3,541 matches
-
mi-a zis: Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426930140.html [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Stau pe prispa casei mele, Și mă uit cu drag la stele, Privesc luna cum răsare, Cu a ei galbenă culoare. Privesc carul mic și mare, Rostogolesc roțile celui care, Îmi arată steaua strălucitoare, Ce-mi luminează a mea cale. Eu în ea mă tot oglindesc, Îmi adun gândurile și gândesc, La viața mea, care a avut un rost, Alături de a mea soție, ce a fost. A
OMAGIU SOȚIEI MELE ( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ilie_popescu_1459533767.html [Corola-blog/BlogPost/375012_a_376341]
-
Acasa > Redactia > Autori > ”GOGOAȘE NEDOSPITE” Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Motto: Golgota cuvântului: schingiuirea limbii române! Cuvântul se desface Spre sensuri ilicite; Prostia tot mai coace ”Gogoașe nedospite”. Rostogolește verbul Pe-un colț uscat de pâine; Și rage-n Făget cerbul Lătrat fiind de-un câine. Acordul pe hârtie, Pecete pe-o tarabă, De nu-l citești ce scrie, Îți trage chiar și-o... labă! Cu marmeladă unge Măliga
”GOGOAŞE NEDOSPITE” de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/George_Safir.html [Corola-blog/BlogPost/340191_a_341520]
-
că-și pot ține tonusul în echilibru și că panica în care intrasem era pentru ei o stare de neînțeles. Cum de altfel se și întâmpla, pentru că undeva, la picioarele povârnișului stâncos, pe falia de țărm în care valurile se rostogolesc spumegânde își drămuiesc viața în semicaptivitate leii de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 by http://confluente.ro/Golden_gate_si_coyotii_oceanului.html [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
val de miresme delicioase se strecurară pe lângă el odată cu vasele purtate solemn, într-o ceremonie simplă dar amețitoare. În cele din urmă, se predă aromelor și se așeză la masă alături de cele două femei. Mama lui mânca cu înghițituri mici, rostogolind bucăți prin sosul de smântână, cu gândurile departe, iar chiriașa mesteca atentă, fără zgomot, concentrată asupra farfuriei. O cină tipică în familie, îi trecu prin minte, înainte de a respinge ideea care îl sâcâia că ele ar fi fost o familie
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1414978702.html [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
Ediția nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului dor de primăvară- sprint între a fi și a nu greși, liberă trecere printre spinii coroanei de foc a trăirilor- banală emoție în gara în care trenurile aruncă miros greu de roți. se rostogolesc plecări așteptate. alerg spre pădure, undeva, în dreapta cuvintelor las deoparte virgulele. iluzii ale materiei. punctele mă înconjură până la sufocare. salt, dincolo de mlaștina trecutului, prezentului. sferă alb-gălbuie mă absoarbe... mă trezesc. copil al iubirii, matur al încercărilor, las iarna târzie pe
DE PRIMĂVARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/De_primavara_anne_marie_bejliu_1329783005.html [Corola-blog/BlogPost/346783_a_348112]
-
a apropiat fără ezitare de Vâț și, înainte ca el să-și dea seama de cele ce se întâmplă, a fost culcat sub o ploaie de lovituri pe pavajul drumului. Pentru a doua oară în seara aceea chipiul s-a rostogolit în praf, de data aceasta fără sorți de a mai scăpa nevătămat, pentru că individul, mai furios decât taurul pe capa unui toreador, l-a călcat în picioare, transformându-l într-un ghemotoc inform de cârpe și carton. Bineînțeles, nu mi-
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Chipiul_alb.html [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
în vânt. Se simțea minunat. Deschise ochii și văzu că se apropie de pământ. Întinse puțin genunchii și așteptă impactul. Acesta fu groaznic. Etrius simți cum întreg corpul său îi sare din loc. Pentru a ușura forța împactului, Etrius se rostogoli pe umăr. După rostogolire rămase întins pe jos. Simți o durere acută la picior și în spatele umărului. Și-a rupt femurul și clavicula stângă. Se ridică încet și șchiopătă până la David. Acesta îl văzu și îl întrebă: -Ce s-a
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Castele_cap_iii_flavius_jebelean_1329406605.html [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
cântece ușoare-n alchimie, Din magma ce pulsează-n veri, himeric, Și primăvara să-ți fie-n puls anatomie, Precum caișii ce-și cântă rozul atmosferic. Prin geamuri arse dorul își topește timpul, Pământul respiră și i se încinge noroiul, Rostogolesc tăcerea ce-a prins în clepsidră nisipul, Și-ți gust strigarea ce îți poartă aevea ecoul. În lacrimi norii visează-n cuiburi menirea de cuci, În arderi astrale, pe boltă, o rază-a bucuriei aduci ! Referință Bibliografică: Sonet XLVIII / Aurel
