1,724 matches
-
Altfel nu-ți dau cele cinci mii de lire. — A, făcu Scout, zâmbind, banii mei. — Uimitor, îți revine culoarea în obraji. Râse într-un fel suav. — Asta pentru că știi prea bine ce să-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
motanul era un lucru pe care-l puteam face, un lucru care nu necesita vreun proces de gândire. M-am ridicat în picioare, controlând ușoara clătinare pe care mi-o indusese whisky-ul lui Fidorous. Mi-am amintit atunci că rucsacul meu se afla încă la parter, dincolo de corpul de bibliotecă, în camera alcătuită din hârtii. Toate lucrurile la vremea lor, mi-am spus. Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
clătinare pe care mi-o indusese whisky-ul lui Fidorous. Mi-am amintit atunci că rucsacul meu se afla încă la parter, dincolo de corpul de bibliotecă, în camera alcătuită din hârtii. Toate lucrurile la vremea lor, mi-am spus. Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă, unul lângă celălalt, unul puțin peste celălalt. M-am apropiat de ele. Cele două rucsacuri erau mărturia grăitoare a unei apropieri naturale care acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă, unul lângă celălalt, unul puțin peste celălalt. M-am apropiat de ele. Cele două rucsacuri erau mărturia grăitoare a unei apropieri naturale care acum se pierduse. Mi-am dat seama că lumea întreagă, călătoria noastră de două zile prin ne-spațiu, tot ce se întâmplase între noi, puținele semne, puținele avataruri ale ei care existaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce se întâmplase între noi, puținele semne, puținele avataruri ale ei care existaseră, curând aveau să se piardă, frânte și rămase în urmă. Mergem cu toții înainte și n-o să ne mai întoarcem niciodată. M-am întins și mi-am aruncat rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am întins și mi-am aruncat rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de spațiu locuit - somn, deodorant, pudră de spălat, piele, păr, transpirație. Mirosul unei persoane. Mirosul mi se păru atât de natural, atât de familiar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i-am dat drumul încet. Haide, nu poate să intre aici. Există sisteme de apărare. Dar ceva din scrisorile Primului Eric se ivi din întuneric. Fii absolut sigur, apoi verifică din nou, și apoi mai verifică o dată. Mi-am desfăcut rucsacul, am scos dictafoanele și le-am instalat în colțurile camerei. Siguranță și precauție mereu. Paza bună trece primejdia rea. Imediat ce aparatele au început să emită sporovăiala lor familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou, și apoi mai verifică o dată. Mi-am desfăcut rucsacul, am scos dictafoanele și le-am instalat în colțurile camerei. Siguranță și precauție mereu. Paza bună trece primejdia rea. Imediat ce aparatele au început să emită sporovăiala lor familiară, am legat rucsacul la loc și m-am sprijinit de un perete, lăsând personalitatea lui Richardson să se disipeze. Pereți. Camera asta avea într-adevăr pereți - nu cărțile fără număr din coridoarele de-afară, ci pereți adevărați, tencuiți și vopsiți într-un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
distrusă. Cele trei obiecte dreptunghiulare dinăuntru fuseseră cu grijă, cu mare grijă, înfășurate într-o pânză albă, moale. M-am uitat la ele câteva secunde. Am dus cutia și-am așezat-o pe masă. Scoțând o sticlă de apă din rucsac, am luat o înghițitură răcoroasă, apoi m-am stropit pe ochi și față, ștergându-mă cu tricoul de pe mine. Mi-am trecut degetele prin păr și am tras scaunul sub mine. Bun. Bun, deci. Hai să vedem ce-i aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
uzi. Am coborât din nou ochii la constelațiile de notițe ale lui Clio. Pic. Pic. Pic. Nici măcar nu-mi dădusem seama că plângeam. Apoi am închis ghidul lui Clio, am coborât de pe patul Primului Eric Sanderson și mi-am luat rucsacul, trăgându-l prin cameră după mine. Am scos din el Fragmentul becului și caietele mele de notițe și le-am recitit, o dată, de două ori, de trei ori, simțind o nostalgie dureroasă după ceva simplu și normal și solid. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
