572 matches
-
zgîriau parbrizul și geamurile. Văzu albine aurii-maronii lucrînd în miezul trandafirilor și auzi bîzîitul adormitor, foșnetul frunzelor și chemarea îndepărtată a unei păsări. Doamna Macfee luă o conservă de pe un raft și o apăsă. O ceață fină cu miros de roze se împrăștie peste tot. Oftă, se lăsă pe spate cu ochii închiși, și spuse: — N-am nevoie s-o văd. Sunetul și mirosul îmi sînt suficiente. Mașina nu avea ambreiaj sau volan, iar scaunul putea aluneca înainte, în timp ce speteaza se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi era să-l convingă pe fiecare îmbogățit să îi sape un bazin lângă casă, mai greu era să priceapă că piscina e ca o gură cu dinți și că trebuie curățată. El ar fi putut să o ducă pe roze numai din abonamente de întreținere, doar că proprietarii își luau o piscină ca pe-un cavou: de pus la păstrare pe viață. Altfel spus, între toți, Godun părea cel bătrân și pașnic. Pe ascuns, îi spuneau porcarul, dar, de-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ntunecime; 20Iar drumul văii pline de miroase Afar-de el nu-l știe-n lume nime - Acolo ș-a închis frumoasa fată Ca nici-o rază-a lumei să n-o bată. 25Sale - mbrăcate în atlas, ca neaua, Cusut în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
providențialul caz că vor veni, și, în sfârșit, dacă era suficient de prost ca să-și imagineze că, pe viitor, relațiile lui cu Centrul și cu șeful departamentului de achiziții, comerciale și personale, vor fi o continuă și perenă mare de roze, sau, așa cum cu o incomodă precizie și amar scepticism întreba eschimosul, Crezi tu că mă vor iubi veșnic. În clipa aceea amintirea Isaurei Madruga se ivi în mintea lui Cipriano Algor, se gândi la ea ajutându-l la munca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lungă, dar, din nou, Marçal nu părea mulțumit când se urcă în furgonetă, Ce se întâmplă, întrebă Cipriano Algor, Se întâmplă că totul merge prost cu părinții mei, Nu exagera, omule, viața familiilor n-a fost niciodată o mare de roze, trăim câteva ceasuri plăcute, câteva proaste, și avem noroc când toate sunt așa și așa, Am intrat în casă, nu era decât mama, tata nu sosise, am explicat de ce am venit, și ca să înviorez conversația mi-am luat un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În căsătorie pe Bergson. 1890 Joséphin Péladan Îl abandonează pe Guaita și fondează Rose-Croix Catholique du Temple el du Graal, proclamându-se Sar Merodak. Disputa dintre rozicrucienii lui Guaita și cei al lui Péladan se va numi războiul celor două roze. 1891 Papus publică Traité Méthodique de Science Occulte. 1898 Aleister Crowley inițiat În Golden Dawn. Va fonda apoi ordinul Thelema pe cont propriu. 1907 Din Golden Down ia naștere „Steaua Dimineții“, la care aderă Yeats. 1909 În America, Spencer Lewis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Siria. Atât de vestiți, Încât, atunci când Edmund de Lancaster o ia În căsătorie pe Blanche d’Artois și primește și titlul de conte de Champagne, pune trandafirul roșu din Provins În stemele sale, și iată de unde vine războiul celor două roze, dat fiind că familia York avea ca Însemn o roză albă.“ „Și cine ți-a spus ție toate astea?“ „O cărțulie de două sute de pagini editată de Oficiul de turism din Provins, pe care am găsit-o la Centrul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Dame, dincolo de râu item la fosta clădire a catarilor item În strada Pierre Ronde. Și trei buchete de câte șase Înainte de sărbătoare, În strada curvelor. pentru că și ele, sărăcuțele, voiau probabil să țină sărbătoarea făcându-și câte-o capelină de roze.“ „Isuse“, am zis eu, „să știi că ai dreptate“. „Te cred că am dreptate. E o notă de spălătoreasă, Îți repet.“ „Un moment. Asta o fi ea o notă de spălătoreasă, dar primul e un mesaj cifrat care vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În vulva ei. Oricum, remarca ei nu era deloc surprinzătoare: tabuul incestului e deja atestat la gâștele cenușii și la mandrili. Mașina se apropia de Sainte-Maxime. Odată ajuns la taică-meu, continua Bruno, am Înțeles că lucrurile nu stau pe roze. În vara aceea nu-și putuse lua decât două săptămâni de concediu. Nu‑mi dădeam seama atunci, dar avea probleme financiare, pentru prima oară afacerile Începeau să-i meargă prost. Mai târziu, mi-a povestit totul. Ratase complet piața incipientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
proprietatea familiei din Bretagne, poate o mică fermă În Lubéron. „Și desigur nu pot lipsi cvintetele lui Bartok...”, se gândi el fugitiv, atacând antreul. Era o cină cu șampanie; desertul, o șarlotă cu fructe roșii, era stropit cu un excelent roze demisec. A fost momentul ales de Desplechin pentru a-i explica proiectul său. Putea obține pentru el crearea unui post pe durată determinată În laboratorul de la Gif; Michel va trebui să capete câteva noțiuni complementare de biochimie, dar asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îi place de Alexandru. Totuși curtea asiduă a corepetitorului îi face plăcere, asta da. Ba câteodată îi trece chiar prin cap ce bine ar fi dacă Alexandru mi-ar spune asta, sau dacă mi-ar fi adus el cele trei roze roșii, “în amintirea celor trei regi din casa de Lancaster, puterea (Henry IV), vitejia (V) și blândețea (VI).” E o aluzie nu numai la zbuciumata istorie a Angliei ci și la Henry VI, Partea a III-a, piesă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
