1,007 matches
-
în constituirea aparatului de stat. Pătura de mijloc, alcătuită în principal din negustorii locali era nesemnificativă, căci aceștia practicau comerțul la scară redusă cu produsele străine. Dezvoltarea economică din timpul lui Basarab va accentua diferențele și conflictele de interese dintre "rustici" și "majores terrae". Curtea domnească era alcătuită din boierii de sfat și slujitori. Dregătoriile fuseseră preluate în această vreme, prin filiera bulgară, din Bizanț. De la unguri a rămas funcția de ban (întâi de Severin, mai târziu al Olteniei). Ceremonialul și
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
de grădină ("Emberiza hortulana"), presură de stuf ("Emberiza schoeniclus"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), șoim de tundră ("Falco rusticolus"), vânturel roșu ("Falco tinnunculus"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar ("Ficedula parva"), ciocârlan ("Galerida cristata"), codalb ("Haliaeetus albicilla"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), rândunică de hambar ("Hirundo rustica"), sfrâncoc ("Lanius excubitor"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), ciocârlie de bărăgan ("Melanocorypha calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), presură sură ("Miliaria calandra"), gaia neagră ("Milvus migrans"), codobatura albă ("Motacilla alba"), codobatura galbenă ("Motacilla flava"), pietrar răsăritean ("Oenanthe
Stepa Saraiu - Horea () [Corola-website/Science/330693_a_332022]
-
mai spus, artistul a căutat să creeze un stil decorativ românesc, cunoscând faptul că orice stil se bazează pe altele anterioare lui îmbogățite prin aducerea de elemente noi. El a vrut ca să formeze un nou stil decorativ bazat pe stilul "rustic popular - românesc" și pe tradiția frescelor bizantine. Scriind studiul " Spre un stil românesc" în ziarul "Viața Românească" din noiembrie 1908, și-a expus ideile și observațiile arătând că: Concepțiile și ideile despre artă pe care Apcar Baltazar le-a publicat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste sunt cronicile lui Teofan Spovednicul și ale lui Teofilact din Simocatta. Protoromâna consta dintr-un amalgam de dialecte și graiuri care proveneau direct din latina rustică provincială din Imperiul Roman de Răsărit. Aceste diverse dialecte latine, numite și „vulgare”, au intrat în Antichitatea târzie și în Evul mediu timpuriu în contact cu slava și greaca, de unde au intrat un anumit număr - relativ redus - de cuvinte, mai
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
meu este Watanabe Tenzo. Sunt prieten cu ruda dumneavoastră Shichirobei. A promis să mă aducă în seara asta, dar din păcate s-a îmbolnăvit, așa că am venit singur. Se înclină politicos. Avea o comportare suavă și, cu toată înfățișarea lui rustică de samurai de la țară, ceru un castron cu ceai. Soția lui Sutejiro i-l servi într-un vas galben de Seto. — Nu sunt familiarizat cu eticheta ceremoniei ceaiului, spuse Tenzo, privind în jur, pe când sorbea încântat din ceai. Cum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
elocvența lui. Nu, chiar dacă treaba ieșea prost și Hanbei se hotăra să-și părăsească refugiul de la munte, era posibil să aleagă clanul Saito, nu Oda. Se zvonea pe-atunci că Hanbei, retrăgându-se la Muntele Kurihara, ducea o viață liniștită, rustică, desăvârșindu-se ca eremit, departe de lume. Dar dacă într-o zi foștii săi stăpâni, cei din clanul Saito, erau în pericol de a fi distruși, avea să se întoarcă pentru a le conduce armata. Cu siguranță, era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-un vis: — Ceai... Tocmai mi-a fost livrată o piesă pe care i-o comandasem lui Yojiro, la Kyoto. Nu are modelele elegante ale unui ceainic Ashiya, dar deține un farmec rustic care încântă ochiul. Se spune că ibricele noi nu sunt bune de nimic dar, așa cum te-ai și aștepta din partea lui Yojiro, apa fiartă în ibricele lui este la fel de gustoasă ca apa din cele vechi. Intenționasem să-ți servesc ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oficială, aceeași pentru toțicetățenii, considerată astăzi un simbol puternic, alături de drapelul tricolor, de deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate și de imnul republican. Miza a constat În Înlocuirea cu o limbă unică a diferitelor dialecte,considerate dintotdeauna graiuri și obiceiuri de neînțeles, rustice și grosolane, având uneori rădăcini În vechea „limbă galică” (Littré). Deși aceste eforturi au fost Încununate, cu siguranță, de succes și s-a reușit impunerea unei limbi unice, eforturile neîntrerupte de „alungare a dialectelor regionale”, acțiune Întreprinsă de școlile Republicii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ideologice, au dus mai curând la neo-capitalism decât la "economia socialistă de piață". Traseul modernizărilor românilor are incidențe cu schema lui Rostow, dar suferă de multe neîmpliniri și scurtări ale stadiilor. Românii nu au plecat spre modernizare de la romantica viață rustică, tribală ori patriarhală, ci de la statutele de dependență turceasco-grecească din veacurile al XV-lea, marcate în Vest de începuturi de schimbare a gândirii scolastice prin studii empirice de fizică, anatomie, cosmologie, geografie. Au urmat organizările altor imperii, cu strategii extracontinentale
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de singur), echivalează cu moartea. Spiritul de grup este suportul energiei lor. Societatea în care viețuiesc este una închisă, cu reguli fixe. Niculae Mărginean (Strigoiul) este, în fapt, un paznic al respectării tradiției, chiar dacă aceasta pare absurdă; el practică ritualuri rustice, sumbre adesea, pe care toți sunt chemați să le păzească pentru că altfel mor, așa cum s-a întâmplat cu ai lui Gheorghe Mărginean. „Strigoiul” este forța coercitivă a societății închise, pentru care prezent și trecut se confundă. De sub tăria acestei legi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui N. Iorga. Mai mult, acesta ține să-l recomande pe Creangă celor ce vor să se "înfrupte", la propriu, din scriitura densă în delicii și picanterii a "stilului rustic". În vitrina pentru străinătate, el poate figura ca reprezentant tipic al țăranului român, dotat atât cu înțelepciune hâtră (narquoise), dar și cu vigoare expresivă. În medalionul (fișa de autor) asupra lui Creangă din cuprinsul Antologiei, Iorga apasă pe excentricitatea humuleșteanului
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
În secolele III-II Î.Cr., dacii au început exploatarea și prelucrarea zăcămintelor auro-argintifere din Munții Apuseni prin săparea de galerii și prin spălătorii de aur. După cucerirea Daciei de către români, aceștia au întemeiat în această regiune minieră, împreună cu autohtonii, așezări rustice montane. Locuitorii Bistrei fac parte din marea familie a moților, urmași direcți ai dacilor și ai coloniștilor români aduși de împăratul Traian în urmă ocupării Daciei. Una din urmele cele mai importante rămase de la români este drumul care leagă orașele
Comuna Bistra, Alba () [Corola-website/Science/310087_a_311416]
-
numărul mare al beneficiarelor“, povestește președintele fundației. Club de artă, ca terapie „Casa asta, unde funcționăm de anul trecut, este proprietatea mea și a soțului. Am investit aici foarte mult. “ Imobilul are o curte imensă, cu o grădină frumoasă și rustică, în care femeile pot să „evadeze“, cu un gazon mare completat cu pomi fructiferi, astfel ca micuții să alerge precum într-o livadă. Interiorul, asemănător unei pensiuni mansardate, are mai multe aripi, cu cabinete de consiliere, ecografie, teste de sarcină
Agenda2005-41-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284307_a_285636]
-
către automobilul meu alb pregătit de plecare. Pe contrasens, oprise un automobil negru, dar mie, în dangătul acela de clopot mi se părea că bolta de plumb a misterelor se zguduise pentru a intona cea din urmă simfonie a vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș fi privit atunci în oglindă, aș fi citit pe chipu-mi strivitoarea și infinita luciditate a disperării... Eram singură, singură, ca o torță funebră
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
spațiu liniștit precum odinioară, în Viena copilăriei sale. Odată cu trecerea timpului, Maria- Antoaneta a găsit de cuviință să-și pună în operă și propriile idei. Așa se face că ea a dorit o grădină mai romantică, mai pitorească, în sensul rustic al cuvântului, prin care să curgă pârâiașe sinuoase. Pentru împlinirea acestei noi viziuni, ea a suprimat grădina botanică. Se spune că o cam scoteau din sărite plantele fostului rege de la Paris, Louis al XV-lea. Tocmai acela care i-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
