507 matches
-
-o în orgoliu nu era de natură să-mi facă simpatică mentalitatea pragmatică de la baza "reușitelor" americane. Așa cum se poate constata în jurnalul pe care-l public acum (cele din precedentele traversări ale Oceanului le-am pierdut), m-a cam sâcâit greutatea pe care o au "afacerile" în logica americană și m-a urmărit, cu o insistență, probabil, ne-inocentă, gândul că într-o catedrală gotică ai o amețeală metafizică, pe când într-un zgârie-nori ai doar o amețeală fizică. In fine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încă pe când mă găseam la țară? Mi se pare, la dracu!, că cea întîi regulă, chiar între oameni ce nu se cunosc, este de a răspunde la scrisori, cu atât mai mult când există oarecare relații între dânșii. 2) Mă sâcâie d. Cecropide, cu scrisori nefrancate, să achitez un abonament la "Timpul". Apoi, te rog să-l // faci să înțeleagă că eu plătesc 120 fr. pe an contribuții la Club, deși sunt locuitor în Iași, iar nu în București, fiindcă i-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am alt chef de citit cele terfeloage. „Știam eu că o să-ți placă ceaiul. Cât despre celelalte... Da’ asta nu-i tot...” Ce ar mai fi, sfinția ta? „Ai să afli la vremea potrivită.” Nu am mai continuat să-l sâcâi cu întrebările, pentru că atunci când a spus: „ai să afli la timpul potrivit” a însemnat sfârșitul discuției. Așa că am tăcut, prelungind însă plăcerea de a sorbi ceaiul călduț picătură cu picătură, sub privirea caldă a bătrânului. Când și ultimul strop a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
unei femei. Asta mă tulbură. Eu credeam că sunt mai mult". Pe mine mă bate gândul că sunt mai puțin. 13. Mamei trebuia să-i smulgi vorbele cu cleștele ca s-o scoți din lumea ei interioară. Dacă n-o sâcâiam cu întrebări, putea să tacă ore întregi, fără să ia parte la discuții și, probabil, fără să le asculte. A trebuit să aflu de la alții că, înainte de a se mărita, când Lisa era sat de graniță în imperiul habsburgic, trecuse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
eu, cînd eram mic de tot, te caut și nu te găsesc și Bobby vrea să mă dea afară fiindcă-l deranjez, Într-adevăr Îl deranjam, tu n-ai văzut visul, Cinthia, mergeam de la o masă la alta punînd Întrebări, sîcÎindu-i, deodată una dintre ele erai tu, dar uite că Încă una erai tot tu și apoi Încă una, sigur fiindcă mămica a zis odată că la cincisprezece ani toate fetele sînt la fel, astăzi n-a avut dreptate mămica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se făcea să... Dar prea a venit ca să-și impună punctul de vedere. Cine știe ce-o fi aranjat cu Alexandrescu... Pe ăsta chiar că nu-mi pare rău că l am repezit. Are, așa, un talent nebun să te sâcâie, să te calce pe bătătură. Bine i-am făcut, să se învețe minte. Cât despre tovarășul secretetar județean UTC, vom vedea noi cum o reparăm”. “Da, dar ce facem cu șantierul ? Pe cine să trimitem? A XI-a A? Exclus
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
întinsă, în loc să-i atârne peste curea. Altfel, era neschimbat: un frate Baldwin puțin cam turtit și uitat de toată lumea, cu fața puțin prea lătăreață ca să facă o carieră în film și de aceea lăsat în părăsire de restul familiei. O sâcâia ceva, o mică diferență. Poate o simplă chestiune de ritm. Devenise mai lent cu două bătăi, nu mai mult, mai deschis și pașnic. Acidul, neutralizat într-o oarecare măsură. Mai puțin lunecos, mai puțin agresiv, mai puțin mulțumit de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vorbind, sînt cîteva fete În grup pe care nu le-am regreta nici dacă nu le-am mai vedea niciodată. Domnișoara Powers e una