1,007 matches
-
onest și integru. Rezultă un altfel de Caragiale, fără zâmbete, lucru care merită apreciat, un spectacol de mare autenticitate, ce conține profunde semnificații etern umane, stări, emoții, încrâncenări, tensiuni și, în același timp, de o monumentală claritate, dezvoltând în ambianța rustică, o adevărată tragedie a destinului, asemenea fatum-ului antic implacabil. În concluzie, o realizare certă a teatrului gălățean, ''vinovat'' de aceasta fiind Adi CARAULEANU. Oricum, promitem ca în viitoarea formulă a gazetei noastre, fiecare nou spectacol de la ''Fani Tardini'' va
NĂPASTA-UN ALTFEL DE TEATRU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345196_a_346525]
-
prin acest volum un lirism de substanță, grupându-și materia în șase cicluri distincte care se completează în chip fericit prin simplitatea și sinceritatea expresiei directe : ,, Pe o geană de nemurire'' ( poezii patriotice ), ,, Casa luminii'' (cotidiene ), ,, În zori de viață'' ( rustice ), ,, Pragul pădurii'' ( natura ), ,, În munții zăpezilor'' ( anotimpuri ) și ,, Răstignit pe cuvinte'' ( religioase ) la care se adaugă și traducerile în limba engleză și franceză. Ca unul care știe să descifreze substratul frământărilor cotidiene, poetul deschide panorama unei lumi interioare căreia îi
MENUŢ MAXIMINIAN- UN POET AL METAFOREI, RECENZIE DE MIRCEA DOROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345243_a_346572]
-
se obține cu mari sacrificii. - Am uitat că ai terminat filosofia, îl persiflă fata. - Nu fi răutăcioasă. Ai să te obișnuiești. La urmă vei vedea care sunt rezultatele eforturilor tale, culegând roadele. Gloria se așeză pe șezlong, își deschise geanta rustică din paie de grâu și începu să se ungă cu pomezi antisolare de protecție a pielii. Sorin încercă să o atragă pe Dalia în valurile mării un pic cam agitată și plină de alge, fără succes însă, așa că porni singur
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
romantic, privind orașul de pe fereastră: „De la fereastra cea mai înălțată/ Priveam orașul cum se risipea/ Și nu simțeam în suflet nici-o pată/ Era o zi înaltă și bogată.! Evocând personaje mitologice, el dă viață unei lumi antice într-un peisaj rustic romantic: Ulise e simbolul poeziei eterne, Hercule este marele erou care a schimbat lumea. Viața se scurege alături de fauni, alături de Aliunde, sub cerul lui Olimp. Poetului îi sunt familiare personajele mitologice și peisajele heraldice, în care joacă în valuri delfini
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
o altă limbă. Doar de dragul familiei, își ascundea zbuciumul sufletesc și dorul nestăpânit de pădurile răcoroase care înconjurau meleagurile natale. „Aș fi egoistă, gândi ea, să renunț la acest oraș cu furnicarul de locuitori și să mă retrag în liniștea rustică de acasă doar de dragul meu”. Nu-și permitea să îndepărteze copiii de mediul în care au crescut, doar pentru că dincolo, coloritul viu al ierbii părea mai verde, cerul mai senin, văile, dealurile și munții care înconjurau regiunea, erau mai prieteni
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
zâmbet, fata i se îmbujorase curând și buzele îi deveniseră zmeurii. Ne instalaserăm într-o sanie încăpătoare, joasă, nu mult diferită de cele țărănești, dar ceva mai scurtă, cu tălpoaie lațe, potrivite pentru zăpadă neașezata. O mai deosebea de vehiculele rustice bancheta foarte comoda, acoperită cu blănuri, pentru a-i ocroti pe ocupanții ei de frig. Argatul nostru ne prinsese la sanie doi căi pintenogi de povară, că nu cumva să rămânem împotmoliți pe undeva. Mama ieșise după noi, Alec, îmi
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
pozitiv, bine apreciat, nu ar fi păcat să rămâneți în memoria scrisă sau nescrisă a Municipiului Oradea, oaia neagră, a istoriei cultural-spirituale, în duhul acestor spații binecuvântate altfel, de Dumnezeu? Vă spun aceasta pentru-ca amândoi avem obârșii și ranguri nobiliare rustice. Rațiunea supremă a creatorior, a artiștilor - proclamă că o recunoaștere exclusiv postumă meritelor lor, nu este pe deplin suficientă din punctul lor de vedere, al creatorului de valoare, în consecință se impun compensații materiale și financiare excusiv în viață! PS2
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL REALES AL MUNICIPIULUI ORADEA de CORNEL DURGHEU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375598_a_376927]
-
