1,948 matches
-
Dusan, 82 ani l Dragomir Roman, 92 ani l Cicoș Aurelia, 76 ani l Căldăraș Mihai, 72 ani l Cărăbaș Todor, 71 ani l Chevereșan Vasile, 84 ani l Strelțov Aurelia, 79 ani l Murariu Valer, 91 ani l Pârvan Rozalia, 83 ani l Poka Margit, 87 ani l Samfescu Maria, 83 ani l Cîrpaci Ana-Claudia, 16 ani l Oance Gheorghe, 87 ani l Kiss Margareta, 83 ani l Sebastianov Petru, 58 ani l Ciobanu Ecaterina, 79 ani l Mătulescu Ion
Agenda2005-19-05-1-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283667_a_284996]
-
Maria, 83 ani l Anghel Siminic, 83 ani l Cumpan Mihai, 61 ani l Mengher Aurelia, 54 ani l Cuizma Zoița, 64 ani l Virag Iuliana, 88 ani l Popa Maria, 80 ani l Gabor Ghizela, 5 luni l Szöke Rozalia, 76 ani l Borbely Ecaterina, 70 ani l Chelariu Aglaea, 91 ani l Dinu Elena, 77 ani l Ursu Ioan, 57 ani l Mușunea Delia, 68 ani l Moroșan-Scurtu Gheorghe, 79 ani l Boanță Ioan, 60 ani l Mehrbrodt Rozina
Agenda2005-22-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283749_a_285078]
-
care, surprins de simultanul jucat de ambii, se electrizase. Așa nu mai nimerise niciunul. Rotunjoara eliberată se lăfăia cu obrăznicie între ei, pe-o pată de nisip mărunt, adevărat platou, dorit în scurta-i existența de felie. Peste figura-i rozalie se-așezaseră la impactul cu solul mărunte fire de nisipoasă proveniență aducând cu fire albe de piper. Contemplând pierderea, Sandu îi aruncă ciudos lacomului său prieten: -Ai un leu s-o mănânci și p-asta! și-și ridică pontos colțurile
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
de obținere a monocarbonatului de uranil. Brevet de Inventator Nr. 59085/07.01.1975, București RO; Dr. Ing. Ioan Niederkorn, Chim. Vintilă Teodoru Văcariu, Ing. Dan Georgescu, Ing. Carol Matyas, Ing. Boris David , Ing. Gheorghe Circo, Ing. Nicolae Frățilă, Chim. Rozalia Mathe, Ing. Ileana Iorga. Procedeu de valorificare complexă a unor minereuri de metale rare. Brevet de Inventator Nr. 99378/20.11.1979, București RO; Ing. Boris David , Chim. Rozalia Mathe. Procedeu de extracție a elementelor radioactive și rare din soluții
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
Matyas, Ing. Boris David , Ing. Gheorghe Circo, Ing. Nicolae Frățilă, Chim. Rozalia Mathe, Ing. Ileana Iorga. Procedeu de valorificare complexă a unor minereuri de metale rare. Brevet de Inventator Nr. 99378/20.11.1979, București RO; Ing. Boris David , Chim. Rozalia Mathe. Procedeu de extracție a elementelor radioactive și rare din soluții sulfurice complexe. Brevet de Inventator Nr. 77379/30.05.1981, București RO; Ing. David Boris, Chim. Mathe Rozalia. Procedeu pentru recuperarea din jarositul potasic a SO3, Fe2O3 și a
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
Nr. 99378/20.11.1979, București RO; Ing. Boris David , Chim. Rozalia Mathe. Procedeu de extracție a elementelor radioactive și rare din soluții sulfurice complexe. Brevet de Inventator Nr. 77379/30.05.1981, București RO; Ing. David Boris, Chim. Mathe Rozalia. Procedeu pentru recuperarea din jarositul potasic a SO3, Fe2O3 și a K2SO4 ca atare, sau convertit în Na2SO4 și KOH. Brevet de Inventator Nr. 82155/22.12.1982, București RO; Ing. Filip Gheorghe, Ing. Bejenaru Constantin, Ing. David Boris, Dr.
