736 matches
-
Articolele Autorului PLOAIA ÎMI UDĂ LACRIMILE Ploaia îmi udă lacrimile-amare, Cărările-nainte mi se frîng, Lumină vieții în neant dispare, De doru-ți, zbuciumat, amarnic plâng. Cum aș putea să îmi ascund privirea, Durerea-mi e dublată ca-n oglindă Apune sângerânda amintirea, Și simt că moartea vine încet - șoptindă. Dar deodată un fulger se revarsă, Și te zăresc în raze de topaz, Și simt cum catifeaua mâini-ți calde Mă mângâie sfioasa pe obraz... Eu îți privesc conturul printre lacrimi Dar
LACRIMI DE DOR ŞI DE DURERE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371098_a_372427]
-
pe care-l crescuse de mic. L-a cuprins în brațe și l-a scos de acolo. Abia afară a căzut zdrobit. Cineva ridicase un scaun să-l lovească pe scandalagiu... dar îl nimerise pe tata. Urechea dreaptă îi spânzura sângerândă... a venit salvarea... l-au transportat pe tata de urgență la spital. Abia după ce l-au cusut, medicii au început glumele... Și ziceți că așa vă mențineți părul creț. Moațele mele tronau, viu colorate, în părul lui, care se împotrivea
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
existenței... supăsă degradării... Și cum altfel ne-o putem imagina decât trecând de la o stare la alta: uneori pasională, tandră, melancolică ... și nu peste mult timp aflată în cealaltă extremă: revoltată, dezamăgită... purtând povara „necunoscutului” ca pe o rană mereu sângerândă... sufletul fiindu-i înfășurat într-un straniu sentiment al „iernilor timpurii” cu vânturi polare... Pendulând între revoltă și reverie reușește să asculte ecoul „marilor chemări” ce vibrează în structura sensibilă și rafinată a trăirilor sale poetice , trăiri regăsite în stihuri
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
mea, a noastră sau a lor. Hai, Prieteni! Să alergăm desculți, cu suflet curat, cu speranță Să vrem ca întreg Pământul să revină la Viață. Să vrem ca durerea mea, a ta, ...dar și a lor Să-i șteargă rănile sângerânde, Să-i stingă craterele fumegânde, Să-nmugurească frunze plăpânde. Hei, Prieteni!... Avem timp să spunem „La revedere” lacrimilor Ce-au tot necăjit ochii mei, ochii tăi, ochii lor?... Nu-i târziu să recăpătăm dorința de-a trăi În lumea noastră
HEI, PRIETENI!... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346892_a_348221]
-
Stihuri > Prietenie > NOSTALGIE DE TOAMNĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Îi cântă o balada pe la porți, Frumoasa doamna invesmantata-n frunze, Un pețitor i’aduce un buchet De crizanteme roșii sângerânde. Sărutul ei, i-au alinat durerile de-o vară Și i-a lăsat amprenta un surâs, Din inimă, arcuș într-o vioară, Un vals în toamna vieții scris. Și lacrimile-i udă lui batistă, E darul ei din sufletul prea
NOSTALGIE DE TOAMNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346942_a_348271]
-
făgașul/matricea Neamului său, care caută modele. Prin acești cărturari basarabeni - în ale căror demersuri publicistice promovează cultura românească, în unitatea ei firească (“de la Nistru pân' la Tisa”) și în canonul ei de moralitate creștină - trăiesc sentimentul că rana încă sângerândă a Neamului cel despărțit de veacurile nedrepte ale Istoriei începe să se cicatrizeze. Așadar, iată de ce săteanul de la Miroslovești, exponentul cititorilor “de margine” ai revistei Bibliotecii Municipale din Chișinău, când timpul îl eliberează de tipicurile vieții rustice, spre a se
BIBLIOPOLIS ... ŞI UN REFLEX CONDIŢIONAT (GÂND ANIVERSAR) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348297_a_349626]
-
masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simplă îmbrățișare. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Templul, desen în creion
TEMPLUL, DESEN ÎN CREION de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376353_a_377682]
-
masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simplă îmbrățișare. Citește mai mult Străbat căldura corpurilor noastre...încât ai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
