342 matches
-
ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
fost împrejmuite și s-au construit altare. Capul familiei îndeplinea zilnic anumite ritualuri, dar cele comunitare erau dirijate de sacerdoți (preoți, preotese, magi, prezicători). Marile sărbători erau oficiate de regi. Ritualul sângelui se practica cu prilejul jurămintelor de frăție când runele sacre erau stropite cu propriul sânge. Începuturile creștinismului se leagă de misiunea călugărului benedictin Ankgar (830) și a episcopului Unni din Hamburg (936). Templul păgân din Uppsala continuă însă să venereze vechile divinități războinice. Abia în secolul al XII-lea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Așa-zisul -cunoscut științific sub numele de "Alfabetul Orhon"- este un tip de scriere constând în jur de 40 de însemne și simboluri, întrucâtva asemănătoare cu cea runele, dar aparținând popoarelor turcice din antichitatea târzie și evul mediu. Caracterele acestui alfabet au fost descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea ca fiind gravate în special pe două monumente din granit zăcând pe Valea Orhon din Mongolia de astazi
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
Quechua, în "limba quechua", Qhichwa șimi, sau Runa Șimi, este o limbă a Americii de Sud. A fost vorbită de-a lungul munților Anzii Cordilieri cu mult înainte de constituirea Imperiului Încă, care a folosit-o că limba oficială. Quecha este larg folosită astăzi în diferite regiuni ale Anzilor și a
Limbi quechua () [Corola-website/Science/314423_a_315752]
-
capete. Nu se cunosc regii ("kuningaz") care i-au condus pe suiones, dar în mitologia nordică se regăsește o dinastie lungă de regi legendari și semi-legendari, mergând până la ultimele secole de dinaintea erei noastre. Cât despre sistemul lor de scriere, alfabetul runelor a fost inventat de elitele din sudul Scandinaviei în secolul II. Cu toate acestea, tot ce a supraviețuit de pe vremea romanilor sunt inscripții pe artefacte, în special de nume bărbătești, care demonstrează că oamenii din sudul Scandinaviei vorbeau atunci o
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
un braț liber. Fiecare bărbat are un topor, o sabie și un" "cuțit, pe care le țin pregătite mereu. Săbiile sunt late și canelate, precum cele ale francilor".” Aventurile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe rune din Suedia, precum runele grecești și cele varegiene. Ei au participat și în expediții spre Vest care sunt comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland, regiunea
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Săbiile sunt late și canelate, precum cele ale francilor".” Aventurile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe rune din Suedia, precum runele grecești și cele varegiene. Ei au participat și în expediții spre Vest care sunt comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland, regiunea la sud-est de Marea Caspică. Membrii acelei expediții sunt comemorați pe runele Ingvar, care nu menționează niciun supraviețuitor. Nu
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Vest care sunt comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland, regiunea la sud-est de Marea Caspică. Membrii acelei expediții sunt comemorați pe runele Ingvar, care nu menționează niciun supraviețuitor. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu echipajul, dar se crede că au murit de pe urma unei îmbolnăviri. Nu se știe când și cum a fost fondat regatul Suediei, dar lista monarhilor suedezi
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
fost scrise în alfabetul runic. Spre deosebire de protoscandinavă, care era scrisă în alfabetul "vechiul futhark", scandinava veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala "u" mai era folosită și pentru vocalele "o", "ø" și "y", iar runa pentru "i" era folosită și pentru "e". O schimbare care a separat dialectele estic și vestic al scandinavei vechi a fost modificarea diftongului "æi" ("ei
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
veche folosea "noul futhark", care avea doar 16 litere. Datorită numărului limitat de rune, unele erau folosite pentru a exprima mai multe foneme; de exemplu runa pentru vocala "u" mai era folosită și pentru vocalele "o", "ø" și "y", iar runa pentru "i" era folosită și pentru "e". O schimbare care a separat dialectele estic și vestic al scandinavei vechi a fost modificarea diftongului "æi" ("ei" în scandinava veche de vest) în monoftongul "e"; de exemplu "stæin" a devenit "sten". Aceasta
Limba daneză () [Corola-website/Science/296646_a_297975]
-
cu ajutorul alfabetului runic. Spre deosebire de proto-nordică, limbă care a fost scrisă cu alfabetul futhark antic (cea mai veche formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
formă a scrierii runice), nordica veche era scrisă cu varianta așa-zis „tânără” a alfabetului futhark, care avea doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
doar 16 litere. Deoarece numărul runelor era limitat, unele rune erau folosite pentru un număr mare de foneme, cum de exemplu este runa folosită pentru vocala "u", care a fost utilizată și pentru reprezentarea vocalelor "o", "ø" și "y", sau runa pentru vocala "i", folosită și pentru "e". Începând cu anii 1200, dialectele daneze au început să se îndepărteze treptat de cele suedeze. Inovațiile s-au răspândit neuniform din Danemarca, ceea ce a creeat o serie de limite dialectale, sau izoglose, variind
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
ș. a., constă în "extinderea sferei baladescului de la o „scară națională“ la o „scară planetară / cosmică“". Ilustrativă în acest sens este și balada "Turn înecat", turnul simbolizând "axis mundi", având în crucea-i celestă o crăiasă adormită „de două mii de ani“, Runa, un soi zeiesc de „sămânță a lumii“, sortit a rodi după „cataclism“ (aluzie, poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
