437 matches
-
construcție veche, înălțată probabil prin secolele XI-XII și alta mai nouă, edificată în secolele XVI-XVII. Mănăstirea veche, săpată într-o stâncă gigantică de calcar, include 18 peștere, legate prin treceri interioare. Ea este una din cele mai importante construcții mănăstirești rupestre de pe malurile râului Nistru. La Saharna se mai găsește vechea clădire a școlii de viticultură edificată la începutul secolului al XIX-lea de moșierul Nicolaie Apostolopulo și o cramă din secolul al XIX-lea. În zona Rezinei și în apropierea
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
mulți prădători și paraziți, dar sunt amenințati de numeroși agenți patogeni, cum ar fi bacteriile din familia Chlamydiaceae și retrovirusul Koala. Pe lângă asta, mai sunt amenințati și de incendiile de pădure și de secetă. Au apărut în legendele și picturile rupestre ale aborigenilor de mii de ani. Prima întâlnire cunoscută dintre un european și o koala a avut loc în 1798, și o imagine a animalului a fost publicată în 1810 de către naturalistul . Botanistul a scris în 1814 prima descriere științifică
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cu mici adăugiri a schemei lui Ian Tattersall (2001), modificat de Sylvie Daoudal (2002) . Tabel după Crăciun T. prezentat în "Dicționar de Biologie", 1989. Se pare că era mai evoluat decât se credea. Conform unor studii, cele mai vechi picturi rupestre din Europa au aproape 50.000 de ani vechime, deci nu sunt create de Homo sapiens, ci de omul din Neanderthal. Conform studiului „The timing and spatiotemporal patterning of Neanderthal disappearance”, publicat în revista Nature în 21 august 2014, Omul
Homo neanderthalensis () [Corola-website/Science/302129_a_303458]
-
numit Constantiana după edictul de la Mediolanum din 313 care a confirmat libertatea de cult, în onoarea lui Constantin cel Mare, primul împărat roman creștin și fondatorul primei capitale creștine a lumii, Constantinopol. Conform opiniilor unor istorici, o parte din așezările rupestre din zona Buzăului ( Aluniș și Nucu) pot fi datate, după analiza inscripțiilor, în secolele III - IV d. H., reprezentând o afirmare a creștinismului în stânga Dunării Începând cu anul 814 slavii sudici au dezlănțuit persecutarea creștinilor, afectând probabil și spațiul creștin
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
valahilor" supusă arhiepiscopului de Ohrida (pe locul 23) iar într-o altă listă episcopală, care datează de la sfârșitul secolului al XI-lea se precizează că "episcopia valahilor" avea reședința la Vreanoti (orasul Vranje din Serbia de astăzi) Existența unor biserici rupestre medievale timpurii în spațiul pruto-nistrean este consemnată de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenet care, la mijlocul secolului al X-lea, menționa că „pe partea aceasta a râului Nistru (râu identificat de istoricul Gheorghe Postică) se observă unele urme de
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de azi). Din cadrul complexului fac parte două promontorii mari (Peștere și Butuceni), la care se alătură trei promontorii adiacente mai mici (Potarca, Selitra și Scoc), pe teritoriul cărora se află ruinele unor fortificații, locuințe, băi, lăcașuri de cult (inclusiv mănăstiri rupestre) atît din perioada tătaro-mongolă (sec. XIII-XIV) cît și moldovenească (sec. XV-XVI). Complexul Orheiul Vechi constituie un sistem alcătuit din elemente culturale și naturale: landșaft natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradițional și originalitate etnografică. Rezervația
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
culturale și naturale: landșaft natural arhaic, biodiversitate, cadru arheologic de excepție, varietate istorico-arhitecturală, habitat rural tradițional și originalitate etnografică. Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi prezintă un relief complex, care îmbină structuri geologice sarmațiene de circa 13 milioane ani cu un caracter rupestru pronunțat și peisajuri cuaternare argiloase de circa 1,8 milioane - 10 mii ani acoperite de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani . Elementul geomorfologic esențial al complexului îl constituie valea râului Răut, compusă din albia minoră, albia majoră, terase și
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
înconjura de numeroase mistere pentru a apăra puterile castei. Ei, fie că erau preoți indieni, egipteni sau greco-romani, au ajuns să posede cunoștințele științifice ale omenirii, dețineau calculele calendarelor, prevedeau timpul și eclipsele. Vrăjitoria apare încă din paleolitic. În desenele rupestre din peștera Trois-Freres (Franța) sau de pe stâncile din Tassili (Sahara) apar imaginile unor vrăjitori străvechi în exercițiul activității lor, total asemănători cu cei din zilele noastre la populațiile subdezvoltate. Imaginile din peșteră arată un vrăjitor deghizat într-un animal ciudat
Vrăjitorie () [Corola-website/Science/303308_a_304637]
-