capul pe masă,închinat de mult la lucruri nefirești,băut, văd între ochi un cui dintr-o cătareși-s întristat de lemnele puține de afară.Ziua... se-nchide din rănile sufletești,ce-au dobândit în timp,câte-o inimă de copil, sângerândă.Dar cum toți copiii sunt niște străini,noi îi tratăm ca atare.Ca niște muribunzi creștini...în ochii lor citesc o șoaptă repetată,o singură dorință de salvare:o simplă îmbrățișare.... XIII. DEAL, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simpla îmbrățișare. sursa foto: Citește mai mult Străbat căldura corpurilor noastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
capul pe masă,închinat de mult la lucruri nefirești,băut, văd între ochi un cui dintr-o cătareși-s întristat de lemnele puține de afară.Ziua... se-nchide din rănile sufletești,ce-au dobândit în timp,câte-o inimă de copil, sângerândă.Dar cum toți copiii sunt niște străini,noi îi tratăm ca atare.Ca niște muribunzi creștini...în ochii lor citesc o șoaptă repetată,o singură dorință de salvare:o simpla îmbrățișare.sursa foto: ... XVI. CORD 2 DUO, de Cristian Pop
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
O luă și el în pas alergător spre ușă, pe care o deschise la repezeală. Se opri direct în sala tronului. Când văzu Soare-Împărat cum arată Foc-Nestins - mototolit, speriat, cu vânătăi la ochi, cu nasul umflat și cu buza spartă, sângerând - înțelese că viteazul lui a dat lupte grele cu străinii. - Ce s-a-ntâmplat, căpitane? A fost luptă grea? - Majestate, m-am luptat pe viață și pe moarte! Dar străinii ăștia au puteri supranaturale. După ce am folosit toată forța și
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
peste filele mele rupte s-au lăsat nori grei de zăpadă, păsările s-au spânzurat de vânt, cuvintele țin locul de spadă. ard silabele grele pe ruguri, mor și se nasc doar urlând, bate vântul, miroase-a iarnă, amintirile tot sângerând. cădelnițează timpul prin noi, ca prin tăcute biserici, sunt pașii toamnei din alte dăți, pe care tu, viață,-i desferici. pe fundul lumii adânc, inima mea ia formă de arcă, tot stau, șovăi adesea, și plâng demonul meu mă încearcă
DEMONUL MEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376739_a_378068]
-
aparte, întrucât acestea izvorăsc din râurile de lacrimi ale fraților din timpul său, dar și din toate vremile trecute sau viitoare ale grăbitului Timp. Să ne amintim prin ce au trecut, trec și se... petrec fiii Basarabiei, cea cu răni sângerânde, încă nevindecate. Basarabie răstignită la răscruce de hotare, în viforul arctic al estului vecin. O curgere de lacrimi continuă, ce pare fără sfârșit și fără sens, pe care poetul a dirijat-o spre „Unicul Sens”, cum ar zice poeta gălățeană
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
Când viața uită să și moară/ Deschide geamurile-n noapte/Să intre-n ele nechemate/ Veciile. Să-ți cânte toate,/Să nu mai plângi!” Nu pot trece cu vederea câteva dintre temele abordate, în care picură dureri din rănile mereu sângerânde: -în „Bradul interzis”, poetul evocă „strădania” celor care „i-au găsit cătușe grele” bradului (identității neamului său), ce „stă-n vamă, crește-n vamă/ Și-a încărunțit de dor”. Degeaba „A tot scris petiții luna/Și copiii triști au scris
POEZIA CREDINŢEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375141_a_376470]
-
nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Si crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Referință Bibliografica: De ieri și de azi / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]
-
Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului A FI SAU A NU FI (sau biografia mea interioară) M-am născut mascată într-o lume pestriță jalnică și destrămată, adulmecând muzica stridentă și sângerândă. În sălbăticia instinctelor mele am respirat aerul tot mai rarefiat al însingurării. Sentimente infantile gravitau în jurul constelației materne --chemarea spre absolut-- Trăiam într-un imperiu imaginar Provinciile sufletului ascundeau mii de flori, creionând, --fără urmă de fard-- existența mea deprimantă