o pacoste, nu-i așa? Să nu te țină vezica. Eu: Așa e, cu siguranță. Ea: Dar chiloții de protecție împotriva incontinenței sunt grozavi. Vrei un biscuit? Trecem în bucătărie, o bucătărie în toată regula, cu aragaz albastru Aga, masă rustică de lemn și flori uscate atârnate pe pereți. Biscuiți de prima clasă. Belgieni. Înveliți complet în ciocolată (nu doar pe o parte), unii din ei înfășurați chiar în staniol. Eu: Aceștia sunt biscuiți de cea mai bună calitate. Ea: Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul Îmbrăcat În piele moale, cu pagini liniate aproape imaculate, iar Roxanne privea peisajul prin obiectivul omniprezentei sale camere digitale. Ce noroc avuseseră să dea peste acest mic restaurant rustic (pe care până și localnicii Îl evitau cu un dispreț autentic). Ce noroc pe bucătar (pe care Wendy Îl promovase la rangul de „bucătar-șef“) și soția lui, chelnerița. Nu mai văzuseră un client Înfometat de trei zile. —Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bucura de ceea ce se află În mâna dreaptă: arta, În primul rând, festivalurile și Îmbrăcămintea tradițională a diferitelor triburi, gestul religios și fermecător de a-ți scoate Încălțările Înainte de a intra Într-un templu. Asta le place vizitatorilor, acest romantism rustic, acest pitoresc Învechit, lipsa cablurilor de electricitate, a stâlpilor de telefon sau a antenelor parabolice care ar putea umbri peisajul. Caută și-ți vei găsi iluziile prin intermediul magiei turismului. Iluziile, de fapt, sunt practic sacre În Birmania sau, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică și fermecătoare. Bennie intră În căsuța lui. Interiorul era din Împletitură de ratan, podelele erau acoperite cu preșuri de cânepă, iar paturile identice joase erau Îmbrăcate În așternuturi albe simple de in și acoperite cu o plasă din voal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cei doi câini trecuseră la vamă fără carantină sau fără măcar a li se verifica certificatele de sănătate. —Sunt câini salvatori, Îi explicase ea interpretului, iar ministrul adjunct al Informației exclamase: —Salvatori! Da, vrem să căutați În minunatele noastre peisaje rustice. Căutați peste tot. O să vă ajutăm. Și scoase imediat broșuri cu cele mai pitorești locuri din Myanmar, În fiecare dintre ele aflându-se deja câte o echipă de filmare gata de acțiune. 14 tc "14 " Inventarea tăițeilortc "Inventarea tăițeilor" L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de fete, școala normală de fete, care erau clădiri mari cu un etaj sau două, numai în zona centrală a orașului se înălțau încă trei astfel de clădiri. Așa că, dincolo de zona imobilelor înalte, orașul părea mai degrabă o mare aglomerație rustică, și nu citadină, mai ales că nici măcar strada principală în același timp drum național, nu era pavată. În anii copilăriei mele în Beiuș nu circulau mașini exista un singur taximetru care făcea numai curse speciale de mare distanță și care
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
palid, paleta încărcată de aur, de galben, de purpură, de carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
deosebire pe cea exercitată de prietenia cu Creangă (așa de ciudată și neexplicabilă totuși după unii). Căci pentru Eminescu, Ioan Creangă era incarnația poporului român, cu poveștile, cu cântecele, cu satele, cu apele, cu munții lui, era toată viața noastră rustică, era tot geniul național. În fața lui Creangă, Eminescu trebuie să fi avut același sentiment pe care-l avea în fața Naturei... Dacă unele dintre lucrurile de care am vorbit pornesc din voința unui geniu bun, a unei zâne protectoare, a uneia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe marele povestitor și din când în când pe Eminescu. Anotimpul, lumina, distanța și toate celelalte condițiuni particulare în care obiectivul aparatului (ajutat de ochiul ager și sigur al operatorului) a surprins această imagine, atmosfera de poezie calmă și de rustică frumusețe, pe care a reușit să i-o conserve, fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ceva. Până să plecăm, am mai cerut niște sarmale și vreo doi cârnați țărănești. Părea impropriu spus „cârnați țărănești“: totul arăta țărănesc în „La Mama“, de la mâncare la ospătari. Te-așteptai să lucreze un sat întreg în bucătărie. Un aer rustic și sănătos îi unea pe meseni de chelneri și pe ultimii de bucătari; parcă asistai la geneza poporului român. Am mai băut o cafea slabă și diluată, cum se făcea pe vremuri, și-am cerut nota. Apoi am plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]