vieții materiale în trei perioade: paleoliticul inferior, paleoliticul mijlociu și superior. ul este divizat în cinci faze: Protopaleolitic, ul inferior, Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul superior și Epipaleolitic. Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" ("Cultura de prund" din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui "Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" ("Cultura de prund" din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui "Homo erectus", tipul hominid. Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din piatră ("chopping tools"; at first, the "Abbevillian", later "Clactonian" type), and the stone chip (at first, "Acheulean", later the "Levalloisian" type). Aceste unelte au fost atribuite lui "Pithecantropus erectus" speciilor hominid. De o importanță majoră este
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
decorarea cu motive geometrice a obiectelor de uz casnic (arie geografică largă: Anglia, Rusia, Africa). Sunt specifice numeroasele statuete antropomorfe din argilă, piatră, os sau fildeș cu o semnificație și funcție magică. În paleoliticul superior se remarcă pictura și gravura rupestră (sudul Franței, nordul, estul și sudul Peninsulei Iberice, regiunea Saharei, Munții Tassili). Sunt redate figuri de animale în mișcare (urs, bizon, cal, cerb, țap de munte) combinate cu motive geometrice. Rar apar figuri umane; mai rar apar păsări, iar plante
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
treptat devenind comunități sedentare și agrare. Primele dovezi ale producției de ceramică, ale domesticirii plantelor și animalelor datează în jurul perioadei 7000 - 6000 î.Hr în zona de nord a continentului. Dovezi remarcabile ale practicarii acestui mod de viață sunt picturile rupestre din nordul Africii ("Saharan rock art"). Ulterior datorită încălzirii climei și măriri deșertului Sahara, primii agricultori de aici s-au răspândit de-a lungul cursurilor mari de apă că Niger și Nil. Comunitățile africane au preluat din Orientul Apropiat cerealele
Arheologie africană () [Corola-website/Science/302992_a_304321]
-
glaciațiuni nivelul mării a crescut cu aproximativ 75 de metri. Inundarea regiunii cunoscută astăzi ca Marea Neagră ca urmare a pătrunderii apei Mării Mediterane în regiune a inundat probabil un foarte mare număr de situri arheologice. O mare parte a artei rupestre din Europa de Vest se poate astăzi studia doar subacvatic. De-a lungul istoriei evenimente seismice au dus la scufundarea unor așezări umane. Rămășițele unor astfel de catastrofe se întâlnesc în toată lumea iar astfel așezări cum ar fi: Alexandria sau Port Royal
Arheologie maritimă () [Corola-website/Science/304175_a_305504]
-
carnea de elan contribuie foarte putin la creșterea cantității de cadmiu din organism , consumul de ficat și rinichi cresc semnificativ nivelul de cadmiu, marii consumatori ai acestor organe fiind expuși la toxicitatea acestui metal greu. Picturile pe stânci și cele rupestre demonstrează că elanul era vânat în Europa încă din Epoca de Piatră. Săpăturile arheologice de la Alby, Suedia lângă Stora Alvaret au dezgropat coarne de elan în rămășițele unei locuințe de lemn datata 6000 i.C. În nordul Scandinaviei se mai
Elan () [Corola-website/Science/311134_a_312463]
-
iar a doua lui Pepi al II-lea. Aceași autobiografie a lui Uni relatează expediții militare întreprinse împotriva beduinilor asiatici, la care, pe lângă soldați egipteni din întreaga țară, participau și mercenari nubieni. Acțiunile militare sunt confirmate și de o inscripție rupestra descoperită la Wadi Maghara în Sinai, datând din anul al 36-lea al domniei sale. Documentul are și o alta semnificație: menționează „(celebrarea) primei sărbători șed“ a lui Pepi I, eveniment confirmat și de inscripțiile de la Wadi Hammamat și Hatnub. Aceste
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
județul Bistrița-Năsăud) au descoperit un instrument cu aspect trepanator, care pare a dovedi practicarea în acel timp (secolul al III-lea î.Hr.) a unor astfel de operații chirurgicale rituale în această regiune din nordul Transilvaniei. Mai multe reprezentări în cadrul picturilor rupestre înfățișează mâini cu degete amputate. În ceea ce privește semnificația, părerile paleopatologilor sunt împărțite. Unii consideră drept cauze cangrena, infecțiile digitale, sau degerăturile (frecvente în perioada glaciară) iar alții atribuie o semnificație simbolică, fiind vorba de degete în poziție flexionată, amputarea fiind aparentă
Medicina preistorică () [Corola-website/Science/312473_a_313802]
-
prieten al omului, pe care care îl va sprijini la vânătoare. Având nevoia de a se exprima și a lăsa urme ale trecerii lor, oamenii preistorici și-au transpus viețile lor de vânători și obiceiurile pe pereții peșterilor prin picturi rupestre. Picturile rupestre înfățișând animale asociate cu simboluri magice (pentru a cinsti spiritele lor), precum și scene de vânătoare ce reproduceau amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mâna lipită de perete, reprezentau, pentru oamenii timpurii, un mod pentru a-și
