529 matches
-
alină rănile sufletului etc. etc.?). Lumea pare a fi o grădină a raiului și chiar cînd răul se insinuează, el trece repede, ca un vis urît. Pe măsură ce personajul întinerește, femeile de pe stradă îi întîrzie pe retină, îi fură ochii cu rotunjimile lor. Tod zăbovește din ce în ce mai mult în paturile asistentelor, ca doctorul Tomas din Insuportabila ușurătate a ființei - indiferent, grăbit, curios ca un colecționar -, dar o iubește, nu se știe de ce, doar pe Irene. Mai tîrziu (de fapt, mult mai devreme) o
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
de asta s-a dorit să fie dus de acolo. Toate detaliile arhitecturii, perfect refăcute după schițe și planuri, strălucesc, răsfățate de soare. Înăuntru am amuțit. O intimitate voluptuoasă de linii curbe, unduitoare, picturi murale minunat încadrate, foița de aur, rotunjimile cupolei, verdele greu al cortinei somptuoase. Ceva mă duce cu gîndul la Odeon-ul din București, tratat în verde. Alte imagini, la Ateneul Român în miniatură. E prima oară de ceva vreme cînd simt că fericirea îmi încălzește sufletul. În
O seară la Caracal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7436_a_8761]
-
exact: Stephane Mallarmé. Proiectul acestuia, de a încifra universul într-o carte („tout, au monde, existe pour aboutir à un livre”) e urmat cu consecvență nu numai în versurile uneori criptice, dar până și în titlurile volumelor. Toate au o rotunjime implacabilă, toate își conțin „eticheta”. Cartea de iarnă (1981) deschide seria. Îi urmează Poemul care nu poate fi înțeles (1993) și, după o altă pauză uriașă, Cartea Alcool (2010). Nu e vorba doar despre autoreferențialitate. De altfel, nici măcar referențial, Mureșan
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
da ceva muzică lăutărească nu știți?" Citindu-l pe Cătălin Mihuleac îmi vine în minte Mrozek, cu al său umor spumos și amar. Sunt texte atât de agreabile, încât nu te poți abține să le citești pe toate, admirându-le rotunjimea fiecăruia, stilul curat, exersat, cu nerv, fără minusuri, și toate apocalipsele și mântuirile lui de confetti. îmi place mai ales ireverența prozatorului, îndrăzneala lui de a-i băga în aceeași oală și pe călugări și pe păcătoși, toți pradă acelorași
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
discrete, iluminate de pasiunea interioară, temperată de echilibrul personalității și o conștiință armonioasă cenzurată de credința în puterea Divinității, oferă o lectură extrem de agreabilă. Dragostea de aici e o motivație și un imbold pentru meditație și contemplație. Volumul sugerează o rotunjime tematică, supremația iubirii între naștere și moarte, existența ca un drum cu două capete în opoziție, precum insinuează motto-ul din Nichita Stănescu: „M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!” Autorul mizează pe cifrele și structurile cu semnificație ciclică precum
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
putea fi ireparabile, în timp ce exteriorul se ajustează, desigur nu fără efort, timp și bani. Secolul XX e încovoiat de propria povară. Palatul gurii își pierde atributul esențial - palatabilitatea - pentru că oamenii, mai ales în final de secol, se regăsesc amenințați de rotunjimi. A mânca bine înseamnă, de astă dată, a mânca puțin, fără grăsimi, fără zahăr, disociat dacă se poate. Și alcoolul trebuie evitat. Vinul, care dizolvă grăsimile, este permis, dar cu moderație. Fiecare "calup" de publicitate este însoțit, mai nou, de
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
anihilării ființei? E una marcată de descompunere, tinzînd a trece în anorganic. Aidoma unei păpuși, trupul omenesc apare compus din părți "lipite", cu un accent grosolan al "lipiturii": Din două părți bine lipite pare să fie trupul său,/ Pe toate rotunjimile se simte locul de lipit,/ Pe însuși ochiul cu care se uită la noi,/ Pe însăși urechea cu care ne-a auzit. (...) Din două părți pare să fie trupul său,/ Bine lipite, cît să poată fi date de-a dura
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
diletantism. Din "ospețele" amateur-ilor de odinioară, îndrăgostiți de studiile lor, modernitatea va face niște cine discrete și frugale. Totuși, recuperări ispitite de, să spunem, "deplinătate", se mai petrec. Este cazul scrierilor lui Constantin Noica, la care, depășind enumerarea argumentelor pentru "rotunjimea" gîndirii eminesciene, Solomon Marcus revine. Deși înțelege cultura într-un sens foarte larg, Noica vede filosofia și știința ca tabere într-un joc "de sumă nulă": plusul uneia înseamnă, inevitabil, minusul celeilalte. Nici filosofia unei științe, a biologiei, sau a
