877 matches
-
Nu ucideți iar în fașă un copil ce-l adorăm. Nu ne puneți ca greșeala, ce-am făcut, să corectăm. Nu întoarceți iar trecutul, cum încep să vă miros, Că-n final veți pierde totul, când voi fi de ură ros. 4-08-2015 Referință Bibliografică: M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ / Nicolae Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1677, Anul V, 04 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380953_a_382282]
-
inteligibili erau de activat din vocabularul unei experiențe de-o viață despre lumea esențelor! Apucase creionul, bătrâna lui unealtă de făcut semne, cu gând să scrie, dar acesta-i picase din mână, atras ca de-o chemare. Căzuse pe covorul ros, despicând cu grafitu-i bont în podea o insolită crevasă. Din ea se ivi un spațiu violet în care o mică sferă se nevoia într-o fulminantă rotire, oferind privirii o succesiune explozivă de mirifice tonuri. Verde-azuriu trecu îndată în galben-auriu
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
dușmănie curată. • Nu te miri când un amic te părăsește, ci când revine și se căiește. • Între două femei, un bărbat e un spân, ce iscă adesea doar venin. • prietenie veche e ca o mobilă veche: prețioasă, dar pe la canturi...roasă • Indiferent de câți prieteni ai, dușmanii-s totdeauna mai numeroși. Când împrumuți bani unui prieten, rămâi și fără bani, și fără prieten. • Prietenia dintre două vedete, ține până la primul triumf al uneia din ele. • Prietenii vin și pleacă, adversarii veșnic
GÂNDURI REBELE (4) – DESPRE PRIETENI ŞI PRIETENII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374491_a_375820]
-
fiii mirării și voioșiei, copiii talentați ce n-au nevoie decât de scânteia libertății, ca să aprindă și să ivească în scenă purpura celei mai pure arte! Printre ei, artista ca luna, astrul ce se micșorează din rotundul argintului în măr ros noapte de noapte, după care răsare Crai nou și iar crește și luminează ca oglinda, Viorela Filip, a lucrat mult cu bucurătorii copii, frumoși și artiști. Toate aparițiile scenice și televizate ale Viorelei Filip, în mijlocul copiilor cântăreți, dansatori, recitatori, fragezi
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
stelele nasc planete fertile, iar planetele secretă ființe gânditoare, ești un ochi al apelor cosmice ce se-nvârt ca o balerină de foc, cu rochii țesute din scânteieri de stele, din cefei de fierbinți, din pitice albe, și galbene, și roși, strălucind orbitor... Te răsucești grațios și-ți întinzi pătimași brațele rotitoare aprinse ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine. Lentilă cosmică gigantă prin care veșnicia ne privește mirat ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenși și ciudaș, plămădiți din
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
nu-mi dă pace - se strecoară șerpuind prin cotloane și găoace sufletu-mi de tot golind - lumea-mi pare rece-neagră, oamenii cu chip de lut, viziuni nălucitoare mă rearuncă în rebut. Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns, cu intrări în mari belele și de sentimente tuns - am cules din nepăsare fir cu fir la mine-n gând dând luminii o culoare către negru fremătând. În vizorul meu cel galben se aruncă dalbe flori: roșii, albe, verzi
SENTIMENTE DECIMATE PRINTRE GÂNDURI ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373303_a_374632]
-
ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o plantă carnivoră Care mă prinde mă sufocă, setoasă mă devoră. Referință Bibliografică: ești plantă carnivoră femeie / Nicolae
EȘTI PLANTĂ CARNIVORĂ FEMEIE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373319_a_374648]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă striga aseară vântul sub cărările-i de ceară, pustiind sub aripi, câmpul prin spinări de primăvară. Un priveghi torcea sub frunze dorul meu din iarba roasă, prin nămeții de pe buze se-ntorceau anii din coasă. Înserări țeseau grăbite pânza lor pe ochi de verde, dezbrăcând de dor albite al fuioarelor, legende. Tremura în brațe-mi cerul pe sub liniștea-mi de gheață, vântul îmi găsise dorul și
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373603_a_374932]
-
the irons. Vines grab at the railing Old paints dreary walls cover And no one to hear the wailing The doorknob’s unable to smother. FLUTURELE Am văzut un future zburând în vânt Și apoi altul, și altul Peste macii roși, si câmpul auriu strălucitor. “Unde mergi fluture, si dece așa de sus?” “De ce nu fetițo, Cănd cerul este așa de înalt Iar culoarea lui este De un albastru așa de suav? Tot ce vreau este să zbor și să zbor
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
făina, părul de culoarea pâinii coapte, ochii ca mierea și e iute ca vântul prin lanul de grâu. Chiar la primăvară am să o cer de nevastă. - Mie, spuse celălalt flăcău mi-a căzut dragă Viorica, fata fierarului. Are părul roși ca focul, ochii ca viorelele și niște pistrui mărunți ca niște grăunțe de aur pe toată pielea. Deja ne-am înțeles să ne cununăm la vară. Cum veni și rândul Săndruțului Oiții, amețit de tăria din paharele golite, acesta suspină
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI Năframa dumitale-ți este ninsă De anii ce-au trecut doar cu povară, Dar veșnică și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
pădure, Se pitește-n frunza deasă, Fata a venit să fure, De-altceva puțin îi pasă! O așteaptă cu răbdare Zile-n șir, pân’ o zărește, Din ascunzătoare sare Și-ntr-o clipă o răpește. Trec prin munți cu creste roase, Peste râuri și pâraie Și o pune-n lanțuri groase În castel, într-o odaie. - Într-un an, după zăbrele, O să putrezești de vie! Ajungi oale și ulcele De nu vrei să-mi fii soție! Doar atât zmeul îi spune
