3,147 matches
-
lacrimi de smirna, adânci și cuminți,Au plecat astăzi sfintiiîn beciuri de lut;mi te cântă-n litanii,te beau din trecut.In gândul de ieri, opt poeți te-au vestitcu versuri de ocna și verbul smintitte-au scris pe iluzii,rostire de hau,punând amintireasă-mi fie călău.Din mâna de ieri mi te-au smuls șapte furicălare pe umbră din zece păduri...Opt icoane de maicisi o mie de măristăvilare de fumunei singure zări.Din ce nu s-a mai scrisau
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
trăire a destinului și identificarea ei cu starea pe loc, „formă de depășire în permanența stăruinței, a Lumii: La ce simțirea crudă a stinsului noroc/ Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc.(Despărțire)”. Suntem atenționați: în rostirea poetică Eminescu invocă oprirea desfășurării istorice a Lumii (panoramă a deșertăciunilor) pentru a evita Răul și a opri Clipa (!) pentru o stare pe loc fericită. Întru aceasta sunt amintite Memento mori și Povestea magului călător în stele. Fondul filosofiei lui
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
pornită de la Platon, își îngăduia să declare că timpul civilizației și culturii actuale „reprezintă eine Zeit der Dürftigkeit, o epocă a indigenței, a puținătății, a mizeriei spirituale.”[ 16] Nu este deci întâmplător că ecourile acestui gând, ca și cele ale rostirii (Sagen) heideggeriene vor popula frecvent atât ideologia poetică, cât și poemele lui Horia Stamatu. De altfel profunda cunoaștere a filosofiei heideggeriene s-a dovedit atunci când Horia Stamatu a tradus, a comentat și adnotat studiul lui Heidegger intitulat Hölderlin și esența
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
despre esența sensurilor ultime. În filozofie se pare că Schelling a fost între primii care au înțeles gravitatea și disonanța fracturii produse la nivelul a ceea ce se înțelege prin sens. Va încerca chiar să-i deslușească semnificațiile formulând acea cunoscută rostire despre înnoptarea temeiului metafizic al sensului, pe care, ulterior, o vom regăsi reluată în interogațiile heideggeriene. Evident, privitor la stările lumii, poetul și gânditorul Horia Stamatu pare să aibă intuiții apropiate de cel care scrisese Ființă și timp. Poemele sale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
finit de a fi. /.../Arta înlătură aparența și înșelăciunea acestei lumi rele și trecătoare din conținutul valoros și veridic al fenomenelor, dându-le acestora o realitate superioară, născută din spirit.” [19] Și iată cum - către înălțimea aceleiași idei - se ridică rostirea poetului: „Atâta cât ochii nu pot cuprinde/ începutul și sfârșitul sunt una/ cu toată mirarea fuiorul materialiter / de raze într-un șuvoi dar inexplicabil / lumină a tot ceea ce subiectul/ dislocă din indiferența atoate/ puternică prejudecata veșniciei/ ad hoc /..../ materialiter în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
lui Martin Heidegger (,,Originea operei de artă’’, Ed. Univers, București, 1982), dar și de la studiile de rafinament benedictin și de subtilitate bizantină ale lui Constantin Noica dedicate Limbii Române (,,Sinele și sinea’’, ,,Ciclul ființei’’, ,,Ciclul rânduielii’’, ,,Viață și societate în rostirea românească’’ - din celebrul său volum: ,,Rostirea filozofică românească’’, Editura Științifică, București, 1970) -, Mariana Didu realizează un salt evident în ascensiunea sa lirică, de la efuziuni postsimboliste, romantic, neoromantice ori de la poezia de notație, specifice primelor sale trei volume de versuri, la
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
artă’’, Ed. Univers, București, 1982), dar și de la studiile de rafinament benedictin și de subtilitate bizantină ale lui Constantin Noica dedicate Limbii Române (,,Sinele și sinea’’, ,,Ciclul ființei’’, ,,Ciclul rânduielii’’, ,,Viață și societate în rostirea românească’’ - din celebrul său volum: ,,Rostirea filozofică românească’’, Editura Științifică, București, 1970) -, Mariana Didu realizează un salt evident în ascensiunea sa lirică, de la efuziuni postsimboliste, romantic, neoromantice ori de la poezia de notație, specifice primelor sale trei volume de versuri, la poeme de o substanțialitate evidentă, în
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
pe care Heidegger a făcut-o după o cunoscută afirmație rostită de Holderlin (apud Gorun Manolescu); 2. Poezia reprezintă - după Heidegger - o mare cale de acces la adevărul Ființei; 3. Mediator și mesager, poetul se impune să devină agentul unei rostiri esențiale (Sagen). Mai presus de cele menționate mai sus, Mariana Didu a evitat cu grație și cele trei pericole care - conform lui Martin Heidegger - amenință procesul gândirii: a. Vecinătatea poetului-rapsod (care-i pericolul cel bun, mântuitor); b. Gândirea însăși (pericolul