poate, chiar al doilea război mondial): "Turnul dormea-ntre ape liniștit / Și numai câteodată fețe sumbre / Se abăteau sub zidul lui tihnit, / Să-l tulbure cu sulițe și umbre. Picior de om cu toate-acestea nu-i / Calcă spirala scării, unde Runa, / Sâmburul viu și pur, Regina lui, / De două mii de ani dormea întruna. // (...) // Furtună mare însă se lăsă / Odată-asupra lui, și-atunci, sălbatic, / Intrând pe geamuri, valul o fură / Și-o duse-n dar oceanului molatic. Tot aplecându-și trupul ca
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
în secolele XIV-XV în entități administrativ-teritoriale numite scaune secuiești. Tot în scaune a fost organizat și Pământul Crăiesc, zona locuită de sași în sudul și nord-estul Transilvaniei (vezi scaunele săsești), exceptată de asemenea de la organizarea comitatensă. "Alfabetul secuiesc", denumit și "runele secuiești", este un alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
alt exemplar valoros este "Crucea lui Gero" (din perioada 965 - 970). Un astfel de crucifix s-a confecționat și în epoca lui Charlemagne pentru decorarea capelei palatine (în jurul anului 800). Ornamentele sculturale de pe crucifixurile din Marea Britanie se armonizau cu tradiția runelor cioplite în piatră din zona nordică și cu pietrele picților din Scoția. Din păcate, multe asemenea lucrări anterioare anului 1000 nu prea au supraviețuit timpului, mai ales în zona anglo-saxonă. Stilul romanic a evoluat între secolele al IX-lea și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
și o serie de poezii mnemonice compuse pentru învâțatul pe dinafară a unor liste cu nume și pentru ținutul obiectelor într-o anumită ordine. Aceste poezii se numesc "Menologium", "The Fates of the Apostles" („Destinul apostolilor”), "The Rune Poem" („Poemul runelor”), "The Seasons for Fasting" („Anotimpurile postului”), și "Instructions for Christians" („Sfaturi pentru creștini”). Poezia anglo-saxonă se caracterizează prin folosirea neortodoxă a metaforelor și a sinonimelor, lucru care se datorează structurii sale și folosirea deasă a imaginilor. Folosirea marelui număr de
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
rândul elitei merovingiene. De la cca. 520 la 620, a existat un val de inscripții runice. Aproximativ 70 de exemplare au supraviețuit, aproximativ jumătate dintre ele pe fibule, altele pe cataramele centurilor și altele pe bijuterii și piese de arme. Utilizarea runelor dispare o dată cu avansaul creștinismului. Fibula de la Nordendorf (începutul secolului al VII-lea) consemnează în mod clar zei păgâni: logațorewodanwigițonar citit ca "Wodan și Donar sunt magicieni / vrăjitori", dar acest lucru poate fi interpretat fie ca o invocație păgână a puterilor
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
religia primară ca fiind monoteistă. Ipoteza a fost emisă la sfârșitul secolului al 20-lea și este acum în mare discreditată, deși încă apărată în unele cercuri apologetice creștine În misticismul german al secolul al 19-lea, existau afirmații că Runele Germane poartă mărturia unei religii primare. Printre unele mișcări religioase noi mai recente ce susțin că restaurează religia primară se numără și "Godianismul" și "Umbanda" În contextul unei religii organizate, în special monoteismul, afirmații de genul ""cea mai veche religie
Urreligion () [Corola-website/Science/320645_a_321974]
-
trecere de la verile calde la iernile reci, cu ninsori, mai ales în insulele nordice cum sunt Gont și Osskil. În regiunile sudice din Terramare poate fi mai cald. Cu excepția insulelor Kargad, societatea din Terramare folosește un sistem de scriere numic "rune hardice". Numele sugerează o asemănare cu runele germanice, dar se pare că se folosesc câteva mii de rune, sugerând un sistem logografic similar celui chinezesc. Caracteristicile rasiale ale popoarelor din Terramare cuprind, în cea mai mare parte, un colorit "roșu-brun
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
cu ninsori, mai ales în insulele nordice cum sunt Gont și Osskil. În regiunile sudice din Terramare poate fi mai cald. Cu excepția insulelor Kargad, societatea din Terramare folosește un sistem de scriere numic "rune hardice". Numele sugerează o asemănare cu runele germanice, dar se pare că se folosesc câteva mii de rune, sugerând un sistem logografic similar celui chinezesc. Caracteristicile rasiale ale popoarelor din Terramare cuprind, în cea mai mare parte, un colorit "roșu-brun", asemănător amerindienilor. În Sud și Est și
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
au fost ținute pe 20 septembrie peste 2.500 de petreceri de lansare a cărții. Pe 13 octombrie a fost lansată o ediție "deluxe" a cărții, care a inclus scene eliminate, postere, ilustrații inedite ale autorului și un ghid al runelor piticilor. "Brisingr" s-a vândut în 550.000 de exemplare în america de Nord în prima zi de la lansare, dintr-un tiraj de 2,5 milioane de exemplare. Atât tirajul inițial cât și vânzările primei zile au fost cele mai
Brisingr () [Corola-website/Science/323857_a_325186]
-
în stare să simtă Unda care menține echilibrul și ordinea în univers. Recunoscând potențialul ei pentru magie, acești oameni au dezvoltat rune pentru a o valorifica. Inițial, a existat doar un singur grup, Sartan. Sartan au folosit magia prin desenarea runelor pământului și aerului, desenare însoțită de cântări; ei credeau că noua lor putere îi face responsabili și stăpâni peste celelalte rase mai mici, numiți generic "Mensch". Sartan credeau în comunitate, unitate și în familie, baza Ordinului. Cu toate acestea, datorită
The Death Gate Cycle () [Corola-website/Science/324240_a_325569]