KorAP: Find »[drukola/base=rună & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 >

344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

nici măcar degetele picioarelor. Am dat să ne ridicăm casa din piei, dar nu mai aveam cu ce. Nu ne mai rămăseseră decât două sulițe și vreo patru bucăți de piele, din care abia dacă Înjghebarăm un adăpost pentru Unu și Runa. Cât despre burțile de apă, nu mai erau de găsit nicăieri. N-am mai spus niciunul nimic. Hârciogul ăla blestemat... Știuse dar nu zisese nimic! Ticălosul! Măcar pentru Unu s-o fi făcut! Soarele nu mai dogorea la fel de tare, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
parcă și mai aprigă decât În zilele trecute. Nisipul frigea. Nu se auzea nimic. Nu se vedea nimic. Am Început să-i cântăm pe rând lui Unu. - Nani pui, nani pui... Unu a fost primul care s-a Înmuiat. Apoi Runa. Apoi Enkim. Eu abia mai răsuflam și m-am străduit să-mi amintesc chipul frumoasei Siloa. L-am blestemat de câteva ori pe Moru. Îmi părea rău că nu l-am ucis pe Hârciogul ăla nenorocit după ce ne trecuse brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și se scremu de câteva ori, iar noii veniți se căzniră să ne ridice. Pe Unu Îl scoaseră primul din casa din piei Înjghebată În grabă și alergară cu el la vale. Nu știam unde, căci Încă nu vedeam nimic. Runa mormăi ceva, iar oamenii aceia o scoaseră și pe ea din adăpost și-o târâră iute prin nisip... ... m-am trezit din cauza durerilor - soarele dogorea din nou, iar eu zăceam pe burtă Într-o luntre ce luneca pe o apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă duc și eu la el dar, când l-am văzut, am simțit cum mi se iau picioarele: era tot numai o bășică, fețișoara Îi era umflată, iar de suflat, sufla prea iute, precum peștele scos din apă. Frumoasa noastră Runa era la fel de umflată - iar acolo unde nu era acoperită de bășici, era mai roșie decât un rac fiert. Of, of. Mi-am Întors privirea și am rămas În mijlocul satului, fără să mai rostesc nimic. Atunci l-am zărit pe omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea. Să nu zici că nu ți-am spus. Abia atunci se duse baba la Unu și-l luă din brațele Runei. Dispărură spre capătul satului, Într-una din casele lor de pământ. Atunci am văzut că toate casele lor erau legate Între ele de niște ridicături din argilă uscată ce șerpuiau printre copacii rari, uriași și Îndesați, care abia dacă dădeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
le Întortocheaseră astfel Încât, oriunde te aflai, să se stârnească o boare plăcută ce adia ușor Între o casă și alta, chiar dacă văzduhul de afară era fierbinte și nemișcat. La capătul unei astfel de peșteri Îi găsii pe Unu și pe Runa, care zăceau Întinși pe blănuri, În timp ce Gula Îi stropea de zor cu o apă urât mirositoare. La căpătâiul lor, un pumn de tăciuni ardea mocnit, iar fumul se ridica printr-un fel de lujeri, goi pe dinăuntru, ce ieșeau afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși, În vremea aceea, n-aveam habar nici măcar ce Înseamnă să-ți pese de ceva... - Enkim! Enkim! strigă Runa, alergând la omul ei cu Unu În brațe. - Afurisitul ăsta de Krog! M-a salvat din nou! Frate! - Îmi spuse Enkim, punându-mi o mână pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate. Râzând ca un prost, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene și albastre chirăiau precum babele, cuibărindu-se prin frunzișul ce părea să nască niște nori numai ai săi. Eu deschideam drumul, Logon mă urma la doi-trei pași, iar Runa mergea Îndărătul lui cu Unu În brațe, fluturând dintr-o blăniță ca să alunge țânțarii. Enkim Încheia șirul și tot fluiera ceva ce semăna a cântec de pasăre. Spunea că așa fac ai lui acasă când se satură de ceva. - Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
seară, am văzut un cap de liliac atârnat de o creangă coborâtă mult deasupra potecii. Capul fusese legat de mână omenească și gâtul Încă Îi sângera, răspândind stropi calzi pe potecă. Ne tot Întrebam ce putea să Însemne asta când Runa dădu peste niște urme de pași În pământul umed. - Copii? se miră ea, măsurând urmele. - Coțcarii! Vor să ne sperie, râse Enkim. Am strigat după ei, am chiuit, dar n-am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
azvârlit o burtă de apă peste un foc cu vâlvătăi prea mari. Numai că, simțirăm cu toții, alături de acele zgomote se ridicau și cuvinte spuse În minte pe jumătate, cuvinte multe-multe care se ridicau din toate părțile. Ne-am așezat astfel Încât Runa și Unu să se afle În mijlocul nostru și, tiptil, am prins să ne strecurăm printre frunzele grele și copacii groși. Deodată, dădurăm peste o potecă Îngustă care se afunda În desiș. Runa, care știa cel mai bine să vadă urmele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ridicau din toate părțile. Ne-am așezat astfel Încât Runa și Unu să se afle În mijlocul nostru și, tiptil, am prins să ne strecurăm printre frunzele grele și copacii groși. Deodată, dădurăm peste o potecă Îngustă care se afunda În desiș. Runa, care știa cel mai bine să vadă urmele, ne făcu semn să așteptăm. - Sunt tot copii, pufni ea, neîncrezătoare, privind la crengile din jur. Numai copii. Ne uitarăm și noi, cu luare aminte - crengile și frunzele erau rupte doar până În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
