335 matches
-
cât tinsese cu mai multă asiduitate, deși-n zădar, de-a se încuscri prin căsătorie cu dinastia Paleologilor. Supărarea sa crescu și mai mult pentru că izbuti tot atât de puțin de-a abate și de-a păstra statornic într-o alianță în contra romeilor pe despotul Eltimeres, ginerele soției lui Smiltzus, carele în urma influenței ei se înclina cătră împăratul. Deci prin anume sol el ceru îndărăt de la Eltimeres cele două tării mai de samă din munte, Hyampolis și Lardaeea, pe cari el le smulsese
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despotul Eltimeres, ginerele soției lui Smiltzus, carele în urma influenței ei se înclina cătră împăratul. Deci prin anume sol el ceru îndărăt de la Eltimeres cele două tării mai de samă din munte, Hyampolis și Lardaeea, pe cari el le smulsese de la romei și i le cedase lui Eltimeres ca unui unchi părintesc, iar despotul se declară gata de a i le retroceda sub oarecari condiții. Sfentislav nu se mulțămi însă cu luarea pe samă a acestor două tării de munte, în care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sfentislav contra lui Eltimeres merse și mai departe, căci pustii și prădă teritoriul acestuia în lung și-n lat în dragă voie, citând drept cauză numai vina lui Eltimeres că înclină în partea împăratului; ba el nu respecta nici hotarele romeilor. El cuceri curând considerabilele orașe Anchialus și Mesembria și se pregătea să supuie Agathopolis cu ținut cu tot, care pe sub mână i se și supuseră, învoindu-se prin tratat. Acest progres, bogat în biruințe, sporea nu numai puterea bulgarilor, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acuma se lepădaseră de-mpăratul, trimiseră solie cătră Sfentislav, a cărui putere le inspira respect, și-l rugară să le rânduiască căpetenii bulgare, sub a cărora ordine sânt dispuși să se lupte, și-i făgăduiră a combate cu efect năvălirea romeilor în Bulgaria daca aceștia și-ar fi pus de gând s-o facă. Propunerea lor fu primită și curând li se rânduiră și sosiră la noii aliați căpetenii bulgare, întovărășite de o mie de luptători bulgari. Devenind îndrăzneți prin aceasta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la propunere, sub rezerva însă a stipulațiunilor speciale ce se vor conveni. Cererea lui Sfentislav țintea într-adevăr la una din fetele lui Mihail, fiul împăratului; dar refuză hotărâtor de-a se obliga la restituirea orașelor și tăriilor răpite de la romei pe cari Andronic împărat le cerea ca o compensare oarecum, ci declară din contra că voiește să le păstreze pentru vlăstarii ce-i speră din această nouă căsătorie. Împăratul, nevoind a se uni cu stipulațiunea aceasta și punerea la cale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde și trimise pe marele său tavernic, Nicolae de Canisa. După planul său de campanie teatrul de război avea să fie strămutat pe malul drept al Dunării, cetățile din Bulgaria trebuiau luate, osmanii apucați între oastea crucii și trupele împăratului romeu, așadar între două focuri, și trebuiau cu puteri unite împinse din Tracia în Asia. Grija pentru pregătirea și asigurarea unei așa de hotărâtoare campanii îl duse pe regele maghiar în primăvara anului 1395 în Transilvania, unde sosi și Mircea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un chip cu putință de-a ajunge la așa ceva, ei sânt în consecvență slabi (Herodot, V, 3). ["ÎN ZILELE ÎMPĂRAȚILOR ICONOMAHI... "] 2257 În zilele împăraților iconomahi popoarele din părțile de lângă Dunărea, găsind 434 r timpul anarhiei, căci impiii împărați ai romeilor aveau război contra sfintelor icoane, atunci și tocmai atunci așa-numiții rehini sau, mai popular, vlaho-rehini și sagudații, dominând Bulgaria și întinzîndu-se puțin câte puțin în diferite părți, au cucerit și Macedonia; în fine au venit la Sf. Munte cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
