715 matches
-
Vladimir, cel ce-avusese inițiativa întâlnirii prietenilor și care nu combătuse pe tema ocupației primordiale până atunci, rezumă totul într-un hohot de râs: -Băieți, am rezolvat dilema noastră! Știu care e cea dintâi meserie! ridică puțin glasul ca să acopere rumoarea străzii. Din ce a fost făcută lumea de Dumnezeu?! Din haos! Și haosul de cine a fost creat?! -De politicieni! izbucniră la unison prietenii, zâmbind strâmb în fața evidenței... Referință Bibliografică: La... „CONCORDIA” / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
piatră ca niște paturi, îmbrăcat în alb. Privea spre mine și ironic, dar mai ales plin de căldură și tandrețe. Mă învăluia cu privirea dumnealui. M-a chemat aproape și a început să-mi vorbească. Unde înainte era ca o rumoare în fundal, când a început tata să vorbească, toți au devenit ca niște statui. Numai noi doi eram activi. Am avut impresia că tata era înțeleptul locului, pentru că toți îl priveau plini de respect și foarte prezenți în statica lor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
lei. Un simplu calcul: 4 pagini = 100 lei; 6 pagini = 150 lei; 8 pagini = 200 lei ș.a.m.d. Iar cei ce vor ca reproducerile să fie color, pagina va fi plătită cu 50 lei. La acest enunț, în sală rumoare. Poate, cumva, îndreptățită. Au comentat Călin T. Matei, Dumitru Mesia Onescu, Părăianu Ion, Ilie Fîrtat, Gheorghe Dumitrașcu Mamu, Dumitru Bondoc și Adina Enăchescu. În final, nu s-a consemnat nici o participare, deși pentru suma achitată autorii sunt asigurați că vor
VÂLCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375382_a_376711]
-
unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac și-apoi se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. 07.04.2012 ciclul
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
era un eveniment ce stârnea nerăbdare și emoții. Nu vizita la rudele pe care nu le văzusem de mult timp era generatoarea de bucurie, ci drumul până la destinație. Febra pregătirilor, era urmată de înfrigurata așteptare a trenului pe peron. Din rumoarea mulțimii de călători, se desprindeau „știri” care de care mai importante: „Trenul se formează în triaj”, „Vom avea locuri cu toții!”, „Plecarea va fi la ora fixată” etc. Apoi, șuieratul și pufăitul locomotivei, care acoperea vacarmul mulțimii, anunța sosirea trenului. Clipele
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
forță înverșunată, deci nici pe cel care este izvorul răului! El dorește ca singura forță pe care trebuie să o întrebuințăm să fie aceea de a ne stăpâni pe noi și de a nu întrebuința forța! Spunând aceasta se făcu rumoare printre cei prezenți, chiar și Thrassylus se încruntă neînțelegând cuvintele magistrului Ruthavan. -N-are nici o logică! spuneau unii. -Este un non sens, spuneau alții! -Un pugilist care stă să primească loviturile va cădea curând la picioarele adversarului său! fu răspunsul unui
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
făcut ochiul să nu vadă? Cel ce a făcut urechea să nu audă? Cel ce a făcut toate cu deplină înțelegere să nu înțeleagă? Peste vociferări se auzi glasul lui Thrassylus care porunci tuturor să facă liniște și încet, încet, rumoarea dispăru. Se lăsase seara. -Mergeți la locurile voastre magiștrilor! spuse el. Plecară apoi cu toții pe alei, după ce se salutară între ei! -Pace tuturor, spuse Tiberius Thrassylus. Și ție magistre Ruthavan! Referință Bibliografică: Ancheta (fragment din roman) Partea a doua - al
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
unei mângâieri binefăcătoare. Mă îndrept spre vest, spre bolta de lumină conturată de coroanele copacilor care se deschide la extremitatea parcului. Pe partea stângă a aleei, primul pe care îl întâlnesc este Antonin Ciolan. Bustul său pare a asculta gânditor rumoarea de pe aleee. Stabilit la Cluj în 1948, a devenit dirijor al orchestrei simfonice „Ardealul” și prim-dirijor al Operei Maghiare de Stat. În calitate de profesor al „Institutului Român de Artă” precum și al Conservatorului Gheorghe Dima, Antonin Ciolan s-a ocupat de
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
