3,312 matches
-
câteva ori cu palma fundișorul roz. Moașa se ocupă de igienizarea ombilicului și i l încredință Inei pe noul venit pentru a fi dus În camera rezervată nou născuților, aflată În preajma sălii de nașteri. În drum spre ușă, Ina o rugă pe Olga: - Pune-i tu mamei copilului o bentiță albastră cu numărul 21, eu am să merg puțin la direcție, după ce duc copilul. De dimineață mă tot străduiesc să ajung și... Fără să mai adauge alte cuvinte, dădu să iasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
protejat de ecranul de sticlă și nici relatat de vocea de la radio, iar Mara prefera să amestece zahărul cu lingurița în cana de ceai și să scoată încet medicamentele din flacoane. Doamna Aurelia, un timp, nu spuse nimic, apoi o rugă insistent să plece măcar două zile. Însă nu rugămințile doamnei Aurelia, ci cearcănele maro din jurul ochilor o determinară pe Mara să se apuce să își facă bagajul. Își luă foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu ajungeau cu gândul atât de departe, mai rămâneau întotdeauna impozitele, guvernul și drumurile naționale; următorul etaj, încă trei metri, prima oprire. Nu coborî nimeni. Ușile se închiseră și liftul începu din nou să urce. Fetița se plictisi și o rugă pe doamna ce o ținea de mână să o ia în brațe, însă nu primi nici un răspuns. Mai așteptă câteva secunde, apoi începu să plângă schimonosindu-și fața, urâțindu-se ca de o boală a sistemului nervos. Doamna o dojeni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de la nuntă, Victor ținu, cu tot dinadinsul, să-i facă proaspetei sale soții o surpriză de care aceasta avea să și amintească multă vreme: o conduse la un apartament situat chiar în inima orașului, îi oferi o cheie și o rugă: - E casa ta, e casa noastră, te rog să deschizi tu ușa! Olga puse cheia în yală, fu gata să pășească peste prag, când Victor o reținu: - Te rog să nu intri, vreau să te trec pragul ca pe o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
filtrată printr-o cortină fonică voită, totul simula o atmosferă paradisiacă. Soții luară loc la o masă într-un separeu. Imediat, șeful de sală, însoțit de doi chelneri, sosi în preajma noilor clienți pentru a le îndeplini toate cerințele. Victor o rugă pe Olga să comande ceea ce crede că i-ar face plăcere. Ea, ca o doamnă din lumea mare, cu un aer absent, îi întinse lista de bucate soțului, dându-i acestuia libertatea de a comanda după pofta inimii lui, ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
încăpere obscură. În mod normal, atunci când cel mușcat de șarpe va striga, îmblânzitorul ar deschide ușa și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fi dus să se convingă că o murit de adevăratelea - a presupus Mitruță, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu s-a ridicat, cam cum făcea moș Dumitru. După ce i-a cuprins cu privirea pe toți cărăușii, a poruncit, dar mai mult a rugă: Eu aș zice să ne golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stau cu Hliboceanu cât mergi tu să mănânci. Atunci te lăsăm pe tine. Dacă se întâmplă ceva mai altfel, ne chemi. Rămasă singură, Măriuța și-a împreunat mâinile, a ridicat ochii spre înaltul odăii și a început să murmure o rugă... Când a mântuit ruga, cu fața udă de lacrimi, s-a întors către Hliboceanu... Acesta o privea cu aceiași ochi fără expresie. Ea s-a apropiat, i-a luat mâinile și, împreunându-le, i le-a sărutat. Hliboceanu nici nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mergi tu să mănânci. Atunci te lăsăm pe tine. Dacă se întâmplă ceva mai altfel, ne chemi. Rămasă singură, Măriuța și-a împreunat mâinile, a ridicat ochii spre înaltul odăii și a început să murmure o rugă... Când a mântuit ruga, cu fața udă de lacrimi, s-a întors către Hliboceanu... Acesta o privea cu aceiași ochi fără expresie. Ea s-a apropiat, i-a luat mâinile și, împreunându-le, i le-a sărutat. Hliboceanu nici nu a clipit...Ea a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
impulsul său de metacunoaștere (nereligios în esența sa), Arghezi se lamentează cvasiacuzator: "încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, / Și te-ai ascuns de mine, de cum m-am arătat,/ Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi,/ Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi". Atari obstacole nu sînt decît oglindirea acelui skandalon, adică a dorinței de imitație, care se așează, prin rivalitate, în drumul pietății, după cum explică eseistul francez: "Satana este una cu mecanismele circulare ale
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
frecventa un cerc de spiritism la care mai veneau avocați, profesori, chiar și medici, atrași de acest domeniu misterios. Înainte de a-i povesti cum Îl cunoscuse acolo pe misionarul John Godbread, evanghelist și totodată un foarte competent medium spiritist, o rugă pe Christina să-i facă un pic de masaj la frunte, fiindcă avea o migrenă datorată perioadei ciclice; de fiecare dată cînd Christina Îi făcea masaj, migrena dispărea ca prin minune. Primul element care Îi atrăsese atenția la John era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua rece, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