dintre ele. CÎnd o căutai, Își rătăcea bagajele, uita ceva sau pierdea ceva; atîta ne-a sîcÎit cu povestea aia cu cele trei sute șaizeci și șapte de trepte din vechiul turn, susținînd că ea are dreptate și nu domnișoara Turner, că pînă la urmă domnișoara Turner a zis: „Bine, bine, fie ca tine, au fost trei sute șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îndemna mereu pe toți să se grăbească să mănînce. Și părintelui Dolan Îi plăcea să mănînce, dar era și mare amator de discuții: uneori se Încingea la vorbă cu tata și uita să mănînce, iar atunci părintele O’Rourke Îl sîcÎia și-l Îndemna pe părintele Dolan și, cu o privire plină de disperare, Îi arăta ceasul aplecîndu-se și șoptindu-i cu glas sumbru: — Ai să Întîrzii! E aproape douăsprezece! Pentru Dumnezeu! exclama părintele Dolan. Am să Întîrzii! Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să jefuiască, poate tot mai avea un rost fapta lor, dar nu, erau puși pe harță, o căutau cu lumînarea. Băuseră, firește, și cînd erau beți erau veșnic puși pe rele. Și-acolo s-au apucat, bine-nțeles, să-l sîcÎie pe casier - un om de treabă și cinstit, se spune - și să-l Încurce-n treabă și asta s-a petrecut, bine-nțeles, cînd a intrat În birou John Burgin. „Măi băieți“ - le-a zis - „nu-i bine ce faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără intenția de a-l ucide, având alte mijloace de a se ocupa de el. În plus, voia să-l interogheze. De o vreme îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan s-a ridicat și i-a sîcîit pe toți încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-o seară, autobuzul s-a oprit și ei s-au dat jos și s-au întîlnit cu tatăl lui, care i-a dus pe puntea unui vapor. în amurg au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima, cobori. Prezicătorul dădu din umeri. Ieși, fără o vorbă. Îngândurat, Gosseyn îl privea cum se îndepărta. Prezența omului îl sâcâia. Era un dușman minor, o mică belea, a cărui singură însemnătate la scara galactică venea de la calitatea de Prezicător. Acest lucru, în ciuda caracterului său slab și căpos, îl făcea interesant. Din nefericire, nu era decât un om din două milioane, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu era ocupată. Dar aceasta atenuă considerabil impresia sa de urgență. Se uită la Yanar. fără intenția de a-l ucide, având alte mijloace de a se ocupa de el. În plus, voia să-l interogheze. De o vreme îl sâcâiau niște întrebări. Spuse: - Erai la bordul navei lui Leej, în calitate de agent al Discipolului? - Firește, zise Yanar, dând din umeri. - Presupun că vrei să spui că, altfel, nava n-ar fi fost acolo pentru a ne aștepta? Yanar încuviință, abătut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nicu și se retrase împreună cu portarul, însă din ușă îi făcu cu ochiul fratelui său adoptiv. Prinsese obiceiul la școală, de la băieții mai mari, care găseau mereu ocazii să se încurajeze între ei, cum mereu găseau și ocazii să se sâcâie. Pe Nicu preferau să-l sâcâie, dar nu se sinchisea, lua totul cum venea. Peppin nu știa în ce fel să-i spună străinului că și a uitat pălăria pe cap și până la urmă renunță, ca să nu-l facă să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
însă din ușă îi făcu cu ochiul fratelui său adoptiv. Prinsese obiceiul la școală, de la băieții mai mari, care găseau mereu ocazii să se încurajeze între ei, cum mereu găseau și ocazii să se sâcâie. Pe Nicu preferau să-l sâcâie, dar nu se sinchisea, lua totul cum venea. Peppin nu știa în ce fel să-i spună străinului că și a uitat pălăria pe cap și până la urmă renunță, ca să nu-l facă să se simtă prost. Căuta un subiect