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
avut un fericit prilej de a-și potoli dorul de Cernăuți, cercetătorul literar, istoricul, editorul de cărți, un îndrăgostit iremediabil de Bucovina întreagă și udeștean prin adopțiune, Nicolae Cârlan, căruia-i aparține aprecierea dată prietenului dispărut - „un bucovinean curat”. Din rostirile lui am reținut îndeosebi dorința-i nestăvilită de a spune (a scrie) adevărul despre destinul istoric al Bucovinei și granițele etnice ale României. „Mircea îl spunea mai blând și nu supăra pe nimeni, mie nu mi-i dat”, a recunoscut
NE-A DAT ARIPI PENTRU LIBERTATEA ZBORULUI [Corola-blog/BlogPost/93633_a_94925]
-
Nu! Actrița Raluca Guslicov este foarte interesantă, încât nici nu poate fi înțeleasă neprivind la ea, ori numai auzind-o fără a fi ascultată. Gesticulațiile sale sunt simboluri, nu semne, tonalitatea, dicția au sens și expresie la ea, nu sunt rostire nearticulată! I se potrivește orice rol, este profesionistă, se descurcă fără emoție cu o claie de replici, dar și cu un monolog. Totul este să fie și ascultată, și privită în același timp, pentru că una ruptă de cealaltă micșorează, dacă
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului 18 Februarie 2015 ”Te respect și te iubesc”, mi-ai spus, Mai mult nici nu mi-am dorit vreodată, Mărturisirea inimii vine de sus, Din lumina rostirii ce mi-a fost dată! Atunci când scriu mi-e gândul la tine Și gândurile tale spre mine vin, De starea aceasta de dor și de bine Eu niciodată n-am fost străin! Toate fericirile din cuvânt mi se trag, El
DECLARAȚIE SIMPLĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377293_a_378622]
-
verii din cuvânt,/ Dar scrii prăpăstii zilnic în prefață/ Și-apoi arunci cu țipete în vânt/ Ca încrustarea lui să te întoarcă/ Din nou în iarna ta de răzgândiri/ Să-ți ningă iar cu dacă și cu parcă/ Pe buzele rostirii și-n priviri.// Nu știi ce vrei! Ți-s drumurile toate/ În rame de-ncercare, argintii/ Și orice pas se-mpiedică de poate,/ Îți vor rămâne verbele pustii.// De nu vei șterge virgule de geruri/ Și cratime de vifor ne-mblânzit
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
ar suferi foarte mult să-l piardă! - Cum adică, încă odată? Sări Petruș, îndreptându-și pentru prima dată privirea către Mira. Frumoasa fată din fața lui nu îi răspunse, dar avu grijă rățoiul să povestească în amănunt cum fusese vrăjit la rostirea descântecului de somn, cum fusese închis într-un dulap și cum ajunsese în casa pădurarului. - Îți cer preaplecat iertare pentru necazurile pe care ți le-am pricinuit, spuse Împăratul Păsărilor. - Nu trebuie, roși frumos Mira, te voi ajuta pentru că nu
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
slova divină/ ca-n Psaltiră,/ ruga, cerul necuprins./ Sfintele oseminte/ odrăslite-n tină,/ Glia strămoșească/ pururi au aprins:/ Candelele Cerului-Grădină.// Gătite-n surâs/ și-n straiul frumos/ literele grăiesc divinul:/ Maria! N-au stat niciodată/ atât de duios/ decât în rostirea/ Domnului Hristos/ ce-a brodat cu ele/ Veșnicia.// Cu ele încep să rostesc/ gândurile primenite-mireasă./ cu sufletul scriu/ Poemul domnesc/ al literelor sfinte,/ Hrisovul Crăiesc/ Fecioarei Maria/ Cea pururi Aleasă.// Cu ele mă rog și mă-nchin,/ cu ele îmi
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
columne. Asta o dovedește și Alexei Mateevici, preotul militar basarabean răpus de tifos, în Primul Război Mondial, pe frontul din Moldova, la doar 20 de ani, pe timpul luptelor de la Mărășești, voluntar în Armata Română, convingător în marea lui dragoste pentru rostirea românească prin poemul extraordinar „Limba noastră”, dovedind că, până și-n pământul adâncului e scris numele ei, al limbii românești: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei, bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.//...// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii.// Dorul păcii și-al luminii/ Știe-n cântec să-l urzească,/ Fraților, vorbiți cu
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
bine mut rămân o viață, / Decât lipsit de-a noastră limbă. Cât timp în lumea zgomotoasă / Va fi suflare românească, / De-a pururi, sfântă și frumoasă, / Să dăinuiască limba noastră. // Sortită-n veci de-a nu apune, / Cu-a sa rostire dulce și măiastră, / Mereu sub soare, mândră să răsune, / Ca o cântare, vechea limbă-a noastră. // Deci crezul meu sub zarea-albastră, / O veșnicie să rămână: / Eu nu mă las de limba noastră, / De limba noastră, cea română!”. Despre „partea noastră
