1,096 matches
-
cu mai multe strategii“) și confiscându-le CD-playerele și jocurile de buzunar. Duceam un război de uzură, din care n-aveam cum să ies învingător. Cu timpul, zurbagiii ăștia nu tocmai mici (majoritatea aveau deja tuleie și buzele înmuiate în ruj) mi-au devenit simpatici. Am început să jucăm fotbal împreună, să schimbăm casete cu Soundgarden și Pearl Jam (cine își mai amintește că tocmai ieșise grunge-ul pe piață?), fetele s-au îndrăgostit de mine, eu de vreo două mămici (la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ba trei degete, ba două, ba unul singur, trimestru după trimestru, o bănuiai că ține un set de lame în poșetă. Despre cele mai în vârstă, „mamaiele“ - cum le spuneau băieții, nici nu putea fi vorba: părul vâslea prin peroxid, rujul curgea dement (puteai să juri că s-a deschis o expoziție Munch), iar pe picioare atârna obosit varicele, în globuri albastre-vișinii. Ajungeau la clase triste, cu degetele arse de nicotină. Nu le vedeai deloc așezate la catedră; dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-mi fac griji pentru victime, aproape că veneau singure la mine, atrase de farmecul savant și-otrăvitor al vorbelor specific profesorilor de literatură. Indivizii te puteau plimba oriunde, sucindu-ți mințile plăcut și insesizabil: de la filosofia lui Maiorescu, la rujul Emiliei Răchitaru, și de la mustața lui Caragiale, la bâtele Fraților Jderi. Din paginile romanelor, îți explicau dedesubturile vieții, amestecând personaje, versuri, citate, întâmplări imaginare, ca și cum ar fi ajuns în posesia unor răspunsuri infailibile, demne de-a fi împărtășite și altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de plâns când plecau la serviciu, la simularea spaimei în timpul furtunilor de vară. Rezultatele se dovedeau pe măsură: obțineam când săruturi prelungite pe-obraz (ele aveau să-mi dea repulsia calmă și justificată de mai târziu față de buzele mânjite cu ruj), când un loc privilegiat în patul din dormitor, între taică-meu și maică-mea. Asta nu-i împiedica să forfotească, improvizau ei și-așa, cu mine la mijloc, dar nu eram eu suficient de mare ca să-mi dau seama; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ecran alb-negru, bombat și butoanele țepoase ieșind ca niște macaroane din carcasă, nici o solistă din lume nu s-ar fi uitat la noi. Până se încălzea aparatul și pornea imaginea, se termina melodia. Fetele se evaporaseră și, odată cu ele, și rujul ăla senzațional cu sclipici, care sărea de pe buze și topea tubul catodic (și imaginația noastră) în valuri de curent electric. Maria ar da și-astăzi oricât ca să știe din ce era făcut. Cât despre Leana, n-am aflat nici ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica“, dintr-un motiv lesne de bănuit. Ne instala pe toți pe tabureți, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fond, eu chiar eram profesor, iar Maria îmi fusese studentă; de îmbolnăvit, mă îmbolnăveam destul de des (mă chinuiau când migrenele, când gastritele, când alte câteva maladii semi-imaginare), așa că mă puteam lipsi de halatele albe și termometrele lungi, sticloase, strivite cu ruj pe mercur. Cât despre treaba cu pompierul, pe lângă faptul că nu pricepeam ce farmec are să dai buzna în costumul roșu de-astronaut (la noi, oricum, arăta căcăniu), transpirat și greu de-o tonă, mai apărea ceva: mă umfla râsul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care, la rândul lui, fusese încastrată de cine știe ce bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână, aș fi încăput ca pe banchetă printre prosoape și fețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curgeau pete verzi și bleumarin, împroșcate de lasere tridimensionale, decupând brațe, pulpe și abdomene. Fetele aveau șepci negre și ochelari-lacrimă, chiloței negri mulați, top și lanțuri subțiri prinse de gât și-n jurul taliei, ca o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat strălucea de poftă și gloss. Li se vedeau buricul gol și sexele strânse de materialul supraelastic. Unele purtau