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
să desfac sutienul, femeia a avut un ușor gest de împotrivire, după câteva cuvinte de încurajare, s-a lăsat abandonată în mâinile mele. Am desfacut sutienul, sânii, de o albeață ireală, tari, cu sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
00 - 14:00 “Ziua porților deschise” Iubitorii muzicii sunt invitați să participe gratuit la repetițiile orchestrei simfonice, în limita locurilor disponibile în sala de concerte. JOI, 18 APRILIE, ORA 19:00, FOAIERUL FILARMONICII „OLTENIA” Recital de harpa susținut de PATAKI ROZALIA În program: Georg Friedrich Händel: Passacaglia Charles Oberthür: “La cascade” (“Trois études caractéristique”, op. 57) Henriette Renié: “La Rivière” Stan Golestan: “Balada română” Marcel Tournier: Thème et variations Sergiu Natra: Sephardic românce din culegerea “A book of Hebrew songs for
“Zilele Muzicale Aniversare – 66” [Corola-blog/BlogPost/93517_a_94809]
-
a simțit o împunsătură în dreptul locului unde, după câte își amintea, sfântul Teodosie identificase lăcașul sufletului. — Scoală-te, fata mea! - spuse încet. Nu sta așa! Stai normal! — Nu pot sta decât plecată în fața unui principe! ciripi Huruzuma, trecându-și vârful rozaliu al limbii peste buze. — Care principe? - suspina Barzovie. N-ai auzit ce-am pățit? Acuma sunt și eu om. Episodul 13 FEMEIA TOT FEMEIE — Ba nu, Măria-Ta! - grăi cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe ai rămas și genunchii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său. Atunci stejarul zise: „E sabie în țară! Au năvălit tătarii! Și-n bălți de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și gură, și urechi, și puțin păr, și piciorușe, și degețele. Și nici luate în sine părțile feței nu trădau vreun defect ori nu păreau să nu fie la locul lor: ochișorii îi erau negri, năsucul drept, gurița cărnoasă, urechiușele rozalii. Când însă observai ce rezultă din coexistența acestor părți, pur și simplu ți se făcea părul măciucă. Era ceva extraordinar, o urâțenie uluitoare, fascinantă, încât abia ieșit din curtea boierului, îți venea să te întorci lângă pătuț să mai privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
față ore întregi. Ca și cum asta n-ar fi fost o tortură suficientă, razele soarelui se reflectau în milioane de fire de nisip, transformând peisajul pe unde trebuia să înainteze într-un soi de oglindă gigantică, ceea ce făcu ca pielea sa rozalie să se ardă foarte repede, iar ochii săi albaștri, în ciuda ochelarilor de soare, nu mai erau în stare să distingă altceva decât umbre. „Cel ce duce soarele în spate poate supraviețui în deșert. Cel care-l duce în brațe întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că nu îi stătea lui Lee în fire să se plimbe singură noaptea prin grădină. Am crezut că vrei să știi ce făcea acolo. A urmat o pauză scurtă. Judy avea un nas lung și subțire, care prindea o nuanță rozalie în momente de stres. Așa s-a întâmplat și atunci. —Judy, am întrebat plină de curiozitate, cum de știi atâtea despre Claire și slujbă? Judy și Claire nu aveau absolut nimic în comun, în afară de faptul că locuiau în aceeași casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