SONET XLVIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1489819652.html [Corola-blog/BlogPost/342792_a_344121]
-
blând, privindu-mă fix, si picături rotunde de sânge ieșindu-i din cioc, ca și cum porumbelul ar fi fost o pungă plină de sfere roșii dintre care una i se zarea prin deschizătura pleoapelor. Eu tăiasem pungă, si toti ochii se rostogoleau în afară. I-am dus mamei porumbelul, triumfator. Am rămas doar cu felicitările mamei, cu bucuria din ochii ei. La câteva zile, încercând să tai o sârmă cu securicea, mi-am retezat buricul degetului mare pe la jumatea unghiei. Se mai
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie by https://republica.ro/povestea-ca-viata-prima-data-cand-am-ucis-o-fiinta-vie [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
ei. La câteva zile, încercând să tai o sârmă cu securicea, mi-am retezat buricul degetului mare pe la jumatea unghiei. Se mai ținea doar în piele. Inițial nu m-am speriat, nici n-am plâns. Am privit fascinat cum se rostogolesc sferele mici de sânge până când m-a izbit ideea că îmi vor curge toți ochii și n-am să mai văd. Atunci am început să urlu și am alergat în casă. Mama mi-a oferit prima lecție practică de educație
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie by https://republica.ro/povestea-ca-viata-prima-data-cand-am-ucis-o-fiinta-vie [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
dispare. În plină noapte soarele strălucește - luna-n travesti. Luptă de cocoși - în poiană găina privește o stea. Pe ram albine flori de vișin sărută - câtă tandrețe. Se sparge noaptea în fragmente de vise - micropoeme. Printre crengi de dud se rostogolesc poame în ciocul raței. Ascunși în zarzăr doi ochi sfredelesc zarea - cloșcuță în cuib. Năpârlit lupul semăna cu un câine - blana contează. Gura râului privi fruntea muntelui c-un ochi de apă. Un soare cu dinți ieși din cotul apei
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Haiku_de_gheorghe_vicol_al_florin_tene_1351972651.html [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
de perfect încât am căzut din ochiul drept pe o geană de rouă în grădina unui pom rupt în două. Apoi s-a risipit bucuria în valuri de flori, iar uimirea, se împrăștia pe goluri de gheață în care am rostogolit o paiață. Bine, a zis el! Sau bine a zis el, a zis el bine când ningea peste stamine și mult timp am odihnit că sunt îmbrăcat în boare de vânt, și mult, tu, clipă te spargi în hora ispită
BINE A ZIS EL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/petru_jipa_1496127913.html [Corola-blog/BlogPost/381592_a_382921]
-
Dinspre San Mateo Bridge - care traversează golful în partea sa sudică (penultimul din cele cinci dispuse de la nord la sud) panorama orașului este ascunsă după o perdea cenușiu-albicioasă strecurând irizările unei lumini difuze a soarelui de dimineață și care se “rostogolește” alene dinspre colinele Berkeley-ului spre ocean iar noi ne trezim dintrodată cu un profil de “poveste” al downtown-ului civic, o “ofertă” pe care n-o așteptam chiar pe nepusă masă ... Abia acum înțeleg apelul factorilor responsabili către toți participanții la
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Seisme_si_poduri_in_frisco_.html [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iarna cea multașteptată, Cu zăpadă încărcată, Poposește bucuroasă Și la noi, pe lângă casă. Mulți copii ne-am strâns grămadă, Facem un om din zăpadă, Bulgări mulți rostogolim, Cât mai mare îl dorim. Gogoloiul cel mai tare Pus e în loc de picioare, Corpul bătucit, apoi, Din alt mare bulgăroi. Iar mai mic și îndesat, Frumos, capul am format, Pe el, așezată bine, Drept căciulă, oala-i vine. Ochii negri
OMUL DE ZĂPADĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1483087690.html [Corola-blog/BlogPost/375944_a_377273]
-
un elan puternic pentru o săritură prin care să plonjez la picioarele ei, s-a împiedicat și a căzut... Am căzut și eu lângă ea, protejând-o. M-a prins în brațe, râzând cu o poftă nebună și ne-am rostogolit de câteva ori până lângă pietrele ce ne purtau chiloții ca pe niște trofee. Buzele s-au împreunat în lung sărut așteptat și brațele s-au dovedit lacome în îmbrățișări și mângâieri pe toată suprafața trupurilor. Când o sărutam pe
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Ioi_ioi_ioi_in_prima_auditie_2_.html [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