inel pe degetul mare (minunat de impertinente, cum nu puteam suferi), altele tricouri albe, înnodate sub sâni: sfârcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îl morsecaseră pe Ludovic al XIV-lea și îi întinseseră gropi și creneluri pe-obraji marchizei de Pompadour. Lărgeau porii deschiși, săpau printre riduri și puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de gros, nici o pudră n-avea atâta consistență cât să le ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rulat pe stradă, în văzul trecătorilor îngroziți). Mai numărai și vânzătorii de baloane colorate, scoțând din manșetă căței și girafe de latex pentru copilașii uimiți. Lângă ei, își făceau veacul coșarii cu peruci fumigene și arlechinii drapați în romburi de ruj portocaliu și pudră albă de talc: ăștia stăteau nemișcați, încremeniți pe-un soclu imaginar, pentru a smulge 50 de cenți părinților. Abia la urmă apăreau plasatorii de bilete la Operă, deghizați în Mozart sau Salieri, cu partiturile clămpănind prin mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oboseala profundă a unei societăți unde legătura dintre bărbat și femeie este complet perturbată, zdruncinată de pe bazele ei normale. Suferă ordinea firii și câștigă nebuni ca Marc Lepine și grupurile care lipesc afișe anti-masculinitate și măzgălesc oglinzile din ascensor cu ruj, cu inscripții la fel de dure, chiar și în zilele în care nu sunt comemorări ale unor evenimente tragice ca cel de mai sus. Sâmbătă seara, ora 21. Singur (sau aproape singur) în imensa bibliotecă a Universității Laval. Afară ninge, zăpada este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în camera ta pentru că vreau să aspir covorul. Toate jucăriile care nu sunt la locul lor le voi pune în sacoșe și le duc în debara. Se adresează persoanei, nu comportamentului și presupune judecata morală a făptașului. Exemplu: Ai luat rujul fără permisiunea mea și l-ai stricat. Nu știi că asta e ca și cum ai fura?Nu îți mai cumpăr nimic! - poate conduce la atitudini de răzbunare din partea copilului. Se adresează comportamentului, nu persoanei și implică judecata morală. Exemplu: Nu este
ARTA DE A FI PĂRINTE by Ramona Chinan () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93084]
-
implică judecata morală. Exemplu: Nu este frumos să umbli cu obiectele care nu-ți aparțin. Se pot strica și nu este corect față de persoana căreia i-ai făcut paguba. Cum ai de gând să îmi faci rost de un alt ruj? - permite copilului acceptarea ideii că a greșit și dorința să se schimbe. Se concentrează asupra copilului. Ajută copilul să învețe ceea ce ar trebui comportamentelor anterioare, amintind mereu copilului de greșelile făcute. Aceasta îl face pe copil să se simtă umilit
ARTA DE A FI PĂRINTE by Ramona Chinan () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93084]
-
își adăpostească adorația. Nu neglija nici cel mai mic aspect, avea multă demnitate și putea fi monumentală în frumusețea ei. Dar neîncrederea finală în aceste lucruri se citea clar în linia gurii ei, care nu se conforma celei trasate cu rujul, nerăbdătoare, nepunând nimicurile la socoteală. Nu și-ar fi ales niciodată un bărbat din pozele revistelor cu partituri de pe pianul ei așa cum nu și-ar fi ales în veci un tânăr absolvent; își știa ambiția și era pregătită să îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câte amănunte i se spuseseră. Zâmbetul larg pe care mi l-a adresat, cum ședea departe de mine, fără să vină să mă sărute, a fost curios - un zâmbet schițat care se voia drăgălaș și plin de farmec, plin de ruj, lățindu-se, rudă cu rânjetul cumplit, inversat, al schismaticilor din cea de-a șasea bolgie a infernului, despicându-se dinspre spate înspre față. Oh, iubita față! Îndrăgită ca fiind reprezentanta întregului trup care moare totuși și se desprinde de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în prezent ochii îi erau limpezi, purificați. Avea părul negru. Îi creștea cam în neordine pe frunte, în sus, dar era frumos. Trebuia să te uiți foarte atent ca să observi