444 matches
-
va Închide ochii strîns, dureros de strîns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de preaplinul luminii; dar le desluși felurimea de după pleoapele temeinic trase, căci În cuget, la frunte, de după țeastă, chiar Între ochi, chiar În miezul văzului, pîlpîiau rotocoale roșiatice, roșiatice și sinelii, și vineții, și gălbui și verzulii, și iarăși rumenii, care, de bună seamă, tot lumină era, nicidecum nălucire, sau poate doar nălucire, vedenie, oricum era lumină! 11. Dar vai, dacă nu era un vis, o nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
calculezi sumele datornicilor într-o frumoasă zi de iarnă îi sugera ideea de foame. Jucă singurul as pe care îl avea, ca să vadă ce credea tânăra despre el. — Lucy Whitehall e okay? Audrey își aprinse o țigară și lansă două rotocoale perfecte de fum. — Da. Sol Gelfman a pus-o undeva bine, la el în Palm Springs, iar un prieten de-al lui Mickey de la Departamentul Șerifului a emis ceva ce se cheamă ordin de restricție. Dacă Tommy se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încât aș fi făcut-o și pe gratis. Audrey izbucni în râs. — Ai fi făcut o laie pe gratis! Meeks, ce e între tine și Mickey? Îți răspund tot cu o întrebare: de ce vrei să știi? Audrey mai scoase două rotocoale, apoi stinse țigara. — Pentru că ieri-seară a vorbit despre tine o oră întreagă. Pentru că zicea că nu-și dă seama dacă ești cel mai tâmpit deștept sau cel mai deștept tâmpit pe care l-a întâlnit vreodată și nu înțelege de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de tineri care se împingeau unii pe alții după război prin strălucirea amăgitoare a reclamelor cu neon și a vitrinelor care-ți făceau cu ochiul. Îți puteai da seama că nu e din oraș după felul cum se holba la rotocoalele de fum ce se ridicau deasupra capului său dintr-o reclamă la Camel, dar asta nu îl făcea deosebit. În nopțile senine de vară, Times Square era plină de turiști. Îi luase un an să ajungă acolo. Exact atâta trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
primească. Nimburile imaculate ale ingenuității americane se ridicau în continuare din gura fumătorului, în forma unui o perfect. Știa cum funcționau pentru că se împrietenise cu un tip din echipajul vaporului, pe care îl bătuse la cap cu întrebări tot drumul. Rotocoalele aveau cam 3 metri în diametru și nu era fum, ci abur strâns de la sistemul de încălzire al clădirii și păstrat în rezervoarele din spatele afișului. La fiecare patru secunde, o diafragmă acționată de un piston împingea aburul prin gaură. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și umbră până când am ajuns la câțiva centimetri unii de alții. Chipul tatei era la aceeași înălțime cu al meu, deși nu îi puteam distinge trăsăturile. Fumul era prea gros. Își dădu capul pe spate, deschise gura și scoase un rotocol perfect. Acesta era tatăl pe care mi-l aminteam. M-am întors spre mama. Era mai scundă decât tata și decât mine și nu puteam să îi văd chipul de sub borul pălăriei. Mi-am îndoit genunchii și mi-am înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am sesizat-o și în afara camerei mele. Am dat într-un hol foarte mare, cu pereții de sticlă, destul de groasă la prima vedere, dincolo de care, într-o parte se zărea un lac pe care tocmai ce se nășteau mii de rotocoale zburdalnice. Ploua atât de frumos încât mi-am oprit pașii să privesc. Cei doi au tras de mine, cerându-mi să merg mai departe. În glasul lor era dominația unui stăpân care cerea calului său mână mai departe. Îmi place
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
începea să înjure, Ahmad părăsea casa. Jina nu voia să recunoască, dar era mult mai simplu să-l placi pe Naji, care bea vin și se ruga în intimitate, care făcea niște eforturi ca să se adapteze. Ahmad a privit ultimul rotocol de fum din depărtare, apoi s-a aplecat către Jina. Islamul este singura religie care nu e asociată cu nici o persoană și cu nici un loc. Este o religie a universului, a legii naturale. Toate lucrurile, de la soare la Pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să dormim în cabană. Ai putea să-l transformi într-un bigot unidimensional. Iar Drew ar putea să fie un liberal din ăla clișeistic, care îmbrățișează copacii. Alege ! Eu am terminat-o cu tine. Alice s-a uitat la un rotocol de fum din depărtare. Ahmad s-a ridicat din nou în picioare, apoi s-a lăsat încet pe vine și-a atins pământul cu fruntea, cu nasul și cu palmele. Tu ai terminat-o cu mine de la-nceput, a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se surpe, și-a închipuit cum lacrimile aveau să sece și râul să dispară. Erai gravidă, a spus Zach. Jina și-a regretat cuvintele din secunda în care le-a rostit. Genul ăsta de neghiobie era un reziduu, un ultim rotocol de fum al tinereții; iar sărutarea pe care i-o dăduse lui Zach era la fel de naivă. Jina avea puterea să închidă ochii și să se vadă pe amândoi iarăși la douăzeci de ani, dar femeile fac dragoste cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