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Ioan Berghian este dedicat mamei și nepotului, Mihăiță, pe care poetul îl numește, „sufletul său.” “ Când râzi, tu plângi și-ascunzi a ta privire, În suflet, când ne strângi la piept, duioasă. Și te prefaci că-i nouă, haina-ți roasă. Țeși timpul peste noi, cu-a ta menire.” A ei chemare “semăn tot mai mult cu mine însumi simt cum se deschid palmele mamei scutură țărână” De sine “Un dor pribeag, un dor de mamă, e-n taina nopții vis
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
parcă-i radiau și în jur era lumină, dar o altfel de lumină; atunci nu știam nicicum, dar am înțeles acum: sigur că a fost, divină! M-am uitat în jos la ghete; rupte și fără șireturi. Haina era ponosită, roasă și tocită-n coate. -Vai, am zis, nu se poate, ai s-ajungi pe dezbrăcate și-o să-ți fie frig la spate... A zâmbit, și-a lui zâmbire m-a-nmuiat atât de tare, încât m-am privit pe mine; mi-am
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă !... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând...ne împăcam. * * * Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni... Tristă ești
STRADA VECHE PRIETENULUI MEU GEORGE ROCA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345824_a_347153]
-
zâmbești dar tu privește ochii cum se-ncruntă profundul adevăr îți e liman păstrează-l pentru tine când te-nfruntă prostia gloata nesimțirea din uman urcă tu treptele dar fii atent: nu-n fugă o cheie cade pe o treaptă roasă. cade-n iesle. ridici un pai. așezi un altul. sufli-n pumnii amorțiți asculți tăcerii liniștea acum caducă tu nu adormi. aștepți privești... glasuri prea sfinte-ți spun că vine vine tăcerea inimii din ruga cea fierbinte Anne Marie Bejliu
TĂCEREA INIMII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347908_a_349237]
-
am scris pentru gânduri sortite să piară-n uitarea din noi pentru urme călcate și luate de vânt sau spălate de ploi pentru ziua de mâine pentru clipa de ieri pentru tot ce-i sortit să dispară-n tăceri pentru rosul crescut în petala de flori pentru negrul din noapte și raza din zori am scris, pentru apă... am scris, pentru foc... pentru tot ce mai poate să ne țină pe loc pentru lacrima cursă în clipe de greu pentru zâmbetul
AM SCRIS, SĂ RĂMÂNĂ CUVÂNT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348843_a_350172]
-
Acasă > Poezie > Cântec > OMUL DE ZĂPADĂ-POEZIE PENTRU COPII Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-am făcut azi un prieten Alb la corp cu nasul ros. L-am poftit la mine-n casă, Dar la el toate-s pe dos. Nu mănâncă, nici nu doarme, Șef în curte vrea să fie, Face crize, se frământa, Dacă în jur i-o vrabie. Cică nasul îl mănâncă Și
OMUL DE ZĂPADĂ-POEZIE PENTRU COPII de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346901_a_348230]
-
Cu privirea plină de tandrete, dar și de milă, conduce silueta băiatului pană trece de colțul fabricii de mobilă abandonată în tranziție. I s-a părut ori chiar băiatul lui scump sărea într-un picior? Își șterge ochii cu mâneca roasă a hainei. De-atâta zăpușeală a transpirat. Sau... Referință Bibliografică: Puterea unei lacrimi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345170_a_346499]
-
puțin de-a dura toate cele și ieși la poartă când te strigă lumea, și fă și tu un semn cum se mai face, mai lasă-mă-n durerea mea nefastă, iubește-mă sau lasa-mi-te-n pace lemnul scârțâie, umed și ros, culoarea ți-aluneca-n vene vino jos, coboară în ziua de ieri, respiră în urechea ferestrei amare rămâi... pașii mei miros a miere mâinile tale a mirare și-a dor ----------------------------------- Claudia PRIEFER Kiryat Yam, Israel 11 septembrie 2014 Referință Bibliografică: Claudia PRIEFER
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
avea copii de seamă ei prin preajmă, iar oamenii mari nu aveau timp pentru ea. Pe de altă parte, Ică nu avea cărți, nu avea calculator, nu avea videoplayer, nu avea multe... Încercase să o ajute cu grădină, dar legarea roșilor îi lașase un miros greu și pete pe mâini, așa că renunțase. Se învârtea cât era ziua de lungă prin curte, căutând ceva cu care să se joace. La un moment dat, Ică îi dăduse o cratița veche, cu emailul sărit
FLORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372617_a_373946]
-
un pluton de critici cu autoritate specializați în a impune valori reale ? Radu G.TEPOSU :Critică de direcție nu mai are, în clipa de față, gloria și entuziasmul de dinainte de 1989. Puțini anahoreți au rămas în jilțul lor cu spetezele roase, incapatanandu-se să citească metodic și să dea verdicte corecte. Toți fruntașii acestei critici s-au risipit în diverse alte activități, dar eu nu cunosc o altă publicație, în afară de « CUVÂNTUL », care să-și fi propus - și să facă realmente - o
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
întreg și la locul lui, adică cel pe care îl reclamă societatea și calitățile sale, rezultat firesc al „lucrării acestora, singure sau împreună, asupra lor însă-le!”... A doua zi, spre seară, când lucrurile începuseră să se clarifice întrucâtva, cartea roasă și îngălbenită de molii și vreme, lipită cu „făină și apă”(!?) dintre lespezile zidului unei colibe din bârne își „găsise” alt...proprietar! Cineva, tot vreun „fârtat” sau vecin mă urmărise în acea seară, fatidică pentru obște și cu un licăr
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]