seama că cea mai bună metodă pentru educarea copilului implica o doză de maltratare care Îi va provoca plăcere copilului - și care se va transforma exact În opusul său, adică Într-o „corecție pedagogică“. Trăgând ușa după nevastă-sa, o rugă pe fiică-sa să se dezbrace. Credeam că n-am auzit bine. Dar a repetat ce-a spus, adăugând că trebuia să-mi fie rușine pentru ce făcusem. În sfârșit, am rămas acolo doar așa, În chiloți, plângând de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie și ea pasul meu? Ce altă făptură comparabilă cu Maimuța mai cunoscusem eu până atunci - sau o să mai cunosc vreodată? Nu că nu m-aș fi rugat, desigur. Nu, te rogi și te rogi și te rogi, îți înalți rugile pline de ardoare către Dumnezeu pe altarul de pe colacul toaletei, toată adolescența îi aduci ofrandă jertfa vie a spermatozoizilor tăi, litri întregi - și-apoi, într-o seară, spre miezul nopții, pe Lexington Avenue, colț cu Fifty-second Street, când ești de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
podea. Fie un dinozaur zburător din preistorie trezit la viață în urma unor teste nucleare îi nimicește pe cei de dedesubt, fie au dat televizorul mult prea tare. Într-o lume în care jurămintele nu mai au nici o valoare, în care rugile nu mai înseamnă nimic, în care promisiunile sunt făcute doar pentru a fi încălcate de îndată, n-ar fi rău să vedem cum cuvintele își redobândesc puterea. Într-o lume în care descântecul ar fi cunoscut de toată lumea am avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
luat prin surprindere de întrebarea pusă scurt, ca la interogatoriu. Zăăău?! tresare Maria, încercînd zadarnic să-și mascheze sentimentul de durere așternut pe chip. Și nu vrei să-mi spui, totuși, cine-i? Ochii ei, reci, capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capătă o lucire palidă: rugă născută din durere. Doamne, în ce balamuc am intrat! exclamă Mihai încet, clătinînd din cap, cu ochii închiși. Te-ascult, Mihai. Îți promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
venit el, preocupată să pară naturală, ca să facă o impresie bună. În brațele bărbatului, fetița a scîncit, lipindu-se mai bine de gulerul moale. Mama și fata au schimbat între ele o privire violentă, plină de neliniște, de întrebare, de rugă și de ură. Pe ea am luat-o în brațe a încercat un surîs Săteanu, să împrăștie atmosfera -, dumneavoastră va trebui să mergeți de bunăvoie... Apoi, după ce s-a așezat într-un fotoliu, cu fetița în brațe, și-a scuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au fost dați afară... Eu s-ar putea să rămîn, ba chiar să promovez, dar dacă se află că-s în divorț... Și-ncă cine mă lasă: fiica lui Bujoreanu... În ochii lui Theo, umezi bine, era aceeași scînteie de rugă, din seara cînd a venit la ea să-și ceară scuze, să nu mai fie dat afară din uzină. Privindu-l, Maria Bujoreanu a uitat furia cu care venise la ei, hotărîtă să-și despartă fiica; a uitat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-are decît să-și oprească fata; o vrei? a întrebat-o pe maică-sa o ceri prin lege, dovedind că-i a ta, pe mine nu mă interesează. Bine, a întors-o ea, păstrînd în amintire, vie, scînteia de rugă nu ți-o fi păsînd de el, dar de ce nu te gîndești? L-au reabilitat pe tatăl tău, dar..., dacă, Doamne ferește!, se mai găsește ceva ? Și dacă cei răuvoitori își pun întrebarea de ce-l lași pe Theo tocmai acum? Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeie! Vrea să se întoarcă spre ușă, dar Mihai îi prinde cu dreapta umărul, în timp ce stînga așază pe masă ceașca în care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi ține paltonul. Cînd e gata îmbrăcată, îi prinde iarăși umerii, întorcînd-o cu fața spre el: Îmi pare rău că te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el. Alan o minți că a fost nevoie să treacă pe la alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu mai exista. Subterfugiul era unul bine ales, căci Meyer își ținea gura în chestiuni profesionale. Alan o rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dezumflare, de descurajare a asupritorului pentru a-l lua apoi prin învăluire. Extinsă la mase, ea poate copleși chiar și un imperiu. După ce s-a instituționalizat și a înșfăcat puterea, ce treabă a mai avut creștinismul cu obrazul celălalt, cu ruga pentru binele dușmanului? Ca bun creștin, în fața Bisericii care te decreta vinovat, nu mai aveai ce obraz să întorci, căci ți se lua capul. A lua asupra ta păcatele tuturor presupune mai degrabă dezordine etică. Fiecare trebuie să răspundă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mă simt bine. Poate altădată. În după-amiaza următoare, la scurt timp după ora două, Paul Monsopati, funcționar-șef la hotelul Sun din Gaborone, pus de conducere pe lista pentru promovări, se strecură în biroul uneia dintre secretarele hotelului și o rugă să iasă din cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea. În fiecare zi mor oameni, iar înmormântările astea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care se afla domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]