ca niște becuri galbene, reflexe portocalii tremurând în ape ca un răspuns, poate chiar al sufletului, imaginile sunt ale lui, chiar dacă ne sugerează magia sensibilă a lui Rembrandt. „Întotdeauna când văd stelele încep să visez”, spunea Vincent. Interesul pentru subiecte rustice, lupta omului cu pământul pe care-l determină să rodească, vin din inspirații flamande - scene din viața țărănească. Și mă gândesc la tabloul admirat în Muzeul Metropolitan, realizat de pictorul flamand Pieter Bruegel cel Bătrân (1525-1569), intitulat „Secerătorii”: câmpul colorat
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
de vis, minune?! Inimă vie a lumii ești așa plăcută! La prima vede,/ înadins / făcută ca viața să curgă precum o poemă naivă pe corzi de lăută, / și blândă, să ne învârtă, fără durere la o masă rotundă / cu o rustică halbă cu bere și spumă, împreună./ străbatem fără să ne abatem visele toate; / oprim în fiecare haltă, gară măruntă ori mai înaltă.” ( iubita mea îl iubește pe efebul care a scris asta) Însușindu-și limbajul subtil al sentimentelor, asaltat de
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
ce vărsa căldura peste noi și peste timp (...) Daca iubea cine-ar fi vrut să se sfârșească/ vreodată această clipă sfântă a iubirii?``(Clipa caldă a iubirii). Starea de reverie în care se cufundă cu plăcere, o poartă spre cadrul rustic al plaiurilor natale în care ``Flori de ii din roz arnici printre crengi de cais cu ramuri muzicale `` plutesc în parfumul amărui de absint și cheamă dorul ( Amintire). Dorul devine element lingvistic evocator, exprimă jalea, după cineva sau ceva nespus
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
ca să strivească funcționarismul. (Cf. Scrisoarea a VIII-a). Într-adevăr memorabile cuvinte a rostit Marcus Porcius Cato (Major), pronumit Censorius, în Senatul Romei. Dar ceea ce-i mai memorabil e că un autor latin care a scris Origines și De re rustica să nu știe latinește, ba să nu știe nici măcar cum se scrie numele unui stat de veacuri inamic al Romei. Apoi bătrânul Marcus Porcius Cato trebuia să știe că după verbele sentiendi și declarandi (din care face parte și censeo
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în rezistența ei. Oala de lut se sfărâmase de oala de fier. D. Ristici își dete demisia și fu înlocuit printr-un ministru a cărui maximă este de-a se supune condițiilor marelui vecin. Scupcina fiind devotată politicei d-lui Rustici a trebuit să fie dizolvată și să se convoace alegătorii pentru a numi o alta. Rămâne a se ști ce va hotărî țara. Dar ce poate face decât virtute din necesitate? Am zis-o deja în privirea certei dintre România
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
completat cu material suplimentar întocmit de Andrea Maffei. Două soboruri de vrăjitoare domină actul I și III; Duncan nici nu cântă, nici nu vorbește, ci doar străbate scenă în drumul său către cameră de oaspeți într-un acompaniament de muzică rustica; Lady Macbeth își face prima ei apariție citind (vorbind tare) scrisoarea pe care o primise și întreaga opera este dominată de ea și de soțul ei. Macduff și Banco sunt doar personaje comprimate în timp ce Malcolm este un personaj în întregime
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se adresa cu un discurs mobilizator mulțimii, care va vibra, fără doar și poate, la rostirile poetului-cetățean. Ciclul Pasteluri, de fericită inspirație, a fost creat, în cea mai mare parte, între anii 1867 și 1869. E o poezie a peisajului rustic, contemplat de un horațian care degustă farmecul fiecărui anotimp, exultând la venirea primăverii, dar savurând și pitorescul decorului hibernal. Totul respiră armonie, o împăcare senină cu rânduiala veșnică a firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Europă, studentul maramureșean confruntă stările de lucruri întâlnite cu situația de acasă. Varietatea priveliștilor și bogăția muzeelor îl atrag și-l entuziasmează pretutindeni, la Roma, la Florența, Paris, Bruxelles. Atmosfera unei aglomerări umane, trăsăturile caracteristice ale marilor orașe sau ale rusticelor localități italiene sunt sesizate și schițate cu un deosebit simț al veridicului. Similitudinile de moravuri, de comportament, de îmbrăcăminte, dintre țăranii italieni și cei din Maramureș îl entuziasmează. Mândria de a fi român, pe care o încearcă în fața vestigiilor romane
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală, fără timp, reprezintă materia în care se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convențională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile și bobul”. Poezia lui
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
