333 matches
-
era iminent, iar atunci când grecii le-au declarat, fără ocolișuri, cruciaților că împărații nu le vor da prea curând banii, relațiile s-au agravat până la ultima limită. Cavalerii erau nemulțumiți și de proasta întreținere a oștirilor lor. Între latini și romei au început ciocniri armate, grecii au întreprins chiar o tentativă de a arde flota cruciată, atacând-o cu vase incendiare. În această situație, Angelii s-au pomenit între ciocan și nicovală: pe de o parte, mânia crescândă a populației (orășenii
Alexios al IV-lea Angelos () [Corola-website/Science/316627_a_317956]
-
Alexios i-a oferit lui Kanabos titlul de proedru al senatului, acesta a acceptat, însă, în timpul tratativelor, ostașii lui Ducas l-au înșfăcat și nu s-a mai știut nimic despre Kanabos. La începutul lui februarie, Murtzupflos a devenit autocratorul romeilor. Alexios V era un om ferm, crud și viclean, adversar convins al latinilor. El a refuzat să le plătească cruciaților orice fel de recompense în conformitate cu obligațiile luate de Angelos și a început să întărească orașul, pregătindu-se de război. Adunând
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
lui Alexios IV (după criteriile occidentale, omorându-se suzeranul, Alexios Murtzupflos s-a pus pe sine în afara legii). Canoanele conciliului de la Narbona (1054), potrivit cărora agresiunea împotriva Constantinopolului creștin era considerată drept un păcat grav, n-au constituit un obstacol. Romeii au mai încercat o dată să incendieze flota latină cu ajutorul vaselor incendiare, însă, iarăși, fără succes. A început luna aprilie. De pe zidurile orașului se vedeau bine pregătirile pentru asalt din tabăra cruciaților. Faptul că oștirea europeană de 20 000 de oameni
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
de ani, Enrico Dandolo, principalul sfetnic al lui Bonifaciu de Montferat și cel mai activ adept al măsurilor radicale față de principalul concurent pe plan comercial al Republicii Veneția, cum era Bizanțul pe atunci, își dădea seama că sentimentele patriotice ale romeilor istoviți de criză slăbiseră considerabil și că era puțin probabil ca aceștia să se ridice în apărarea sloganurilor învechite, de care se agăța cu îndârjire Imperiul, măreț odinioară. Basileul Murtzuphlos putea conta doar pe fortificații și pe mercenari. În ceea ce
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
experiență a comunicării cu puterea imperială a Angelilor, nu l-au lăsat pe Laskaris să intre în oraș, chiar dacă, după lungi discuții, i-au oferit adăpost familiei acestuia-soția (fiica lui Alexios III) și trei fiice. Așadar, în anul 1204, ,Imperiul romeilor, precum o corabie de transport, ajunsă în puterea vânturilor năprasnice și a valurilor, s-a desfăcut într-o mulțime de părți mărunte și fiecare, după cum i-a revenit la împărțeală, a moștenit: unul-o parte,altul-altă parte" (cf lui Gregoras
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
început, baza la mai ospitaliera Brussa. Însă, în rătimp de un an sau doi, energicul despot și-a atras simpatia niceenilor, care s-au învoit să-l recunoască suveranul lor. În martie 1205 sau 1206, a fost proclamat împărat al romeilor la Niceea. Deoarece Patriarhul Constantinopolului, Ioan X Kamateros, a refuzat categoric să părăsească Didymotika, care îl adăpostise, iar în curând a renunțat la funcție și a murit (la Constantinopol, tronul patriarhal era ocupat de sângerosul Tommaso Morosini, legat papal, nerecunoscut
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
calități. Mic de statură, vioi și cu o capacitate de muncă uimitoare, acest om și-a câștigat respectul tuturor. Urcând pe tron, despotul a jurat să izgonească din orașele răsăritene blestemata oaste apuseană, care a năvălit fără opreliști în Imperiul romeilor, l-a distrus și l-a devastat, precum norii de lăcuste, să oprească înaintarea oștirii latine, care pune stăpânire întotdeauna pe ceea ce e mai aproape, precum o cangrenă. Basileul se străduia să-și țină cuvântul. Geoffroy de Villehardouin, mareșal de
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
hotare a aurului. Un edict special al împăratului prescria, amenințând, în caz contrar, cu dezonoarea (termen juridic, care însemna pierderea unui șir de drepturi civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile lor. Vatatzes l-a mustrat chiar și pe fiul său, Theodor, când l-a văzut îmbrăcat în veșminte de mătase de peste mări. În urma acestor reforme, sub Ioan III, Imperiul de Niceea s-a îmbogățit fabulos într-