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
care conțineau, în egală măsură, o notă stranie, sofisticată și poetică. În scenele vii, momentele de prețiozitate desfășurate în interiorul unui imens diamant, se alăturau altora marcate de dramatism, cu personajul în tutu spumos, dar în cârje. Mici retușuri ar da rotunjime completă spectacolului: o mai bună dicție a interpretului Domnului M, căci e păcat să pierdem o parte din text și un final remodelat ca mișcare al interpretului principal, în interiorul diamantului uriaș, în aceeași notă prețioasă ca și întregul spectacol, marcat
Multiplele fațete ale unei personalități by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6439_a_7764]
-
pentru a semăna cu toate femeile frumoase ale epocii sale, nemaipăstrînd de la ea însăși decît strictul necesar pentru a rămîne în viață. Tot ce era firesc în ea era limitat: avea picioare mai curînd scurte, fruntea îngustă, era durdulie fără rotunjimi generoase și destul de blondă. Unde putea găsi contrast mai frapant decît cel oferit de exuberanța unduitoare și aurie a fiicei ei? Veronica era blondă nu doar prin părul bălai ce-i cădea în valuri pe umeri, ci mai degrabă printr-
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
ai văzut domnia ta, domnule Odobescu, cîrdurile de dropii, ,cutreierînd cu pas măsurat și cu capul ațintit la pază". De ce oare tămădăienii le ziceau ,mitropoliți"? Era un omagiu adus celei mai trupeșe păsări a meleagului, sau cumva o ironie iscată de rotunjimea corpului ei? Contemporanii domniei tale, observă Sadoveanu, ,nu-și puneau față de acest măreț vînat problema loviturii de armă, cît problema apropierii. într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită dă spaimă acestor paseri sfioase. Ciobanul cu oile, asinul cu
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
este un muzician extrem de subtil care a înțeles partitura wagneriană la palierele ei de adâncime, străduindu-se să ofere o interpretare adecvată ce a urmărit nuanțat culorile timbrale hieratice, atmosfera de mister și magie a muzicii. El a dat orchestrei rotunjime, trecând cu dezinvoltură de la desfășurările ample, somptuoase, chiar grandioase, la acea atmosferă magică, misterioasă ce se degajă din fraza muzicală. Știe să urmărească soliștii și să-i conducă pe o cale bună, este atent la nuanțele stilistice ale partiturii, fiind
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
Chiar simple exerciții pe claviatură fiind (de vreme ce în volumul Instrumentul negru nu se va păstra decât - glumind - tonul coloristic), textele nu sunt lipsite de farmec și nici de surprize. Le citez, deși aș prefera să vi le ofer fotocopiate, cu rotunjimile și ascuțișurile cernelurilor cu tot. Un Dinescu avant la date și avant le nom pare să fi scris, omniscient această microepopee a repetiției: "Irupe pata pe pereți. Servitorii stăpânii/prietenii preoții o șterg cu furie/iar în dosul petei apare
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
lumi pe care unii-alții ar putea-o crede peste măsură de plicticoasă. Cartea lui Ion Bogdan Lefter e, în primul rînd, breviarul unor "fapte". Cu totul obiectivă n-are cum fi, însă ține, prin "colarea" cît mai multor păreri, la "rotunjimea" contextului/contextelor. Oricine, altfel spus, este liber să citească și să decidă. Este, la fel, liber să consimtă la parti pris-uri, cîtă vreme vorbele, puse cap la cap în articole, pot spune cu adevărat ceva despre autorul lor. Nu trebuie
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
unei cărți cum e Troica amintirilor. Explozive sau colerice, dar niciodată vulgar-imprevizibile, personajele lui Jurgea-Negrilești par să fi obținut, pe cale organică - iar nu în sinteze de laborator - o formă de expresie decantată în care farmecul oral e complet transportabil în rotunjimile scrisului. Vechiul clișeu al netei separații dintre cele două registre se infirmă: Jurgea-Negrilești învață redactarea de text după ce palpează auditiv diverse contururi intonaționale. Acestea din urmă, e adevărat, de soi... Urmăriți numai linia calmă a explicației lui Sadoveanu, care, cu
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
văzut" ca pe "un nou film românesc", ca pe un semn al "ambiției de a relansa cinema-ul autohton"? Sincer : nu. Varianta pentru marele ecran, chiar dacă mai lungă cu circa 25 de minute - de unde un plus de respirație și de rotunjime - nu aduce nimic substanțial, în plus, față de cea veche. Imaginile noi, care au împănat montajul originar, deși filmate pe platou, la o distanță de peste un an față de cele vechi, nu se simt, se topesc în masa filmului, ceea ce e, tehnic