uitară la sulițele noastre iar câțiva, mai curajoși, ni le traseră din mâini și Începură să se joace cu ele. Se vedea că erau obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Ce să fac? Zâmbii spre cel mai Înzorzonat dintre ei, iar el izbucni Într-un hohot năprasnic și Îl puse din nou pe cel ce se juca de-a Enkim să se Împreuneze cu cea care se juca de-a Runa. Chestia asta Îi făcu pe toți, femei și oameni deopotrivă, să râdă de se clătinau copacii. S-au jucat și de-a Unu, și de-a trecerea prin inima nisipului și, tot așa, până ce au ajuns să se joace despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Umbrei. Jocul se opri brusc și nu Înțeleserăm decât că toți cei plecați la drum scăpaseră vii, dar că se tânguiau de mama focului. Iar N’jamo: - Ia zi, am mințit cu ceva? - Întrebă el, privind către mine. - Enkim și Runa nu sunt chiar atât de nesățioși, am râs eu. Și nici n-am trecut peste atâtea ape. Iar eu n-am omorât chiar atât de mulți oameni. - Da’ce? Parcă eu sunt sigur că la sfârșit n-o să scăpați decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
eu sunt sigur că la sfârșit n-o să scăpați decât cu plânsetul? Făcu un semn și ai lui ne Împărțiră din bucatele lor. Ouă crude, un fel de praf de carne și tot soiul de fructe. Apoi, Îi luară pe Runa și pe Unu și-i duseră Într-o casă, iar pe Enkim și pe Logon Într-o alta. N’jamo mă bătu pe umăr de parcă ne știam dintotdeauna și Îmi făcu semn să mergem În pădure. Ajunserăm Într-o poiană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nici pietricele mai mici, astfel Încât Enkim se dădu de ceasul morții ca să-și facă lucrarea lui de om cu două fețe. Când ne-a ajuns din urmă, se vedea pe chipul lui că era din ce În ce mai Îngrijorat. Începu să-i vorbească Runei, amestecând În furia lui surdă cuvintele simple, de rând, cu vorbele grele și cu păcănituri de-ale mărunțeilor. La asfințit, am ajuns Într-o vale largă, cu aer răcoros și bun, plină de ape care se Înmănuncheau. Atunci am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de Îndată ce ne văzură de la marea Înălțime a ochilor lor. - De ce nu mai vorbești cu mine, Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu noi, toiagul lui Moru nu mai e frate de sânge cu Enkim. Runa stătea mai În spate și mă iscodea cu ochii ei vii, fulgerători parcă. Unu picotea În brațele ei, dar trebuie să recunosc că până și el mă privea cam prea lung. - O să afli la momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
câștigi timp. În preajma mea. Bine, făcu Enkim. Logon dormea În culcușul său, la câțiva pași mai Încolo. Cred că visa frumos, căci plescăia În somn precum un copil. Enkim se ridică deodată și se grăbi spre culcușul lui și al Runei. Ea Îmi spuse: - Unu n-o să mai Învețe vorba din mintea ta. Se ridică și ea, se duse după Enkim și se apucară să-și strângă lucrurile. Îl Înfășară pe Unu Într-o blană și plecară fără alte vorbe, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
că nu-mi pasă și m-am trântit În culcușul meu. După o vreme Însă, l-am chemat la mine pe unul dintre mărunței. Îl chema Kikil și era foarte sprinten. - Ia vezi tu, Kikil, unde se duc Enkim și Runa. - Plecat de tot? Supărați? Întrebă el. - Da. - Luat și Unu Vis Vis cu ei? - Da. Du-te și vezi Încotro au luat-o. Kikil era mult mai nou În ale cuvintelor așa că Își dădu drumul la lacrimi cât ai clipi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mi Întinse palma cu degetele rășchirate. Iar Krog: - Ia spune-mi... Aș fi dorit să aflu ce fel de om e Gau ăsta, dar m-am răzgândit. În ultimile zile n-ai dat de unul Enkim și de femeia lui, Runa? Unii care au un prunc pe care Îl cheamă Unu? Barra se Înegură. - Noi nu știm decât despre Unu, zise el, scrâșnind. E rămas, și el, În legămintele lăsate de Tatăl. De văzut Însă, nici că l-am văzut vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aia vom face, mă Îndemnă Gupal, cu vocea frântă de rușine. O să dai lupta cu răzvrătiții aici, pe meleagurile noastre? - O să văd. Acum vreau să mă sfătuiesc cu Vindecătorii mei. Abia apoi am apucat să văd de Enkim și de Runa pe Îndelete. - Ce face Unu Vis Vis? - i-am Întrebat. Pe Unu Îl lăsaseră Într-un luminiș, În grija unor mărunței de-ai lui Kikil. Unu Începuse să alerge deja și spunea și el câteva vorbe, acolo. - Dar tot o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]