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Poarta lui Charisios. Detașamentul de avangardă al Paleologului a pătruns în oraș, în urma lui a intrat în Constantinopol întreaga oștire a rebelilor și a început jaful general. Cronicarul Ioan Zonaras își amintea:Aceasta era o mulțime amestecată de traci, macedoneni, romei, barbari. Ei se purtau ce cei de un neam cu dânșii mai rău decât dușmanii si s-a ajuns până la vărsare de sânge. Ei le pângăreau pe fecioarele care se consacraseră pe sine lui Dumnezeu și le siluiau pe femeile
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
romanilor, ceea a reprezentat pentru aceștia o problemă, deorece samniții au fost aliații lor din ultimul deceniu. Titus Livius spunea că Senatul a refuzat inițial să participe la un război contra aliaților săi. Acest lucru a forțat mâna Senatului. Trimișii Romei le-au cerut samniților să nu atace noul teritoriu roman, iar când aceștia au refuzat, a început războiul. Ambii consuli din 343 â.H., au codnus războiul împotriva samniților. Marcus Valerius Corvus a fost trimis în Campania, în timp ce Cornelius Arvina
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
adversari s-a încins o luptă crâncenă. Caii ușori ai nomazilor îi salvau pe aceștia de lăncile lungi ale kataphrakților, pecenegii și-au împrejmuit tabăra cu căruțe și se refugiau fulgerător în spatele lor, îndată ce Ioan, în fruntea cavaleriei grele a romeilor, îndrepta lovitura asupra dușmanilor. Cavalerii și-au irosit forțele timp îndelungat, fără vreun rezultat vizibil, până când, în cele din urmă, pedestrimea varegă a sfărâmat căruțele cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
cu securile. Tabăra nomazilor a fost cucerită, majoritatea acestora au căzut în luptă, iar cei rămași, împreună cu femeile și copii, au fost luați prizonieri. Aceasta a fost ultima incursiune a pecenegilor. Ioan Comnenul a înlăturat acest pericol pentru totdeauna, iar romeii, ani îndelungați, au continuat să celebreze această zi memorabilă ca pe o sărbătoare. Tot atunci, basileul s-a certat cu venețienii, a căror lăcomie depășise orice limită, și i-a expulzat în afara hotarelor Imperiului pe negustorii lor. Drept răspuns, flota
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
Kastamuni și Gangrai (1133), a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe un șir de orașe din Armenia Ciliciană. Raymond, principele Antiochiei, și Foulques, regele Ierusalimului, cereau cu umilință ajutorul împăratului împotriva musulmanilor. În anul 1137, romeii au asediat, în alianță cu ei, Alepul. Doi ani mai târziu, Ioan a încercat să cucerească Neocezareea, de data aceasta fără "franci", însă a fost nevoit să bată în retragere, din cauza trădării fratelui său, sebastocratorul Isaac. Omul acesta, încă în timpul
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
Orient, trăise multă vreme la Iconion și se întorsese la Constantinopol, cu puțin timp înaintea evenimentelor descrise. Având comanda unei părți a armatei, Isaac a fugit pentru a doua oară la selgiucizi și le-a divulgat planul campaniei. În înfrângerea romeilor sub zidurile Neocezareei și-a avut rolul său și bravura nechibzuită a moștenitorului tronului, Manuel, care a inițiat, fără știrea tatălui său, o bătălie de proporții, istovitoare pentru oștire (pentru care lucru a și fost biciuit de furiosul Ioan). În
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
încetat timp de un deceniu și jumătate. La 8 iulie 1167, generalul imperial Andronic Contostephanos a repurtat o victorie decisivă asupra "ugrilor" lângă Semlin. Ca rezultat, teritoriile disputate-Croația și Dalmația, cu multe orașe-au căzut, pentru câteva decenii, sub stăpânirea romeilor. În anul 1154, Comnenul a început operațiunile militate în Italia. Însă strategul Constantin Angelos, care conducea campania din peninsula Apenină, a căzut prizonier, iar regele german Frederic Barbarossa, în pofida acordurilor încheiate anterior, nu intenționa să ridice sabia împotriva normanzilor. Rămas
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
prin căsătoria sa cu Maria, fiica defunctului Raymond de Antiochia. În anul 1168, Andronic Contostephanos și regele Amalric au asediat Damietta. Greutățile războiului, aprovizionarea execrabilă asigurată de ierusalimiți și lipsa dorinței de a lupta din partea acestora i-au silit pe romei să ridice asediul. Îndată ce au auzit ordinul, soldații, istoviți, au aruncat armele, au incendiat mașinile de asediu și, așezându-se la vâsle, au condus corăbiile acasă, peste marea furtunoasă, fără nici o ordine și rânduială. Manuel l-a instalat pe tronul
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