Ciorba reîncălzită by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16195_a_17520]
-
concret - "muntele" este un colț de Jura, "arborele" este un anume stejar - Courbet vede un întreg univers în fiecare dintre creațiile sale: un peisaj marin cu valuri și nori te duce cu gândul la o scenă de bătălie; flori evocă rotunjimile unui trup de femeie; scene de vânătoare - martiriul unui sfânt. Dacă pictura lui Courbet, mult mai variată ca tematică, pare legată de pământ și concret, cea a lui Turner (1775 - 1851) este mai aproape de cer, lumină, abstract. Compozițiile sale cele
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
avut consistența celei din spectacolul de acum doi ani, între altele abundent presărată, și la sol și în numeroasele prize aeriene, cu nenumărate deschideri în grant écart, mai mult acrobatice decât proprii dansului modern. Dar, pe lângă spectacolul propriu- zis, cu rotunjimile și asperitățile sale, în cadrul spectacolului coregrafic a mai avut loc încă un spectacol, care ne-a dat o strângere de inimă: toți interpreții au ieșit mai întâi la față de cortină să ne spună că au avut mari dificultăți cu coregraful
Evenimente la încheierea stagiunii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5438_a_6763]
-
lucru). Ne încrucișăm cu un mare număr de figuri ilustre. Să amintim doar cîteva dintre ele. Casanova, bineînțeles, care, pe strada Dussoubs, a sedus-o pe foarte tînăra Louison Murphy, model al pictorului Boucher (maestru în a pune în valoare rotunjimile voluptoase ale femeilor), care în schimbul dezvirginării îi cere aventurierului 25 de ludovici și care va deveni - la 14 ani ! - amanta lui Ludovic al XVII-lea (după toate aparențele, nu existau legi care să interzică frecventarea minorelor, legi cărora le-au
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
îngustă, de-a-dreptul abruptă, în interior. Mătușa Mizzi detesta scara. Pentru că era atât de grasă încât putea, ce-i drept, s-o coboare, însă numai cu spatele înainte, altfel ar fi riscat să-și piardă echilibrul și să se prăbușească din cauza rotunjimii și mai ales a pieptului ei mare. În schimb, nu mai putea să urce, din cauza greutății, treptele abrupte. De aceea, de câte ori voia să ajungă la catul de sus, trebuia să iasă în stradă și să intre în cușca sprijinită lateral
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
căror măsuri de contabilitate enciclopedică răspunde această acută manifestare a cultului morților. Centenarul este și mai mult și mai puțin decît un bilanț; e o răfuială.[...] O sută de ani - evident, cifra nu are virtuți fatidice, dar se impune prin rotunjimea ei comercială - izbutesc să macine, să fărîme și să uniformizeze.[...] Un centenar e o lichidare.[...] Centenarul consumă și epuizează.[...] Centenarul unei opere este ciopîrțirea ei.[...] Totul se face cu o minuțioasă exactitate, cu o dezolantă precizie de birocrat, cu o
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
scoase frumos de editurile clujene Eikon și Scriptor - sunt atipice într-un fel, fiindcă una este de poezie (mai puțină lume știe că Mircea Muthu este și poet), iar cealaltă de istorie și critică literară transilvană. Se întregește aici o rotunjime a creației demnă de maturitatea vârstei creatoare senioriale, pe care autorul și-o poartă cu alura tinereții. Elevii, emulii și prietenii i-au închinat și un volum omagial - Mircea Muthu în orizontul sintezei (coord. Iulian Boldea; Editura Arhipelag XXI, Târgu-Mureș
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
timpul cîte ceva, mereu cu patos (chiar dacă el se traduce în pesimism și cinism, ca în Gog, de pildă, sau în sequel-ul său, Cartea neagră. Noul jurnal al lui Gog). Povestirile acestea, pașnice și frumoase, se apropie de clasicism prin rotunjimea și armonia construcției (de fapt, sînt simple scheme, îmbrăcate minimal cu un story simplu, cu un declic final, de regulă unul moralizator!), dar și de romantism prin detaliile poetizate și personajele tip(izate). Realismul e ocolit cu obstinație, și pe
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă, Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă, Între aripi și să-mi surîdă numai O clipă, cît îi șterg de pe nimb spuma
Clipa cea surîzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15403_a_16728]
-
a fi pus în stup, Oh, la amiezi, strînge-n aripi o fată Și-i umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa, Perdeluit de groasele miresme, Și-oricît de fraged e, nu-i este lesne S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul, A înțeles, e un zuluf făcut cu drotul...
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]