A FI SAU A NU FI(SAU BIOGRAFIA MEA INTERIOARĂ) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372205_a_373534]
-
și vă sar în ajutor. Se dezlănțuie vacarmul sutelor de comentarii. Eu cred că sunteți atât de sigur de asta încât nici nu vă mai obosiți să verificați și în nici un caz să răspundeți la vreun comentariu. Ați aruncat halca sângerândă și gata. Și pentru că veni vorba de "halcă", mai aruncați una, aproape la propriu(deși mult mai subtil): "puținătatea mea". Acum unii vor râde de ocalele nu chiar puține iar alții vor sării, că e atac la persoană...vacarm. Îmi
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
în care nădăjduiește omul să-și petreacă veșnicia. Dar în mijlocul acelei priveliști dumnezeiești se afla o temă cutremurătoare, căci în secvența focalizată cu claritate în visul ei se afla chiar fratele său, din trupul căruia corbii lacomi îi smulgeau carnea sângerândă. Unele elemente topografice ale peisajului auroral, contrastant însă cu centrul său de interes - supliciul ostașului care-i era frate -, prefigurau indicii că locul nu era departe de mănăstire și că, vag, măicuța părea să vadă un peisaj ce nu-i
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Citește mai mult În grabă, despletită, vine toamnaCu-alaiul ruginiu, înflăcărat,Privește-nspre păduri și înspre mine,Că sufletu-i pustiu, îndurerat.Azi asfințitul mă sfâșie-ntrunaCa o hienă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
flămând, istericși o povară mă apasă, grea.O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă,Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurieși în izvorul munților tăi suri.Mă strângi în chinga ta nesățioasăși haină-mi faci din frunze sângerând...Neputincioasă-n stolul de cocoriși eu mă sting, treptat, cu tine-n gând.... XVIII. COPII AI LACRIMII..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015. Copii ai lacrimii suntem cu toții, Pribegi în lumea asta trecătoare Și
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
seama din modul ezitant al prietenei sale, că încă nu a fost lovită de acea iubire care să te sfâșie ca o ghiară înfiptă în străfundurile sufletului tău, să te mistuie ca un cărbune de jar pus peste o rană sângerândă. Iubirea Adrianei era una domoală, mai mult platonică decât cea care a lovit-o pe ea acum cinci ani, de s-a hotărât atât de repede să-și părăsească familia și țara, pentru un necunoscut de care nici nu avea
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374631_a_375960]
-
iluzii Picurându-se-n perfuzii dintr-o iarnă obosită... Și ne cad bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o iubire arzând mută, Eu și Zeul vagabond ce mă vrea în disperare Și îmi plânge cu ardoare
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare și... D-zeu mai știe de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la disperare și la extenuare. Alerga plângând și gâfâind de oboseală, în toate părțile, cu inima sângerând pentru fetița ce plângea neostoită în leagăn și pentru pruncul ce se zbătea în sânul ei, neliniștit și el. Se temea îngrozitor să nu îl piardă din cauza atâtor greutăți și eforturi pe care era nevoită să le facă, dar se
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
Dar, iată, când ”zarea își culcă neputința peste culmi”, adăugând picături de elixir intelectual, cuvintele prin viață, din nou, se dezlănțuie într-un univers poetic feeric, cu metafore deosebite, voluptate a trăirilor, ascultând cum ” Plânge rouă de lumină / Peste trupuri sângerânde, / Iar în noapte blânda lună, / Hoinărind pe boltă, râde.” ( Lumină și destin). Revenind la factorul ”timp”, cel pe care este așezată întreaga construcție a volumului de poezie ”Călător prin anotimpuri”, putem sesiza cu ușurință cum imaginile poetice se înfășoară asemenea
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]