fie auziți ce-și spun. Fiind preocupat cu citirea unei cărți de filozofie, Condurache nu deschisese duminică televizorul, așa că nu era pus la punct cu ultimele evenimente din București. “Ceva totuși s-a întâmplat” își zise el, de există această rumoare în încăpere. Georgeta încă nu sosise ca să o întrebe. Și-a ocupat liniștit locul la masă și a început să-și pregătească intrarea la cursuri. Avea prima oră chiar la clasa celor două olimpice ale sale. Minodora se apropie de
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
să cucerească știința dacă s-ar putea peste noapte. Nu îi vedeți pe acești tineri în halate albe care abia așteaptă să ies la pensie pentru a-mi lua locul? În rândul tinerilor din alaiul numeros al profesorului se simțea rumoare, zâmbeau la remarca mentorului lor. Erau norocoși că au nimerit să cadă tocmai în echipa profesorului lor în perioada practicii medicale. - La revedere, domnule doctor, sărut mâna doamnă profesoară, salut tinere, și să ne vedem cât mai rar pe aici
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
clipă-n clipă va cuprinde tot corpul șubred al navei și va năvăli curând prin toate deschizăturile, simțindu-i forța, intuindu-i imensitatea și trupul i se încorda ocupând tot mai puțin loc pe bancheta de lemn, în timp ce forfota și rumoarea glasurilor din jur creșteau, părând că nimeni nu se sinchisea de iminentul pericol pe care Ana îl simțea cu fiecare fibră a corpului său. Ar fi țipat de frică, dacă nu s-ar fi rușinat. Cu zgomot răgușit motoarele turate
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
ȘI PRIN poezie, se cer RECICLATE, fie și prin hipoeracizii sarcasmului oximoronic- pamfletar! - cinic via Juvenal,- Diogene..., Caragiale, Eugene Ionesco, Beket, Orwell ș.c.l.- dar gunoiul NU: el aparține, metaforic zicînd, frigului elemantar, din Mineralitate, în “ zgomotul și furia” rumorii “ istorice”, cumva autodestructive, societatea însăși (!!!) emanîndu-și, prin determinare și Dirijism - Control securistic- activistic, ba chiar “ sindicalist” - ( roata norocului)- “ tovărășesc” ( unii mai egali ca ceilalți”, etc.... Cât despre mine, cel ce rescriu acestea, “ rămânînd ce-am fost, romantic”- știu că ARS
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
păros , spune, băi, bacterie sau virus, ce ești, că nu știe diferența, ,marea muge ca vaca, dar eu iubesc mările, pornesc înot ca o amoebă, artista Nin încearcă un incest, o casă ezoterică în Vest,cochilia artistului, înconștiență bătută de rumoare și cadență, înlătura artistul, îngrijise grădina albă de narcise, atașament, dar ce contează-n timp? Ananis Nin pe tine nu te schimb. La Londra erai una, la New York te preschimbai în virtualul rock, durere din cuptorul de dorinți, Anais Nin
VECHIME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348484_a_349813]
-
reporterului să fie făcut „vizibil”, propoziția e concisă. Câteva idei în cuvinte puține, pe care și le imaginează ... Uneori se introduc și scurte intervenții ale celor din jur. Materialul se „colorează” cu alte voci, se dă o anume credibilitate cu rumoarea de la fața locului etc. Cu alte cuvinte „să vezi” ceea ce se spune la radio și pentru că e o vorbă „așa s-a spus la radio”, adică e exact, e adevărat ... Radioul este credibil de când există, începând cu ora exactă. Și
OCTAVIAN CURPAS CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345227_a_346556]
-
unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... - Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac. Se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. Ciclul "Era sa fiu poet" Referință
TARABE PENTRU SUFLET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376827_a_378156]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > „GARNITURA”... Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului „Garnitura” (pamflet) (Treziți-vă !) Patru ani huzuru-i mare. Uneltiri, pizme, rumoare... Ăstora, le trece „tura” și se schimbă „Garnitura” ! „Trenul” salvator din foame, compus din vreo trei vagoane încărcate cu minciună... Ni se vinde drept, „ de bună”. Repetenți și hahalere mari experți, în spoliere. Sunt stupizi, prea îngâmfați... Garnitură de ratați
„GARNITURA”... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376943_a_378272]
-