el e cuprins Într-un singur cuvânt: teama. Orice violență este, aici, odrasla fricii. Credința noastră este asediată din toate părțile, de karmații din Bahrein, de imamiștii din Kom, care așteaptă ceasul răzbunării, de șaptezeci și două de secte, de romeii de la Constantinopole, de necredincioșii de toate confesiunile și, Îndeosebi, de ismaeliții din Egipt, ai căror adepți sunt puzderie, până În inima Bagdadului și până și aici, la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea târcoale Romei antice, zeii "clasici" nu mai aveau nimic din modelele lor grecești. Toate mărturiile o arată. Bacchus devenise alcoolic. Venus își petrecea timpul prin lupanare. Lira lui Apolo amuțise. Zeii participau ei înșiși la decadența Romei, lăsîndu-se concurați de Nero și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îmflă paginele cărții omenirei, aceasta sună: Stat pro ratione voluntas. ["VECHIMEA LUCRURILOR... "] 2284 Vechimea lucrurilor nu consistă în depărtarea timporală a nașterei sau esistenței lor, ci în diferința dintre ele și cele prezente. (Ciocoii Regulamentului - Eteria) 88 {EminescuOpXV 89} ["STAREA ROMEI ÎN VREMEA COLONIZĂRII DACIEI... "] 2285 Starea Romei în vremea colonizării Daciei cu romani. Politica Romei în vreme de suprapopulații: răzbel și colonizație. Elementele de colonizare din clasa a patra - care pot servi de contingent ideilor comuniste. Creștinii din imperiu persecutați
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
eroilor bon ton-ului renăscut”1. Așadar, un gust exacerbat al eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în regalitățile barbare sau în "romaniile populare" respective. După învățatul Tomaschek, care citează pe Miklosich, limba românească ar putea reprezenta starea lui "sermo rusticus", de la 400 la 600 d. H., vocabularul creștin latin fiind un împrumut din Balcanii încă supuși Romei. Aceasta (limba română) este dezlipită dintr-o foarte veche latină. Limba română, spune Iorga, are originea populară, pe un singur teritoriu, a primului grai, importat, gata făcut, în Dacia, și lângă care au trăit tot felul de diformări particulare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau reînnnoite vechile privilegii comerciale din tratatele anterioare, inclusiv în Pont (Marea Neagră). Înfrângerea și abandonarea de către Sviatoslav a cetății Dorostolon însemna extinderea frontierelor Imperiului până la Dunărea de Jos (gurile fluviului). Cronicarul bizantin Leon Diaconul nota că împăratul Ioan "a redat romeilor (bizantinilor) Moesia", ceea ce înseamnă că ideologia imperială considera regiunea respectivă (Moesia), aflată între Dunăre și Haemus, ca aparținând de drept Imperiului. Campania pentru restaurarea dominației bizantine la Dunărea de Jos odată încheiată, după victorie, Ioan Tzimiskes a organizat un triumf
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au stabilit într-o serie de fortărețe. Astfel, cronicarii Ioan Skylitzes și Zonaras consemnau că în fața împăratului Ioan s-au prezentat "din Constantia și din alte fortărețe de dincolo de Istru soli, care cereau iertare pentru faptele rele săvârșite, predându-se romeilor (bizantinilor) împreună cu acele fortărețe, iar împăratul, primindu-i cu blândețe, a trimis oameni să ocupe acele fortărețe și oaste suficientă pentru paza lor". Deocamdată, nu este posibilă o localizare a fortărețelor, numele lor nu este menționat în izvoarele bizantine, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Din cele relatate de Attaliates rezultă că la Dunărea de Jos erau trei categorii de populații: 1. "sciții de la Istru", care sunt aceiași cu populația pe jumătate barbară aflată lângă Dunăre și cu "localnicii" din regiunea Dristrei; 2. pecenegii; 3. "romeii", adică grecii sau bizantinii. O atenție specială a fost acordată în ultima vreme mixo-barbarilor, adică totalitatea supușilor bizantini de origine negrecească. În cazul themei Paristrion, prin mixo-barbari trebuie să înțelegem populația alcătuită, în primul rând, din autohtoni (români), dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contingent de militari, care a luptat, în 1166, alături de bizantini. Virtuțile militare ale românilor sud-dunăreni erau binecunoscute bizantinilor, astfel, unul din cronicarii lor notează că "aveau fortărețe numeroase ridicate pe stânci abrupte" și de multe ori "s-au războit cu romeii" (Anna Comnena). Din informațiile deținute rezultă că românii din Haemus și sudul Dunării se bucurau de anumite privilegii economice și politice și își aveau propria lor nobilime. Încă din secolul al X-lea, când sunt amintiți pentru prima dată (976