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ntre ele, Homar & Godun va fi prima benzinărie. Maradona, antreprenorul de morți, îi propuse să se vadă mai des, ca să-și exerseze engleza, dar Omar ar fi vrut să-l evite pe oricare din grup, în afară de gazdă. Godun nu îl sâcâia cu nimic și era mulțumit să îi vadă pe Mémé și pe Anais țopăindu-i în jur și ciripindu-i cuvinte din limba lor, pe care Omar le învăța repede. În martie, grâul era des ca o perie și înghețul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ce mi-a rămas păstrez pentru zile negre. N-am nimic împotrivă însă să te ascult pe tine. Se așeză călare pe un scaun cu paharul în mână. Scarlat închise ochii. ― Ai dreptate. O să mă culc totuși. Cârnul îi măsură sâcâit pe bătrâni. ― Hai, spuneți ceva! ― Lasă-i în pace. Ți-au făcut program artistic, ce mai vrei de la ei? ― Înnebunesc! Nu pot să stau să mă uit așa la tine șapte ceasuri. Sânt un tip activ! ― Descoase-ți pantalonii și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine în mod special. De fapt, ăsta a fost jocul și n-a gândit rău. Și-a luat toate măsurile ca să nu puteți pune mâna pe ca. Aș fi procedat la fel dacă mi-ar fi venit ideea. Cristescu pocni sâcâit din degete. ― Nu pot înțelege cum v-a convins să intrați într-o astfel de combinație. Telefonul, discuția din confesional, incognito-ul, toate acestea seamănă cu un film candid, un film prost de la care pleci la jumătate. Inginerul se aplecă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
griji. Nici cu Șerbănică sau Florence. Mai degrabă m-aș gândi la Doru. Trebuie să iasă din spital. Cum? Nu-l ții minte pe Doru Matei, sculptorul, care locuia cu noi, dincolo, în Crăiței? Ei, vezi, problema lui mă cam sâcâie, dar e prea frumoasă ziua asta ca s-o stricăm ocupîndu-ne de lucruri neplăcute. Melania Lupu își petrecu toată dimineața în bucătărie. În casă era cald și mirosea a vanilie și rom. Mirciulică dormea pe canapea lângă basmele lui Ispirescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați dumneavoastră. Vreau să spun că n-aveți rival. Cineva mai puțin pătimaș -surâse ― v-ar felicita
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
undă de înflăcărare în glas: ― Vărul meu a avut îndrăzneala să-mi critice un plan și să-i se împotrivească. Nu vreau să fiu sîcîită nici măcar de cei pe care-i iubesc. Hedrock spuse: ― Cum adică, el să te fi sîcîit? Nu prea i se potrivește acest cuvînt prințului. Tăcere. Hedrock o privi lung, dintr-o parte, apoi îi spuse pe un ton apăsat: ― Practic ai renunțat la propulsia interstelară de dragul meu și totuși acum, cînd mă ai, nu simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cafea proastă lângă pescarii cufundați în tăcerea lor arhaică. Mă atrăgea mereu ceva acolo, deși de fiecare dată regretam, de cum mă izbeam de tăcerea aceea cu multe capete care la început mi se păruse o curiozitate, dar ajunsese să mă sâcâie și chiar să-mi dea fiori de teamă fiindcă n-o înțelegeam. Un om care vorbește știi ce vrea; te înjură, îl înjuri, te amenință, îl ameninți. Dar unul care te privește ostil fără să pricepi de ce, te sperie până la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cum spui tu, pe jumătate minciună sau în întregime minciună. Dar e o minciună care mă ajută să mă ridic acolo unde nu m-aș fi putut ridica niciodată altfel. Și ce are mai mult preț: un adevăr care te sâcâie și care te strânge de gât sau o minciună care îți dă aripi și în care poți pretinde până la urmă, și în fața ta, că pe jumătate crezi? Tu nu vezi, tu nu te uiți în jurul tău? Nu observi că toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]