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
omului, pe care care îl va sprijini la vânătoare. Având nevoia de a se exprima și a lăsa urme ale trecerii lor, oamenii preistorici și-au transpus viețile lor de vânători și obiceiurile pe pereții peșterilor prin picturi rupestre. Picturile rupestre înfățișând animale asociate cu simboluri magice (pentru a cinsti spiritele lor), precum și scene de vânătoare ce reproduceau amprentele suflate cu pigmenți extrași din plante peste mâna lipită de perete, reprezentau, pentru oamenii timpurii, un mod pentru a-și exprima identitatea
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
pereții peșterilor, de unde și calificativul de “parietală”. De la două-trei reprezentări la câteva sute sau mii, reprezentările din arta parietală constituie majoritatea reprezentărilor. Evident, avem de-a face cu un corpus de imagini cu o valoare specială pentru colectivitățile paleolitice. Arta rupestră, obiectele găsite în peșteri, constituie o categorie mai degrabă redusă numeric, dar cu semnificație, probabil, specială. Această categorie este compusă, în principal, din blocuri de mari dimensiuni pe care au fost realizate reprezentări în relief adânc sau ronde-bosse și care
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
mai mici de a fi conservate. Exemplul clasic îl constituie bizonii de la Tuc d’Audoubert. O posibilă variantă o reprezintă piesele realizate din lut uscat din nordul Germaniei. Piesele realizate în ronde-bosse sunt, în principal, piesele incluse în categoria artei rupestre. Raportate la arta parietală sau la cea mobiliară, acestea sunt realizate într-o tehnică mai degrabă rudimentară; dar acest rezultat poate fi rezultatul utilajului folosit, care trebuia să fie mai rezistent și nu mai precis. Câteva piese au devenit elemente
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
cupa de argint, din 1496 a preotesei Teodora. Câte un balaur, încoronat urcă pe pervazul ferestrei de la altar și al celei din absida de sud. Motivul decorativ al balaurului este, și la noi, de veche tradiție. Îl găsim la bisericuțele rupestre de la Basarabi, dar și împodobind literele inițiale în manuscrisele medievale. Pictura s-a păstrat numai în absida altarului. Ea reprezintă Sfânta Troiță, Sfântul Emanoil, Maica Domnlului miluitoarea, ținând pruncul pe genunchi, cu ambele mâini, cete îngerești, Sfântul Antonie, Sfântul Teodosie
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
își pulsează veșnicia în vatra lui, formează împreună Comuna Năprădea. Năpradea este cununa Codrului pe fruntea Chioarului, un așezământ străvechi a dacilor silvani din antica țară a Silvaniei, cu mărturii ale existenței umane de acum 12000 de ani prin picturile rupestre de la Cuciulat, și-a purtat durerea și bucuria prin focul și tumultul vremurilor, plătind prinos statorniciei locurilor cu dragostea și credința strămoșească. Este străjuită și apărată, pe de-o parte, de șerpuirea ancestrală a Râului Someș, vămuit prin Poarta Someșană
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
format din indigenii ngunnawal, în timp ce etnicii ngarigo au trăit la sud de ACT, wandandian la est, walgulu de asemenea la sud, gandangara la nord, iar wiradjuri la nord-vest. Dovezile arheologice de colonozare a regiunii includ adăposturi de piatră locuite, picturi rupestre și gravuri, locuri de veci, tabere, cariere, unelte de piatră și aranjamente. Acestea sugerează faptul că zona a fost locuită de oameni de cel puțin 21.000 de ani. Explorarea și colonizarea europeană din zona capitalei Canberra a început încă
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
au apărut și primele formațiuni prestatale, având în frunte diverși conducători locali. O inscripție slavonă, datată din 943 și descoperită lângă comună Mircea Vodă(Constanța), îl menționează pe jupânul Dimitrie. O altă inscripție târzie datată din 992 , descoperită la mănăstirea rupestră de la Basarabi-Murfatlar din Constanța, îl pomenește pe jupânul Gheorghe. Scriitoarea bizantină Ana Comnena afirmă că la sfârșitul secolului XI existau trei formațiuni teritoriale dobrogene cârmuite de Tatos, Sestlav și Sată. Din secolul XII, într-o diplomă a lui Asan al
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
acolo erau decorate cu modele roșii complexe, demonstrând că primii Homo Sapiens erau capabili de abstractizare și de producerea de artă. Aceste lucrări datează de acum 70.000 de ani, cu mai mult de 50.000 de ani înainte de picturile rupestre de la Lascaux, Franța. Cele mai timpurii forme ale artei europene datează din paleoliticul superior și includ atât picturi rupestre, precum ar fi cele din peșterile de la Lascaux, Franța, cât și artefacte, așa cum ar fi sculpturi reprezentând animale, dar și figurine
Artă preistorică () [Corola-website/Science/300018_a_301347]