limbii engleze, și nu dezarma, chiar dacă se gândea că pungașul ar putea lua, peste un timp, Premiul Nobel?" - Nu găsești uluitor că, după un om de talia lui, nu a rămas nici măcar o cravată? - Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine, dragă? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu? - Credeam că-i destăinui despre adulterinele acelea, de care a râs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngâmfata Fanchette. Ernestine... Ce rușine au putut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Contradicția nu e numai sensul vieții, dar și al morții. Orice act este identic tuturor celorlalte. Nu există nici nădejde și nici deznădejde, ci toate sânt deodată. Mori trăind și trăind mori. Absolutul este simultaneitate: amurguri, lacrimi, muguri, bestii și roze; toate înoată în beția indistinctului. Ah! singurătățile pline - cu senzația de Dumnezeu în transă - și-n care ești gelos pe tine însuți! Dacă nu simți că marea îți poate servi de pseudonim, n-ai gustat o clipă din singurătate. Medicii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos si roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărei colonade de piatră sură, în cerdac, îmblau cu pas regular și încet călugărițe... O grădină unită de murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele mai până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare toare. El se desculță și sărea de pe o piatră pe altă cercetând stâncosul lui imperiu... El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mplinise. {EminescuOpVII 155} CEZARA* (E) I In zidul monastirei, privit din grădină, se văd feresti cu gratii negre, ca de chilii părăsite, numai una e toată întrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze se văd, în oale, roze ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă dădea într-o chilie pe pereții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel în iarbă, colo icoana foarte bine executată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
clădirei. In zidul lung și nalt al monăstirei, privit din grădină, se văd ferești cu gratii negre, cu ferestrele de chilii părăsite, numai una e toată-ntrețesută cu iederă și în dosul acelei mreje de frunze-ntunecoase se văd, în oale, roze albe ce par a căuta soarele cu capetele lor. Acea fereastă, dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate - ici un sfânt, colo un cățel svîrcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
colonade de piatră sură, în cerdac, [cu stâlpi ] îmblau cu pas regulat și încet călugărițe. O grădină unită cu murii monastirei se-ntindea până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos și roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El [, dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce acompaniau pe angelica lor soră la mormânt. Angelica lor soră! Haina de atlas albă spânzura afară din sicriu, mînile mici și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o espresiune de durere zâmbitoare - iată țărâna cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
durere cătră norii cei suri ai cerului. Mă uitam la cer în sus cu ochii pe jumătate închiși. Oare de ce să nu mi se fi părut că, palidă și sântă, în haina lungă de atlas, pe fruntea ei coroana de roze albe și-n mînile unite pe piept crucea, cu ochii umezi ridicați la cer asemenea unei rugăciuni, sufletul ei se-nalța printre norii risipiți asemenea umbrei albe a unei martire, se înalța prin ploaia de raze, prin ninsoarea de stele, până ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Inima lui întinerea la vederea [ei]... ș-apoi era atât de gingașă... gândirile ei părea c-o leagăna cum * aerul mișcat leagănă o trestie... Astfel apărea în hainele-i lungi și albe... un înger al cerului, cu cununa ei de roze... Și când privea el bogăția lui i se părea că sufletu-i fusese o comoară întunecată unde aurul și margaritarele zăceau în întuneric și că o rază de amor, intrând într-acea inimă, ar face să strălucească florile de {EminescuOpVII
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de marmură neagră... Cu părul disfăcut poetic, pale trec copile pin ninsoarea aerului și de razele albe, de dulceața cântării nevăzute, de aprinderea danțului e plină lumea salei... Câte grații tăinuite, brațele lor albe și goale, hainele lungi, cununile de roze în părul lor... și numai muzica animă plăcerile cu sunetele ei sfinte, le mișcă cu suflarea ei... Pintre ele, tineri în haine negre, cu veste în floarea crinul[ui ], cu mănușe ca mărgăritarul, cu botine radioase și bumbi de diamant
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mult, frumosul meu sclav. Nu poți aranja un concert [? ]... - O, da... Vrei să cânt eu? - Da, da! - Vrei să jucăm ș-o dramă? Îți dau un rol în ea... - Primesc. Un părete din fund își ridică zapada sa înflorită cu roze de jăratic și se văzu o scenă a cărei culise reprezentau arbori și tufișe de-o tânără și mustoasă verdeață, iar fondalul reprezenta un deal îmbrăcat în pădure de mesteacăn, un râu curgea alene pin salcii plângătoare și în vârful
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nepieritor prin chipuri omenești și trecătoare, asemenea unui cîrnațiu făcut cu gingășie între cartaboșii cei mari, strălucește un tânăr viteaz în întunecată mulțime. Tânăr plin de speranță, el salută cu entuziasm pericolul și fericita * victorie. El a numărat abia douăsprezece roze și în conformitate neglijeul său îi stă foarte frumos. Ciubotele lungi și largi ale tătîne-său îi dădeau un aspect eroic și plin de demnitate, cojocul spânzura până-n pământ și căciula sămăna un stog de fân pe un cap de curcan
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-l luau năbădăicile. Și pe lângă ei tot satul, mari și mici, urlau de-ți lua urechile. 2290 Iar acel tânăr plin de speranță care urlă cu atâta entuziasm, cine să fie oare? El nu pare a fi numărat decât 12 roze și de aceea dulcele sau neglige îi stă foarte frumos. Ciubotele lui tată-său - în una din ele ar fi încăput el întreg - îi dau un aspect peste măsură eroic, maiestos și plin de demnitate, ca o mantie regală spânzură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]