picioare bălmăjind ceva ușor de bănuit... și gata de-o renunțare voluntară pe-un timp nedefinit... La cerința sacrificiului, se-auzi din atâtea piepturi dornice să se-ofere pentru câte-un aspect un Aaah! surd, prelungit... După câteva minute de rumoare, un ins fu gata să urce la tribună. Fu rugat să-și decline identitatea. Sala afla că se numește Angst. -Angst și mai cum? strigă sală. -Herr Angst! Atât! restrânse lămurirea ofertantul. De la microfon se concluzionă de către secretarul desemnat că
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
mâna dreaptă incriminând pe toți și toate. -Bine, bine, atunci, lăsați-mă câteva momente! răsuflă ușurat Judecătorul, tamponându-și fața cu o batistă mototolită, singurul său aliat în lupta cu emoțiile provocate de manifestările vulcanice ale Procurorului. În scurta pauză, rumoarea din sala plină se estompă cu totul, Procurorul încremeni într-o poză care știa că-l prinde - se studiase în oglindă - iar acuzata închise ochii, părând că murmură... Ce, oare?! O rugăciune pentru iertarea faptelor sale?!... Fu rândul Procurorului să
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce dogoare A smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapte Se-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapte Și uite dintr-o dată noi devenim rumoare Nu am ales prea bine 'cest timp spre a ne naște E multă frăsuială om fi și noi puternici Să mergem fără țintă printre acești nemernici Și să privim cu ochiul cum moartea-ncet ne paște Iar tac iar vine
PE BĂNCILE DIN PARCURI CAD STELE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375931_a_377260]
-
plin de vlagă iubirea Îmi plimbi peste valuri de suflet menirea Fii viu ca să curgem spre punctul de strajă Părinte la Domnul cuvinte-s puține În poala credinței să spui cât te doare Cât plânset e-n lume și câtă rumoare Doar gândul spre ceruri în viață ne ține Părinte cu daruri răstorni peste suflet Frântură de stele din mările fluturi Cu ochii la Domnul plătim doar tributuri Pe note de îngeri și gându-i răsuflet Pescar pentru oameni cu duhul
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
fierbințeal-a vorbei un cap pe o tipsie E mult prea multă moarte pe strada ce dogoare A smoală și a gloanțe a zăngănit de șoapte Se-nalță prea mult zgomot la trecerea spre noapte Și uite dintr-o dată noi devenim rumoare Nu am ales prea bine 'cest timp spre a ne naște E multă frăsuială om fi și noi puternici ... Citește mai mult Cad stelele din ceruri se gudură prin iarbăPe băncile din parcuri nu-i nimeni să-nțeleagăCă vremea o să plimbe
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
și costul extrem de mare al noului organ, în achiziționarea căruia nici un asigurator nu contribuia cu nimic! Și doar un creier de bărbat ar costa 50000 de euro! Dar unul de femeie? aruncase timid soția bolnavului? Răspunsul medicului stârnise o grozavă rumoare printre cei ce-auziseră: doar 2000! Urmaseră clipe jenante. Bărbaților din anturaj nu le venea să privească în ochi doamnele. Ce mai?! Era stânjenitor! * Auzind spusele Luxiței, încercai cu șoșele, cu momele, s-o îmbărbătez, să-i reamintesc atuurile avute
CARE PE CARE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376622_a_377951]
-
pe alții, pătrunzând tunelurile întunecate ale dedesubtului pământesc în căutarea magnificului erou al întunericului. Imagini ale imaginației fantastice se ridicau din interiorul lor, se izbeau de tabla neagră și lată a sălii de curs, dispăreau și se înlocuiau, producând o rumoare. Știu că cineva s-a ridicat și s-a repezit să deschidă ușa sălii, spunând că îi este foarte frig însă clanța nu a cedat dorinței ei și ușa a rămas închisă. Eram în fața studenților mei și îi priveam fără
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
de aripi zborul se-nfiripă: eu m-am aprins a jind,tu te-ai aprins a nerăbdare ca să faci risipă de mângâieri căci toamna-mi te-a convins. Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Nu-mi pasă că rumori se întețesc în jurul meu... Știu că-n sfârșit mi-e bine și simt cu toată ființa că iubesc... Referință Bibliografică: Întotdeauna / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1746, Anul V, 12 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ÎNTOTDEAUNA de AURA POPA în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373091_a_374420]