Science/326949_a_328278]
-
semigali), care au format nucleul etnic al letonilor moderni împreună cu livonii finici. Henric din Letonia a fixat latinizările numelui țării, „Lettigallia” și „Lethia”, ambele provenind de la denumirea de „latgali”. Termenii au inspirat felul în care este denumită țara în limbile romanice - „Letonia” - și germanice - „Lettland”. Pe la anul 3000 î.e.n., strămoșii protobaltici ai poporului leton s-au stabilit pe coastele estice ale Mării Baltice. Balții au stabilit rute către Roma și Byzantium, vânzând chihlimbar local în schimbul metalelor prețioase. Până la anul 900 e.n., Letonia
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]