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe care au găsit-o "părăsită și golită de armata bizantină". Dar răsculații "nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar stăpânirea Moesiei, ci nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor (bizantinilor) și să nu unească domnia misienilor (românilor-vlahilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară" (Choniates, p. 419, în "Fontes, III, p. 259-261). Cronicarul cruciadei a III-a, Ansbert, face referire la vlahii și cumanii aflați în serviciul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Spoleto, care urma să locuiască în Siret, noua capitală a Moldovei, iar în țară au pătruns călugări franciscani și dominicani. În acest mod, Moldova era încadrată din ambele părți, din sud și din nord, de instituții (episcopate) catolice, subordonate Romei. Călugării catolici erau sprijiniți de fiica lui Lațcu, doamna Mușata, cunoscută în "catolicism", ca Margareta. La sfârșitul acestei scurte domnii, avem înaintea ochilor, nu o îngustă provincie ungurească, "strâns și fricos legată de munte", ci o țară, cu locuitorii și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de cancelarie papală care, în 1370, arată că Moldova reprezintă o parte a națiunii valahe. Și mai înainte de aceasta, împăratul bizantin Constantin VII Porphyrogenetul (912-956) întrebuințează numele de romani pentru a desemna pe protoromâni, pe care îi distinge de bizantinii romei. Legenda tradiție și istorie a statelor moldav și valah se deschide spre o interogație privind statutul acestor state și misiunea lor. Istoriografia română contemporană este în unanimitate de acord să recunoască faptul că doi factori au contribuit la nașterea statelor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a propagării sale și a romanității; deși era în mare parte păgână, armata romană nu a reușit să împiedice crearea condițiilor favorabile răspândirii creștinismului. Prezența armatei din diferite zone geografice ale Imperiului a contribuit la răspândirea Evangheliei printre populațiile subordonate Romei (getuli, mauri, iberici, gali, britani, sarmați, daci, germani, sciți), iar mai apoi și pe unele insule necunoscute până la acea dată multora nominal sau geografic. Creștinismul era cunoscut și de populațiile cele mai înapoiate care îl invocau pe Cristos asemenea celor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
caz afirmarea conștiinței individuale era absentă. Odată cu supunerea popoarelor, romanii primeau și divinitățile acestora, adăugându-le, odată cu constituirea Imperiului, cultului împăratului divinizat ca o expresie a noii entități politice; numai în acest sens putem vorbi despre o toleranță religioasă din partea Romei imperiale. Diferit de acestea, prin noutatea și accesibilitatea mesajului său evanghelic, creștinismul înălța religia la nivel personal și simultan la cel universal; aparține conștiinței individuale, depășind individualismul prin unirea cu întreaga umanitate. Concepția creștină a unei religii nesupuse sferei politice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
infiltrate în stat. Persecuțiile sale contra maniheilor și a creștinilor sunt parte integrantă din planul său de purificare generală a Imperiului și din criteriul adoptat de el, potrivit căruia, adeptul oricărei noi religii, care căuta să se sustragă celei aparținând Romei, comitea un delict împotriva statului, punibil conform legilor în vigoare: Căci e cel mai mare delict să renunți la cele care, statornicite și hotărâte o dată pentru totdeauna de către cei vechi, își mențin și își respectă starea și direcția. De unde, datoria
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
părere că retrăim Evul Mediu. Punctul de vedere al lui Eco se opune celui exprimat de Brantlinger. Eco găsește numeroase similarități între căderea Imperiului roman și a hegemoniei romane în mâinile triburilor germanice și posibilitatea căderii lumii noastre, care, asemenea Romei, poate fi cucerită din afară pentru că se distruge din interior. Astfel, epoca medievală este în măsură să ne ofere un model pentru ceea ce se întâmplă în zilele noastre 40. În consecință, reapariția unor tipologii culturale medievale în cultura contemporană nu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
circulația banilor în Las Vegas. După cum arată Gottdiener și Philips, sunt câteva teme pe care Las Vegas-ul le-a cultivat cu precădere, toate ținând de povestirile americane populare. În primul rând, este vorba de "civilizația clasică", reprezentată de motivul Romei decadente (Caesar's Palace) și de cel al piramidei egiptene (cazinoul Luxor). Cazinourile nu numai că au apropriat caracteristicile respectivelor civilizații, dar exprimă și interpretarea americană a acestor motive. Cazinoul Luxor este o torță în formă de piramidă din sticlă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]