1,294 matches
-
Ce mi-l dăruia măicuța. Ce dor negru și ce greu, Am în suflet și mă roade, Niciodată să nu pleci, Măică dragă înspre moarte. Am un dor și o dorință, Toate să rămână așa, Chiar de-or fi mai ruginite, Ca-n copilaria mea. Amintirea să-mi păstreze, Totul ca-n copilărie, Dor de maică și de-acasă, Rană...îmi rămână vie. Și de-ar fi pe astă lume, Să mă nasc încă o dată, Aș alege-aceeași maică Și căsuța cu-
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
meu și timpul tău Înaltă altar pe rug Herghelii de lăcuste să roada talpă absenței Praful se va aleage de lipsă mea Nu-mi pune capcane, cătușe Colivii la ferestre Dormi cu palma deschisă umărul dezvelit Am gasit cheia lacătului ruginit Visează-mă voi veni, voi veni După ce termin cerul de lustruit Eu, Pictorul acestui veac, Cu o penița Îți desenez izvoare la picioare Pe coapse cum alunecă vapoare Spre marile imaginare Și de sub ochișori Cum pleacă trenuri spre vrăjite gări
NOAPTE BUNĂ, DOMNIŢĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383922_a_385251]
-
denunțat Oasele ne străpung pielea gândirii arsă avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri să fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare în închisoarea vieții noastre Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne fiul nu mai este pentru noi, nici măcar durerea neputinței mi-am fracturat un picior al minții mâna o mai am încă-n atele
SĂ NU-MI MAI FIE SETE MÂINE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383521_a_384850]
-
și ploaia, gemând, ne spăla cu tălpi din șerpoaice de stea arzând în strânsori de venin tăcerea-mbrăcată în chin! Goi...amăgindu-ne-n ploi furam dintr-un mic calendar, o urmă nestinsă, într-un capăt de jar, când ploaia căde-va, ruginită și grea să-i pună căpăstru și s-o lege de-o șea, urlând către ceruri, s-adie un vânt cu ropot de crivăț, să se-nfoaie, suflând, s-aprindă din umbra cenușii un foc uscându-i durerea, să renască
GOI...AMĂGINDU-NE-N PLOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383608_a_384937]
-
vițelor- de- vie Ana Podaru Alerg să beau dintr-un izvor secat din care-o ciută a-ndrăznit să beie murind apoi dând sufletul mezat condorilor ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
risipește firave raze prin răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn ”trecută-i vara!” și-adorm pe patul ruginit condorul paznic în tărie ne face semn să stăm că trece un stol a cărui gălăgie doar depărtarea i-o întrece trăsura norilor se-oprește îmi spune vântul ”bun rămas!” clienta iarnă îl tocmește trei luni s-o plimbe după
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea cealaltă, iar poarta se deschise larg. Se propti cu putere În cadru, ca să nu se prăbușească de-a dreptul peste ușa care ieșise din balamalele ruginite. Dinaintea lui era o cameră neluminată, complet pustie. În față Începea o rampă din trepte mici din piatră. Slaba strălucire a lunii care pătrundea pe ușa smulsă din țâțâni abia dacă era suficientă ca să permită să te orientezi În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-o curiozitate din ce În ce mai vie. La fel ca pe zid, fragmentele izolate ale acelei tragedii Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic, nimic? — Mai avem vreo șapte galbeni, pentru drum - răspunse Ximachi. Vodă își șterse o lacrimă, apoi se ridică încet și luă de pe o policioară un pumnal ruginit. Ximachi tresări: — Ce vrei să faci, Măria-Ta? Cu pași șovăitori, Sima-Vodă se îndreptă spre tăviță și-și tăie o felie de ghiudem. Cine l-a adus? - zise el. — Un sol tătar - răspunse ușurat Ximachi. — Nu e rău - zise Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu avusese niciodată habar. Văzuse chiar și transmisia în direct a unui sângeros război în deșert și rămăsese uimit de eficiența cu care proiectilele nimereau ținta pe timpul nopții. Ce putea face el în fața unei asemenea situație având doar un Mauser ruginit moștenit de la bunicul lui, pentru care nu mai avea decât un pumn de gloanțe? Ce putea face el, când cea mai rezistentă și mai rapidă dintre cămilele sale străbătea într-o zi doar a suta parte din distanța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion, o