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
meu, însumând 88 de versuri. Curios, narațiunea lirică îmi izbutește de data asta, deși vorbesc despre un El și nu din punctul de vedere al Eului liric, cu puține metafore și alte figuri de stil, armonia fiind asigurată de firescul rostirii. Aici apare, pentru prima oară, o temă existențială suită din adâncul ființei, și care, totuși, în Ťstare de vegheť nu se prezentase niciodată minții mele: Atunci fugi în alt popor. Nu bănuiam că, peste numai șase ani, voi avea să
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
de filosofia proiecțiilor video, a animațiilor, a instalațiilor și neglijînd, de fapt, punctul forte al piesei: performanța actoricească. Sau, pur și simplu, nu pot să o facă. Cum nu poate să scape de accentul bănățean, să-i spunem, Sabina Bijan. Rostirea ei este halucinantă! Un minim efort ar fi fost necesar, și obligatoriu, pentru ca să rezolve treaba asta. Și nu avea nevoie de sfaturi regizorale. Estetic, textul merge pe formula cunoscută la Bauersima, pe un tip de abstracțiune combinată cu reziduurile de
Femeia si Barbatul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8219_a_9544]
-
Rodica Zafiu In ultimii ani, televiziunea oferă multe ocazii de a studia pe viu limbajul non-standard: sînt numeroase rostirile dialectale, în reportaje (uneori însoțite de subtitrare, implicită recunoaștere a dificultății de înțelegere), dar mai ales mostrele de oralitate familiară suburbană, în diverse reality-show-uri mai mult sau mai puțin regizate. Sînt interesante mai ales cazurile în care vorbitori fără prea
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
T, TB), asupra cărora nu mai revin. Este vorba despre un complex de valori înseriate și scalate între care se stabilesc relații urmând a căpăta sens și formă în discursul promulgat prin decizie componistică și afirmat în acțiunea vie a „rostirii”. Acest proces al interrelaționării dintre valorile spațiale se petrece de obicei inconștient, ca parte a unui complex de factori interdependenți funcțional, ale cărui resorturi interacționează în afara conștiinței actanților. Voința componistică (formativă) se aplică sintetic asupra acestui proces, coordonând conștient (decizional
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
enunț actualizat prin acțiune volitivă, fiind vorba de structurări de relații între cel puțin două elemente ale mulțimii MT. Ne plasăm într-un alt domeniu de definiție a operei și a limbajului muzical, interpretului revenindu-i o funcție diferită în rostirea acestora. Recursul la invenție prin instituirea relației ca demers inițial în formarea discursului muzical apare în lucrarea Cantus Firmus ca un raport special între gest și mentalitate. În spațiul I (al frecvențelor sonore) se aplică procedeul, definit în Logicile anterioare
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
a jocului relațiilor. Orice apel configurativ în cadrul acestei gramatici, corect adoptate, la „reminiscențe” de diferite ordini importate dintr-o practică tradițională a muzicii (populare sau culte) apare fortuită. Se judecă (înțelege, simte) altfel. Interpretul își formează o altă lume a rostirii sensului (plural) al acestei opere, creație de limbaj, cu toate consecințele de rigoare. Își asumă în deplinătate de cunoștință de cauză regulile acestui joc. Acestei arte. Deoarece ne aflăm în aceeași zonă, fatală, aș putea zice, a esteticii, a artei
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
cu Întâlniri în spațiu II și terminând cu spectacolul multimedia Wormsongs și concertul-joc de șah. Fantezia pentru blockflöte alto a renascentistului englez Thomas Morley - interpretă Ana Chifu - a avut rolul unei invitații la turnirul „întâlnirilor în spațiu”. La granița dintre rostirea teatrală și sprächgesang, lucrarea Recitări nr. 12, pentru voce solo, a compozitorului grec Georges Aperghis - discipol al lui Iannis Xenakis - i-a dat posibilitatea sopranei Irina Ungureanu să-și etaleze valențele actoricești ale talentului său artistic prodigios. Cu o dezinvoltură
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
a construi, de a respecta niște reguli, ci pur și simplu pentru a se afla în treabă". Fiorul liric abia întrezărit se surpă sub avalanșa delirului verbal". Apoi, alunecarea frecventă în vulgaritate: "Limbajul golănesc este folosit fără scop artistic, de dragul rostirii măscărilor." Devotatul critic de întâmpinare Liviu Grăsoiu încurajează numeroase debuturi, însă când se întâlnește cu lipsa de talent și cu impostura știe să spună un categoric Nu.
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]