multă hrană. La ieșirea din stația de metrou pe care o cunosc cel mai bine, am urmărit în prima zi un spectacol al unui, credeam inițial, nebun: un tip slab, destul de tânăr, care trăgea dintrțo țigară, apoi scotea pe gură rotocoale și alte forme din fum, dibaci construite. Avea și un fel de ritual ce semăna a dans: în timp ce formele de fum se deșirau prin aer, le răsucea cu degetul arătător, răsucinduțse el însuși, țopăind după ele. Oamenii se uitau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
a prăvăliei, mama își extrăgea țigările lovind pachetul cu degetul. „Bețișoare“, așa numea ea obiectele viciului ei cultivat cu măsură, pe care-l celebra seară de seară la un pahar de Cointreau. Când era binedispusă, reușea să lanseze în aer rotocoale de fum. Pozele pe care le doream cu atâta ardoare redau capodopere ale picturii europene. În felul acesta am învățat de timpuriu să pronunț greșit numele artiștilor Giorgione, Mantegna, Botticelli, Ghirlandaio și Caravaggio. Carnea dezgolită de pe spatele unei femei culcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noi carne în untură dintr-unul din borcane, am mușcat din castraveciori, am băut suc. Pe urmă caporalul meu a fumat, lucru pe care îl făcea rar, atunci însă cu venerație. Ca și îndepărtata mea mamă, se pricepea să facă rotocoale de fum. Eu am golit suportul pentru masca de gaze și l-am umplut cu gem de căpșune și de cireșe; lucru de care avea să-mi pară rău. După ce am așteptat o oră sau două să se întrunească tribunalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini recunoscu cu plăcere pe baba Smoala. Impunătoare, cu sute de cute pe obraz, necruțate de pictor, cu urechile ieșite din părul lins, adunat într-un rotocol de codițe la ceafă, cu cercei de smaragd - pe care Rolls giuvaergiul oferise acum 1.500.000, povestea Nory. Mini regreta că nu a cerut să vadă cerceii, dar avea parte să nemerească la Hallipi mereu când erau necăjiți. Baba
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și rana Ta a lăcrimat sânge. Ți-am auzit glasul răscolind rotocolul pământului, dar nu am întors capul. - E viața mea, am strigat! A durat ceva timp până să-mi dau seama, că port în mine un gol imens. Poate m-aș întoarce să redau culorile sufletului, dar am palmele reci, pictate
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea pe cale a se instala. Se aflau aproape de lăsarea întunericului. În scurt timp, noaptea avea să intre cu adevărat în șatră, cu toate ale ei. Focurile până atunci vii și vorbărețe începură să-și topească glasurile împlinitoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că glonțul și moartea nu îl pot atinge. Seara, atunci când se reuneau în jurul unor mese afumate în taverna din sat, Corto tăcea cu același surâs pe care nimeni dintre cei din jurul său nu îl putea citi până la capăt. Undeva, în rotocoalele de fum ale țigărilor ce se înșurubau ca un maelström, Corto își putea vedea clipele propriei sale vieți, înșirate în succesiunea unor scene mute de film. Spectator al vieții sale care se scurgea către nicăieri, ca un fluviu leneș pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
intrat pe neașteptate în sala de bal a Noii Anglii, îmbrăcat în impecabila sa uniformă de marinar a propriei sale flote ? Și ce ar mai fi putut rămâne din cercul magnetic al unui trecut care se stingea în aer, ca rotocoalele țigărilor cu hașis. Ani după despărțirea de Pandora și Cain, după ce se întorsese din aventura sa siberiană, Corto îl întâlnise în Parisul boem și sacadat al jazzului pe unul dintre ofițerii ce serviseră în trenul blindat al ducesei. Îmbătrânit și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și dincolo de gol nu se afla nimic În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări, „seamănă cu o piatră kilometrică sau cu un adidas Nike pe care, adulându-l, nu faceți decât să-l tăvăliți prin praf, călcându-l În picioare...” Drept replică, pictorul, făcându-și din mâini pâlnie la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt chip, posedând o bărbie neașteptat de lungă, ce se mișca Încoace și Încolo sub trabuc. Bărbia Îi aruncă pe pat un set de cărți de joc, slobozind deasupra lui Noimann cîteva rotocoale de fum. Celelalte chipuri se roteau ca niște mormoloci În aer, aliniindu-se În spatele trabucului care pufăia de zor. Medicul privea pasiv această defilare de măști din jurul său, așteptând deznodământul final. La ce-i folosește omului să posede mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum, rotindu-se În jurul lustrei cu trei brațe... Noimann-penitentul, Îmbrăcat În rochia Mathildei, se târa În genunchi la picioarele sale, cerșind din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate stinse, iar acum această eternitate, potopită de țipete nostalgice, Încearcă zadarnic, luptând cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult pe gânduri, se urcă În primul tren ce staționa În gara mare și se lăsă dus În voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți Îmbrăcați În halate albe, omul de paie Braic, femeia-capră, femeia-girafă, femeia-pâlnie Olanda, oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a porni pe urmele lor, dar o durere ascuțită Îi străfulgeră șoldul stâng și medicul Își pierdu din nou cunoștința. Când se trezi, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]