1,872 matches
-
ars ca două lumînări deșarte,Am tot pășit bezmetic prin oraș,Parc-a ne căuta și după moarte,Și-a ne găsi mai buni în alt sălaș.Ca două jumătăți de carne vie,Unul poate mai mult ca celălalt,Am sîngerat, ca-ntr-o copilărie,Cu picături de viață pe asfalt.N-am înțeles niciunul, niciodată... XXVII. CÎRJĂ DE LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Bine, luminăția-ta - făcu speriat Barzovie-Vodă - dar cu noi cum rămâne? — Se rezolvă - zise sultanul bătându-l pe umeri. O moarte are omul. Cum spunea Omar Khayam? — „Mi-ai spart paharul, doamne - recită viziriul - și vinul cel curat/în iarbă sângerează; ce-mi mai rămâne-n loc?”. Nu asta dragă! - făcu supărat sultanul. Strofa cu moartea! Pe aia n-o știu - mărturisi viziriul. — Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La început îl surprinse faptul că dușmanii lor, care demonstraseră că țintesc grozav de bine, greșiră de astă dată câteva ținte ce păreau destul de ușor de nimerit, dar apoi scoase o înjurătură, când își dădu seama că fiecare rănit ce sângera din abundență sau avea febră consuma mai multă apă decât dacă ar fi murit. — Mizerabili! Când se lumină de ziuă, descoperiră, de asemenea, că stârvurile ce atrăseseră atenția vulturilor, hienelor și șacalilor nu erau ale prizonierilor în căutarea cărora veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am sânge în mine - răspunse interlocutorul său, în timp ce arăta cu un gest amplu spre grupul de răniți întinși pe jos în peșteră. Mă mândresc cu asta, pentru că altfel m-aș fi lăsat de meserie - dar știu că niște oameni care sângerează și cărora peste două ore le va curge sudoarea șiroaie se vor deshidrata foarte repede. Aici nu este foarte cald - remarcă Julio Mendoza. — Deocamdată...! - recunoscu celălalt. Dar privește spre intrare; e orientată spre sud, ceea ce înseamnă că în curând soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
borțoasă care vorbește ungurește și cei de pe scaune se fac că nu o văd... fețe indiferente, absente, acoperind o frică ce se zbate ca o maimuță turbată În cușcă, oameni urmăriți alergînd Înlăuntrul lor besmetici, lovindu-se de gratiile coastelor, sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în timp ce eu o țineam de cap, și am mutat-o pe canapeaua veche din prima cameră. Mama a gemut și a continuat să-și miște capul în stânga și-n dreapta. — Uită-te la ea în gură, tanti Mae, de-acolo sângerează. O țineam pe tanti Mae de braț pentru că era gata să urce înapoi. Nu, David, nu. Nu știu ce să fac. Mi-e frică. Ar putea fi pe moarte. — Hai, tanti Mae, uită-te. De acolo vine sângele. Probabil arătam foarte nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nu pleacă. Arăta cu degetul spre obraz dar eu nu am înțeles ce vrea, așa că am plecat de la vitrină și am trecut pe lângă oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Nat, corpurile noastre aliniindu-se ca două lingurițe, picioarele lui întinse de-o parte și de alta a mea. Nici unul nu vorbea prea mult. Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri pe umeri și pe genunchi și, după spusele lui Nat, spatele meu era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un vis pe care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care-l visează doar răposații, un vis ce nu se lasă ras cu briciul cu care-ți razi barba, căci imediat țîșnește sîngele, căci tot ce faci e doar mărturia treziei și a deșteptării, În el pielea sîngerează, și inima sîngerează, În el freamătă bucuria trupului și a sufletului, În el nu există altă minune decît viața; din somnul ăsta, trezia e doar În moarte. Nici măcar nu apucară să-și ia rămas bun unii de la alții, Întrucît fiecare din ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În trecut, aproape niciodată nu Îl pomenea. Eu crescusem cu convingerea că acea lentă procesiune a perioadei postbelice, o lume a muțeniei, a mizeriei și a ranchiunelor mascate, era firească precum apa de la robinet și că acea tristețe mută ce sîngera pe zidurile orașului rănit era adevăratul chip al sufletului său. Unul dintre trucurile copilăriei e că nu-i nevoie să Înțelegi un lucru ca să-l simți. CÎnd rațiunea devine capabilă să Înțeleagă cele Întîmplate, rănile din inimă sînt deja prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un nebun. Noaptea barceloneză Îi colecta cu toptanul. Și pe idioții ca mine, la fel. — Auziți, tăietura aia arată rău de tot. Ați fost altoit cum nu se poate mai bine, nu-i așa? Am dus degetele la gură. Încă sîngera. — Problemă de fuste? Întrebă el. Puteați să vă scutiți singur de așa ceva. Femeile din țara asta, v-o spun eu, care am văzut multe la viața mea, sînt niște habotnice și niște frigide. Așa cum auziți. Îmi aduc aminte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost în stația de metrou, spuse printre suspine o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a informa și, prin urmare, aveau dreptul să fie respectați, dar primarul reteză în fașă discursul corporativ, Azi a existat un ziar care a îndrăznit să ceară o baie de sânge, de data asta nu s-a întâmplat, arșii nu sângerează, se transformă doar în jumări, și acum lăsați-mă să trec, vă rog, nu mai am nimic de spus, veți fi convocați când vom dispune de informații concrete. Se auzi un murmur general de dezaprobare, mai în spate un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei care putură se repeziră la ușă. Când se făcu puțin loc în dreptul tejghelei, îl găsiră acolo pe Bill zăcând fără cunoștință pe podea, cu o tăietură mare la cap. Căpitanul Nichols îl trase în stradă pe Strickland, căruia îi sângera brațul și avea hainele zdrențuite. Și căpitanul era plin de sânge de la un pumn primit în nas. — Cred că ai face mai bine s-o ștergi din Marsilia înainte de a ieși Bill Ghioagă din spital, îi zise el lui Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce poți face...? L-am scos pe micuț în curte și l-am legat de copac. Era poate ora nouă. Veneam din birou, unde mureai de cald și regăseam noaptea și gerul, -10, poate -12 grade. Nu eram mândru. Micuțul sângera. — Ai face bine să spui totul, dacă ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am făcut-o, nu eu... se jură cu o voce stinsă, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
determina corect și complet direcția și impulsul noului Început. După-amiaza a descrescut de la binele purificator al orei patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
singură, cu ajutorul unei oglinjoare pentru bărbierit și al unei lame de ras, ca să scape de o pieliță care se spune că ar fi crescut acolo jos. Însă nu are cunoștințe de anatomie, așa că se taie din greșeală la perineu și sângerează foarte tare. Imediat ce Anna părăsește closetul urât mirositor al școlii și iese din nou la aer, bineînțeles că Sophie e prima care alunecă albă ca neaua pe lângă ea și o acoperă apoi cu totul. Sophie - avalanșa. Vii după‑amiază pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite la loc. Rainer țintește aproape exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca sâmburii de portocală. — Strangulată, corect? Foarte bine, rânji Illmann. Dar pe jumătate strangulată, de fapt. Exista o cantitate mică de sânge în plămânii parțial măriți ai fetei. — Așadar, a omorât-o prin strangulareși apoi i-a tăiat gâtul? — A sângerat de moarte, spânzurată cu capul în jos ca un vițel măcelărit. La fel ca toate celelalte. Ai un chibrit? I-am aruncat cutia peste birou: — Și cum e cu locșoarele ei importante? A regulat-o? — A regulat-o și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajuns, i-am spus trăgându-l de umăr. Becker se ridică gâfâind din greu și rânji spre mine: — Ați spus un vals, domnule. — Îți spun eu când o să aibă nevoie de mai mult. Lange se șterse la buza care-i sângera și se uită la sângele care lăsase o dâră pe dosul mâinii sale. Avea lacrimi în ochi, dar reuși totuși să-și exprime indignarea: — Ia ascultați aici, strigă el, ce dracu’ e asta? Ce înseamnă asta, să năvăliți așa aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spurcat Cum știi tu, de lepădat. Le-nvățai la băuturi, La găteli, la văpsituri, La săltare din dulvuri Și la alte secături... Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Gât bătrân de prezevenghe Sângeră pe lemn de-a latu Cum l-a retezat gealatu... Pe nod tare, răzbuzat Zace gâtul retezat... Să nu-l vezi pe înserat Că te bate vîntu-n spate Și duh rău și necurat... Că vis mort, ursuz te fură Apă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]