părul încă ud de la duș și îmbrăcat în pantaloni de camuflaj, o jachetă groasă, cu guler înalt și încălțat în bocanci, toate luate din camera Primului Eric Sanderson, cu caietele conținând Fragmentul becului și toate celelalte descoperiri ale mele în rucsacul din spate, cu paharul cu hârtie într-o mână și o pungă plină de dictafoane în cealaltă, l-am urmat pe Fidorous prin coridoarele mărginite de cărți. — Cum rămâne cu Ian? — Motanul tău și-a găsit deja drumul pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și nu ca... ca un film tridimensional fără ochelari speciali. Se mai fac de astea? — De care? — Filme tridimensionale. — Aha, mda, așa cred. — Bun, bun. Îmi plac. Foarte folositoare. În orice caz, aici îți poți depozita lucrurile. Fidorous arătă spre rucsacul meu și, când i l-am dus, îl așeză înăuntrul uneia dintre cutiile de ceai din Orpheus. L-am privit cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plac. Foarte folositoare. În orice caz, aici îți poți depozita lucrurile. Fidorous arătă spre rucsacul meu și, când i l-am dus, îl așeză înăuntrul uneia dintre cutiile de ceai din Orpheus. L-am privit cum drege aranjamentul, schimbând locul rucsacului meu în cutie până când lui i se păru că stă bine. Era ca și când Fidorous ar fi avut mai multe viteze, ca și când ceva îi tot schimba setările creierului de la pustnic furios la savant răzbunător la călugăr gânditor la puști emoționat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul. Spuse că acelea erau ideile de haine lăsate acolo de oamenii care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai văzusem insula. În cabina lui Orpheus, Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți trei cum lucram. Scout și Fidorous strângeau lucrurile căzute și mobila de pe podeaua înclinată, pentru a ajunge la trapa de întreținere. Eu îmi răsturnasem rucsacul pe prici, scormonind printre haine și bocanci, și pachete de plastic cu cărți și dosare. Haide, haide. Unde ești? — Hei, ne-ar prinde bine cele ajutor, zise Scout. Ce faci? — Insula. Am mai văzut undeva insula aia. Zgomotele din spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hei, ne-ar prinde bine cele ajutor, zise Scout. Ce faci? — Insula. Am mai văzut undeva insula aia. Zgomotele din spatele meu se opriră. — Ce ai făcut? zise Fidorous. Unde ai văzut-o? Mi-am amintit de buzunarul de sus al rucsacului, i-am tras fermoarul și-am scos pachețelul de plastic. — Pe vederea asta. Uitasem complet de ea. Am găsit-o în Sheffield și am pus-o acolo. M-am întors, străduindu-mă să desfac pachețelul. — E Naxos, e-o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai pe viață, ci și postum, bașca busculada, bașca avorturile spontane, copii inoculați brusc cu o densitate de inteligență, încât părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea legată cu lanțul de ancoră de glezna piciorului. Obosiți ca de o dezlegare a celor mai încâlcite mistere decât ceilalți locuitori ai orașului veșnic, Brăila, comportamentul studenților plecați în grabă de unde au venit, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în ajutor, ba de Gustav, să-i pictez o Lună pe cer pentru Any, o scară de mătase cu Heruvimi în repaos pe bolta de viță a grădinii. Era dificil, nu pentru că lumea se uita curioasă la mine, încărcat cu rucsacuri, boccele și târând în plase de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mamaie, că și noi am fost, dar niciodată ca ei fir-ar ai dracu', n-au 7 ani de-acasă, aia-i! Urmează stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trezi i-am auzit exclamând cu necaz: Ne trebuie o sculă modernă pentru a decodifica tot. Și de-abia peste o sută de ani vom ști. Așa că m-am trezit chicotind, simțind cutia la locul ei. Încărcată cu genți și rucsacuri pline cu otravă, am pornit să cutreier Parisul de la periferii, pe care aveam să le cunosc începând cu subsolurile. Și nu cu puține capcane. Plutea prin tuneluri și când acestea se terminau trecea prin zidul de pământ în altele, răspândind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
motiv întemeiat. La capătul tunelului, erau două uși. -Aceasta duce la bancă iar cealaltă în stradă. -Mi se pare rațional să începem cu banca. Am visat cu toții așa ceva: să pătrunzi în seiful unei bănci și să umpli cu bani un rucsac. A fost un moment frumos al vieții mele. Când sacul fu pe punctul de a exploda, Sigrid m-a somat să mă opresc. -Vă reamintesc că nu suntem decât doi. Cealaltă ușă dădea între un chioșc și o pubelă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai putea fi scos niciodată. Cum o fi oare să te naști în zodia unui copac, de exemplu, întreabă, sau a unei flori? — Nu eu am fost responsabil de cockteilurile Molotov, zice Gulie printre dinți și se gîndește brusc la rucsacul lui Tîrnăcop care rămăsese și el înăuntru împreună cu restul boarfelor. — Doar nu cumva credeți că cineva i-a dat de capăt, zice Tîrnăcop cu aceeași coerență, mi-am permis să sar peste ideea lui Jeans în care era vorba despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]