decorație ruginită pe care scrie „Iubiți cartea“ și dedesubt, „Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer al unei narcoze - este avortul unui pariu, Încăpățînarea de a demonstra că fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frenezia Îndrăgostirii Înainte de a mă Îndrăgosti. Acolo, În orașul-retortă mi se desăvîrșea alchimia. Pe str. Dr. Lueger care dădea În Schitul Măgureanu, vizavi de vechea intrare În Cișmigiu, unde se află și azi niște ruine Împrejmuite de un grilaj vechi, ruginit, exista o casă mare, impozantă, ivindu-se din umbra arborilor deși și Înalți, cu transperante albe, bordate cu ciucuri, la ferestre. Pe un gard Înalt de fier forjat, a cărui poartă părea să nu se deschidă niciodată, se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
camera în care stăteam și în cealaltă, dar cred că era și mai frig în camera ei. Părea că lumina n-o să mai apară niciodată și că vântul n-o să se mai oprească. M-am așezat pe podea lângă trenul ruginit și am simțit vântul intrând prin crăpăturile din perete și pe la marginile geamului. Pielea de pe brațe mi se făcuse de găină și am simțit asta și pe picioare și nu știu de ce, dar continuam să mă gândesc la Jo Lynne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu săptămânile. Anii trăiți aiurea prin squat-uri sau plătind chirie în locuințe care se dovediseră a fi mai mizerabile și mai uzate decât squat-urile m-au învățat câte ceva despre cum se poate sparge o încuietoare. în spatele dubiței, alături de alte scule ruginite, aveam o șmecherie dintr-asta care mergea perfect cu încuietorile mai mari, dar trebuia să fie alimentată cu curent și făcea o grămadă de zgomot. Am răsuflat ușurată când am văzut că Lee are un singur rând de yale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era la fel de veche și obosită ca întreaga clădire și mi-a fost tot atât de greu să o sparg cum îi e unui pensionar cu artrită să își fractureze genunchiul. Yala a cedat. Trăgând de ea, am întors mânerul, care a scârțâit ruginit, și am deschis ușa. într-o secundă am fost înăuntru, închizând ușa după mine cu atâta grijă de parcă ar fi fost o sculptură prețioasă pe care o așezam pe piedestal. Apoi m-am rezemat de ea, respirând lung, dorindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era undeva de partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi dea emoții. Nu credeam că Față-de-Ou nu aude din mașină, dar nu mică mi-a fost bucuria când am ajuns jos și am văzut dubița care mă aștepta, credincioasă ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după orice altă mașină de genul ăla, care ar fi putut să mă urmărească, întorcându-mă chiar de câteva ori ca să fiu sigură. Totul părea în regulă. Jumătate de oră mai târziu eram în Highgate, sunând la o sonerie veche, ruginită, de pe o poartă și mai veche, acoperită de iederă. Dacă scrisorile lui Lee s-ar afla aici, ar fi bine păzite. Stephen Baldring mă aștepta. Ne știam din vedere, de când fusesem odată acolo să o vizitez pe Lee, și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
asta nu fusese nimeni înaintea mea. Lacătul era în stare bună și nu erau semne că cineva ar fi intrat pe vreuna dintre ferestre. Oricum, la studio puteai ajunge doar dacă treceai pe lânga casă, dincolo de porțile din fier vechi, ruginite și zgomotoase. Chiar dacă persoana care a căutat în apartamentul lui Lee ar fi avut cheia de la studio, Stephen ar fi auzit dacă cineva deschidea porțile. Demoralizată, i-am lăsat cheile și m-am întors acasă. 10tc "10" — Mai doriți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest drum, cel al iubirii care nu duce nicăieri. Extraordinare sunt visele, șoptise Dudu pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care se trezesc. În sfârșit, un ciocănit în ușă, rar, regulat, insistent, și tușea care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea descoperi două șine ruginite așezate pe traverse improvizate de lemn. Simți cum îl cuprinde bucuria și, exaltat, începu să meargă în lungul lor. Găsi gura minei imediat, după un fel de perete stâncos ce ieșea din versant. Cineva încercase să o ascundă îngrămădind bolovani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]