amănuntele astea. Avea ochii foarte întunecați. Adesea se dădea cu ruj dintr-un tub mic de pe noptieră, de parcă simțea că trebuie să stea împodobită măcar în acest fel, cu o culoare de garoafă, și cu pete de foc ce se imprimau pe perne și pe mine. Acuma, când am sunat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reușeam să rezist în acel moment era această privire chiorâșă, când se albea și se înfierbânta atât de tare la față că îi puteai citi pe ea curajul nebunesc și nechibzuința metafizică a opiniilor. Deși își dădea pe buze cu ruj de culoarea garoafei, asta n-o făcea să fie senzuală, și nici nu avea o astfel de față, însă orice emoție puternică, de orișicare fel, îi cuprindea complet ființa, trupul. Era la fel când era mânioasă sau iubitoare și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în costumele lor albe, ca de pijama, cu sandale cu talpă din bucăți de anvelopă, copii și munteni cu o impasivitate ridată care arăta cât de serios tratau acest spectacol. Cât despre Thea, uneori arăta mai barbar decât ei în ciuda rujului civilizat și a formei convenționale a pantalonilor de călărie pe care îi purta. Avea brațul întins pe care ateriza vulturul, cu aripile și picioarele strânse, cu penele pieptului răvășite de la curenții de aer. Îi flutura și ei șapca. Eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
du monde au balcon se numește asta în capitala sexului - și toate aceste minunății se continuau și erau vizibile prin ciorapii ei de mătase. Foarte tânără, avea fața machiată într-o tentă groasă, aurie, cu buzele conturate îndrăzneț cu un ruj puternic; genele și sprâncenele ei păreau să fie presărate și unse cu praf auriu; părul, blond, părea parcă pus, asemeni perucilor de la Versailles; avea piepteni de aur, ochelari cu ramă aurie, și purta și bijuterii de aur. Tocmai mă pregăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
el o fi prins ultimele ei zile de glorie. Coada ochilor Jacquelinei are un unghi ciudat. Are un nas mare, normand, păr blond, nu tocmai sănătos, tâmple cu vinișoare, o bărbie lunguiață și o gură de profesoară pe care nici rujul nu reușește s-o îmbunătățească. Se dă cu un kil de fard și miroase dulceag a cosmeticale și detergent. Are o alură de om ocupat. Tropăie rapid pe podele și duduie când merge, dar e o persoană cu o fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare foarte hotărâtă, pe care nu-l văzusem în viața mea. Și toate scrumierele erau în plină eflorescență, pline ochi cu șervețele de șters fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când intru pe ușă, am senzația că intru într-un fel de mănăstire dezordonată, seculară, populată de două femei. Și, alteori, când plec, am senzația ciudată că Muriel și mama ei mi-au burdușit buzunarele cu flaconașe și tuburi de ruj de buze, de fard, fileuri de păr, deodorante și așa mai departe. Mă simt copleșit de recunoștință față de ele, dar nu știu ce să fac cu darurile lor invizibile.“ „Astă-seară n-am mai căpătat permisii imediat după raport pentru că un soldat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de o inteligență moderată, de o nefericire nemoderată și care nu e exclus să locuiască în vecinătatea Muzeului Metropolitan. Într-o seară, femeia vine acasă foarte târziu de la o întâlnire - în imaginația mea, are ochii împăienjeniți și e mânjită cu ruj - și găsește pe pat un balon. Cineva l-a lăsat, pur și simplu, acolo. Poetul nu spune, dar nu poate fi altceva decât un balon de jucărie, mare, umflat, probabil verde, așa cum arată Central Park primăvara. Cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
frumoase arată Mihai cu privirea spre liftul care și-a deschis ușile parcă anume s-o prezinte pe femeia care a coborît, o blondă vaporoasă, ca dintr-un film american, cu o față albă, curată, o gură conturată de un ruj sidefat, cu buza de jos puțin răsfrîntă, de forma unei petale; cizme negre, o blană gri, tunsă scurt, cu bordură și guler pufos, strînsă pe mijloc de cordon, care-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]