și calul... ca să repeți isprava?. - Nu, nici vorbă, am câștigat-o la barbut cu băieții - se auzi din beci, înfundat, răspunsul lui Florin. Așteptându-l, Vadim mai auzi un soi de foșnete și apoi un zgomot de sticle ce se rostogoleau pe ciment. - Ah, fir-ar!... Uite câtă bătaie de cap, doar pentru că i s-a năzărit mucosului că vrea cască, tocmai acum ... Unde-oi fi pus-o?... A, da, uite-o! Și abia terminându-și monologul, Florin își și iți
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
picioare și începu să se plimbe prin garajul spațios. Apropiindu-se de trapa din podea, o ridică și aruncă o privire curioasă înăuntru. Un bec slab lumina spațiul și pe podea, zări ceea ce produsese sunetul acela de sticlă ce se rostogolea. Era o cutie de carton ce alunecase pe o parte și din ea, se rostogoliseră câteva sticle de bere. Ochiul exersat al lui Vadim ghici dintr-o privire marca, după forma specială a sticlei și asta îl hotărî să coboare
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
o ridică și aruncă o privire curioasă înăuntru. Un bec slab lumina spațiul și pe podea, zări ceea ce produsese sunetul acela de sticlă ce se rostogolea. Era o cutie de carton ce alunecase pe o parte și din ea, se rostogoliseră câteva sticle de bere. Ochiul exersat al lui Vadim ghici dintr-o privire marca, după forma specială a sticlei și asta îl hotărî să coboare și să aducă el, sticlele promise de Florin. Coborî, așeză cutia de carton și culese
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
bere. Ochiul exersat al lui Vadim ghici dintr-o privire marca, după forma specială a sticlei și asta îl hotărî să coboare și să aducă el, sticlele promise de Florin. Coborî, așeză cutia de carton și culese de pe jos sticlele rostogolite pe care, le așeză cu grijă la loc. Aplecându-se să le ia pe ultimele două, observă sub una dintre ele, o frunză, al cărei format îi păru cunoscut. O ridică. Nu se înșelase; era ceea ce li se arătase deseori
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471845345.html [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
șansă din viață, simțindu-se ca un naufragiat ce se agață pe întuneric, orbit de valurile sărate și reci, cu o ultimă sclipire disperată sub pleoape, de un colac de salvare, iar Vascodagama, simțindu-i parcă fragilitatea sufletească, s-a rostogolit încet pe-o parte, cu simțurile potolite și a prins-o în brațe, strîngînd-o lîngă el cu un gest ocrotitor ... Of, Afrodito ... ce neam de oameni mai sîntem și noi ... ea scîncea fericită la pieptul lui; știi tu ce am
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_15_18_ioan_lila_1329443732.html [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
victoria altor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) are copaci și pietre cu forme de om și o apă învolburata cu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sau c-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă. îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalici devin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins și târât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. dar nu în
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/nicolae_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
lumii. astăzi sunt dezvelite intru victoriaaltor simțiri. orașul cu gropi (frumosul-urât!) arecopaci și pietre cu forme de om și o apă învolburatăcu un mal pe care e poetic să stai cu ochii închiși sauc-o față. numai bărbații parcă-s bolovăni rostogoliți dintr-o stâncă.îi observ cum se rup, cum se zbat, cum, ireversibil, canibalicidevin. dar nu-ți dau voie măcar să-i mănânci! m-am prelins șitârât, ca apa din ai buzăului munți, nerăbdător să întâlnesc. darnu în focul banilor voiam
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/nicolae_tudor/canal [Corola-blog/BlogPost/352819_a_354148]
-
convingă să rămân și ale celor care mă așteptau, au lăsat urme adânci în sufletul meu. Mă simțeam deconectat afectiv decei pe care îi lăsam în urmă, dar nu aveam încă stabilite legăturile cu cei la care plecam. Zilele se rostogoleau peste mine și viața mea părea cuprinsă de iureșul unui plonjon pe un tobogan alunecos”, continuă acesta. Totuși, după o jumătate de an în care se află în căutarea unui răspuns din partea lui Dumnezeu cu privire la oportunitatea deciziei de a părăsi
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_in_racoarea_diminetii_de_petru_lascau_.html [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]