elegante pe care le pusesem acolo cu grijă, pentru nevoi de genul ăsta, mi-am scos cagula și am demarat. Clădirea McCott Shaw, situată chiar lângă Great Portland Street, era fără îndoială o companie corporatistă. Fațada impunătoare era din marmură rozalie, care la parter era sculptată în coloane dând impresia unor gardieni aliniați în tăcere în fața clădirii. Ferestrele erau fumurii; la fel și ușa imensă. Era o adevărată pată neagră înrămată de un arc masiv, în stil gotic, din marmură roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o perfectă coafură franțuzească. Nu avea cum să-mi fi văzut gaura din dresuri, dar se uita în jos la mine ca și cum știa că-i acolo. Avea gura de culoarea coralului strălucitor, o jachetă mov și o pereche de perle rozalii în urechi. Mă întrebam dacă o obligă să se îmbrace în ton cu decorul. M-am prezentat. A dat de câteva ori în tastatură vizibil dezamăgită când mi-a găsit programarea pe listă. Vrei să iei un loc? Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
minunat trebuie să fie să stai toată ziua și să deschizi sticle de vin. Era înalt, blond și arăta de parcă jucase rugby în gimnaziu și la liceu și urmase un colegiu de agricultură. Ochii lui albaștri contrastau cu fața deja rozalie de la băutură, avea umerii lați și acel aer de autoritate absolută conferit de averea moștenită. Prietenii lui erau cam la fel. Purtau cămăși în dungi și jeanși strâmți; aveau fețele roșii și vorbeau tare și siguri pe ei, hohotind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Johnny erau încordate, la fel și mâna de pe posteriorul lui Harriet. —Dar, Johnny, nu pot să plec așa. Trebuie să stau până pleacă toată lumea... Ei lasă, or să înțeleagă. Hai, fii fată cuminte. Tânărul pe nume Simon, acum și mai rozaliu la față decât era înainte, și-a făcut apariția în spatele lui Johnny. Ne mișcăm, Johnno? Cu siguranță, a izbucnit Johnny. Se pare că o așteptăm pe Hatty aici de față. —Nu trebuie să meargă dacă nu vrea, a spus Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei și cînd ea trase draperia grea de pluș verde și-i vîrÎ mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
virilitate. Apoi, nu îl mai văzu pe fiul ei deloc, sau aproape deloc. Între bonele englezoaice din primii ani și internatul colegiului iezuiților, timpul trecu mai repede decât o bătaie din aripi. Mama trimise acolo un copil smiorcăit, cu pielea rozalie și ochii umflați de plâns și într-o zi se trezi în fața unui tânăr rigid, pe bărbia căruia erau trei fire de păr și două coșuri, și care o privea de sus, ca un adevărat mic domn modelat de latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
florile care nu trăiesc decât un anotimp, despre cele care se întorc an de an și cele care se deschid numai seara și se închid dimineața, de acelea care strălucesc de la răsărit până la asfințit, deschizându-și corolele delicate de rochia-fecioarei rozalie sau violetă și care se închid brusc la căderea nopții, de parcă o mână violentă le-ar fi strâns petalele de catifea, vrând să le sufoce. Preotul vorbise despre aceste din urmă flori cu o voce schimbată. Nu mai era vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nevoie de ură, pot să acționez și fără scop. Aș vrea să știu ce ar trebui să urăsc. Rainer a îndepărtat din nou rochia în partea de sus și o mușcă pe Sophie de sfârcul drept, care e mic și rozaliu, ca al unui copil. Se aude un țipăt scurt care seamănă cu numeroasele chemări ale păsărilor de pe aici. Însă țipătul amuțește imediat. Aoleu, așa sunase țipătul. Ce prostie. Cred că trebuie să te răcoresc un pic. Îți aduc imediat înghețata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
măduva oaselor și amorțindu-ne nervii, alergând spre casa ei unde ne-am fi aruncat În pat fără a mai face măcar un duș, fără a mai stinge luminile din tavan, plimbându-mi limba pe Întreg corpul ei, agitând pastilele rozalii ca și cum atunci mi-aș fi amintit deodată de existența lor. „Nu sunt decât un prost, cum am putut oare să te uit, cum am putut să mă las purtat de val În halul ăsta?“ „Ce sunt pastilele alea?“ „Nimic, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]