în vechile orașe provinciale este dovedită, în unele locuri, cel puțin până la invazia hunilor în Europa centrală (după 375), iar în altele se întâlnesc vestigii din secolele V-VI. În Dacia, în fiecare oraș, s-au aflat urme de locuire rustică sau rusticizată (ruralizarea vieții urbane), după 275. Există o continuitate de viață în perimetrul vechilor orașe, dar nu o viață urbană propriu-zisă. Urme de locuire efectivă ale goților și gepizilor (vezi mai jos) nu se cunosc în vatra fostelor orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rămas păgâni. Ca în multe părți ale lumii mediteraneene, viața religioasă a populației rurale din Scythia Minor era tributară fondului vechi de credințe ancestrale cultul străvechi al vetrei descoperit la Telița (Jud. Tulcea), atașamentul față de Hercule, ceea ce denotă conservatismul mediilor rustice, cauza genezei creștinismului popular între români.19 Așadar, în secolul al IV-lea, în Scythia Minor, păgânismul este o realitate, dar vechea religie era pe cale de stingere în fața creștinismului oficializat, apoi atotputernic. Existau în Moesia Inferior-Scythia Minor, încă înainte de Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supraviețuirea unor credințe tradiționale romane, unii adepți ai păgânismului s-au refugiat la nord de Dunăre în secolul al IV-lea. Infiltrarea unor grupuri de daci liberi, care au activat credințele vechi de substrat (zalmoxiene), denotă conservatorismul tenace al mediilor rustice, care au influențat ritul de înmormântare și pe cel funerar. În timpurile târzii ale secolului al IV-lea, comportamentul păgânilor întârziați este unul specific, tainic, modest, inofensiv. Cei rămași, la Ulpia Traiana, Tibiscum, Napoca, n-au abandonat credințe și rituri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necreștin. După încetarea ordinii politice și militare imperiale, a urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbare și interferența cu valorile locale, a reprezentat una din importantele căi ale genezei creștinismului popular al românilor. La tabloul religios păgân al epocii hunice (375-454), trebuie adăugată și contribuția credințelor vechi dacice și romane, prezente mai ales în mediile rustice.45 Aportul autohton a intrat în patrimoniul spiritual al locuitorilor din nordul Dunării, odată cu generalizarea modului de viață rural și începutul uniformizării civilizației și spiritualității locale. Menținerea în lexicul limbii române a unor vocabule de origine prelatină, precum balaur, bală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poartă semne, litere, ștampile, texte, monograme, în limba greacă sau alfabet chirilic, ce cuprind invocații religioase către I. H., M. D., sfinți, îngeri. Marea majoritate a inscripțiilor latine și grecești sunt redate în limba populară a localnicilor ("in lingua romana rustica"), folosită de autohtoni în vorbirea zilnică. Un vas aflat la Capidava, datat din secolul IX-X, poartă o inscripție cu caractere grecești, dar conține și cuvântul românesc "Petre" (numele olarului). Potrivit interpretărilor date, aceasta ar fi una din cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
25 de ani de stăpânire a Cumaniei, în care ioaniții beneficiau exclusiv de venituri și foloase, slujitorii regelui urmau să vină acolo din cinci în cinci ani, "spre a le strânge, dar jumătate din acestea reveneau cavalerilor. Țăranii din regat (rustici), de orice stare socială și neam, erau opriți să pătrundă în noile posesiuni ale cavalerilor, doar sașii și "teutonii" erau îngăduiți să se așeze la sud de Carpați.34 Acesta este textul Diplomei Ioaniților, din care se desprind o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ba chiar devenind iobag. Dar atât țăranii liberi cât și cei dependenți își păstrau caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență. Izvoarele din secolele XII-XIII desemnează populația sătească sub mai mulți termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Poezii, Drobeta-Turnu Severin, 2002. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Romulus Cojocaru, „Stihuri”, CNT, 1982, 48; Mircea Iorgulescu, Oltenește, RL, 1985, 19; Ovidiu Ghidirmic, „Ristea împărat”, R, 1985, 5; Ioan Holban, „Împărații”, CRC, 1985, 32; Firan, Profiluri, 201-203; Marian Papahagi, Un roman rustic, TR, 1987, 5; Artur Silvestri, „Nunta”, LCF, 1987, 9; Mircea Iorgulescu, Scriitorul ca personaj, RL, 1987, 40; Dumitru Micu, „Poveste de dragoste”, RL, 1989, 3; Mircea Popa, „Poveste de dragoste”, TR, 1989, 6; Valentin Tașcu, „Părinții”, ST, 1989, 9; Dicț
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]