aruncat armele, au incendiat mașinile de asediu și, așezându-se la vâsle, au condus corăbiile acasă, peste marea furtunoasă, fără nici o ordine și rânduială. Manuel l-a instalat pe tronul Raskăi pe jupanul Ștefan Nemania, iar acesta le a cedat romeilor unele teritorii litigioase. Peste 5 ani, el s-a răsculat, dar, fiind învins, a depus pentru a doua oară jurământul de fidelitate împăratului și i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții acestuia din urmă. La începutul anului 1176, împăratul a
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
sânge. Împăratul n-a rezistat și a izbucnit în plâns, blestemând ziua în care i-a fost dat să bea sângele creștinilor. Drept răspuns, un oștean oarecare l-a opleșit cu reproșuri cum că acesta bea de mult timp sângele romeilor, ruinându-i cu războaiele, iar acum i-a venit răsplata. Manuel n-a răspuns nimic. Vitejia nemaipomenită a lui Manuel fusese înfrântă, el a poruncit să i se aducă un cal odihnit și a hotărât să scape cu fuga. Auzind
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
posesiunile din Europa ale Imperiului, iar, pe celălalt mal al Propontidei, cumplitul stat otoman prindea puteri, cu fiecare an, și, în pofida zdrobirii unei expediții militare de proporții a turcilor, în 1337, incursiunile acestora în Tracia au devenit sistematice. Groparul Imperiului romeilor se pregătea să pășească în Europa... În atmosfera de sărăcie permanentă, războie și răzmerițe, în viața intelectuală a Bizanțului a căpătat precumpănire misticismul, în una dintre formele sale europene cele mai desăvârșite-isihasmul (din grecește ήσσυχία-liniște, tihnă, însingurare). Izvoarele acestei doctrine
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
cheltuielile pricinuite de nunta ce urma să aibă loc cu fiica regelui Bela al III-lea al Ungariei: Și pe sub mână, din lăcomie, a jefuit între altele, și orașele din părțile dinspre Anhialos, făcându-și, în acest chip sieși și romeilor, neîmpăcați dușmani pe acei barbari ce locuiesc peste tot cuprinsul muntelui Haemus și care, înainte, se numeau mysi, iar acum vlahi se cheamă . În aceste împrejurări, în toamna anului 1185, vlahii Petru și Asan, doi frați din aceeași seminție care
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
împrejurări, în toamna anului 1185, vlahii Petru și Asan, doi frați din aceeași seminție care, nevrând să facă începutul fără cuvânt, se înfățișează la împărat pe când acesta petrecea în Kypsella (azi Ipsella). Dânșii îi cer dreptul să fie oștiți alături de romei și, prin carte împărătească, să li se dea un loc de moșie cu venit puțin din muntele Haemus; dar, cererea lor a fost respinsă, fiind dumnezeiască putere mai presus de aceea a omului. Deci, văzându-se neluați în seamă, dânșii
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
conducătorilor și să ne oprim asupra cuvintelor formulate de ei, a căror nesocotire le-a determinat nemulțumirea și i-a împins, în cele din urmă, la acțiune. În special, trebuie dată mai multă atenție cuvintelor să fie oștiți (înrolați) de romei deoarece ele lămuresc, în parte, motivele și chiar inițiativa mișcării de secesiune a vlahilor din Imperiul Bizantin. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să ne întoarcem în timp cu două decenii, când s-a produs un fapt consemnat de o
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
găsit-o părăsită și golită de armata bizantină. Nicetas Choniates nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar toparhia Moesiei, ei nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor (românilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară. Un an mai târziu, în 1187, Isac al II-lea a fost cuprins de regretul că nu a rânduit cum trebuie bunurile în țara
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
Situația politică externă a Imperiului era nu mai puțin deplorabilă. Fiul lui Barbarossa, Henric VI de Hohenstaufen, împăratul Germaniei și regele Siciliei, a cerut printr-un ultimatum să le fie redate normanzilor pământurile de la Dyrrachion până la Thessalonic, amenințând cu războiul. Romeii l-au îmbunat pe cumplitul dușman, promițându-i tribut, însă în visteria pustiită de familia Angelos nu erau bani de ajuns pentru plata acestuia. Încercarea lui Alexios III de a introduce un impozit extraordinar, allemanikon, a provocat dezordini în capitală
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
reprezenta și Bulgaria, unde domnea, din 1196, Kaloian, un țar energic și de o cruzime monstruoasă. Jurând să se răzbune pentru faptele lui Vasile II, el le-a dat bizantinilor lovituri puternice în anii 1199-1201, justificându-și porecla Ucigași de romei. Cucerind, în martie 1201, Varna, Kaloian a poruncit ca prizonierii greci să fie îngropați de vii. Speriat de acțiunile acestuia, Alexios Angelos a încheiat cu el o pace grea pentru imperiu. Vestea morții sultanului Saladin a născut în Europa noi
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]