570 matches
-
negre, câteva acuarele stranii: ființe împietrite într-o dureroasă așteptare, copaci izolați, copleșiți de un cer vânăt, cercuri și labirinturi, stânci solitare izbucnind absurd din mijlocul unor câmpii galbene, animale bizare veghind liniștea unor mulțimi mute, profilate pe un cer sângeriu. Mai jos, prins în pioneze, un peisaj violet, terorizat de un soare negru în eclipsă. Singurătatea iradiată de desene o înspăîmânta; ele păreau înghețate de lumina rece a farurilor care încă mai continuau să o obsedeze"3. Tablourile care fac
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
adevărat schimb. T3 De ce sînt atît de frumoasă? Cerere de explicație a lui A1 Pentru că stăpînul meu mă spală. Răspuns-explicație a lui A1 Redacționalul publicitar următor, extras dintr-o campanie finanțată de Comunitatea europeană, exploatează aceeași structură: T78 De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri? Pentru că atît pulpa, cît și sucul portocalelor sîngerii au un gust irezistibil. Acasă, la birou, la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
A1 Pentru că stăpînul meu mă spală. Răspuns-explicație a lui A1 Redacționalul publicitar următor, extras dintr-o campanie finanțată de Comunitatea europeană, exploatează aceeași structură: T78 De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri? Pentru că atît pulpa, cît și sucul portocalelor sîngerii au un gust irezistibil. Acasă, la birou, la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri? Pentru că atît pulpa, cît și sucul portocalelor sîngerii au un gust irezistibil. Acasă, la birou, la plimbare, ele vă aduc pe buze un zîmbet însorit. Presupoziția lui Q (T78) este următoarea: portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri. Sub această formă, foarte frecventă în publicitate, întrebarea nu are alt scop decît să aserteze indirect această presupoziție. Falsele întrebări din T3 și din T78 se prezintă ca niște "interogații retorice", denumire împotriva căreia Bally
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
întrebării-exclamație (în sensul lui Bally) lasă să se audă, în ambele cazuri, vocea unui interlocutor real sau fictiv. Întrebarea este fie reluarea în ecou al unui enunț anterior al acestui interlocutor (Mă întrebați de ce sînt așa de frumoasă? De ce portocalele sîngerii sînt ideale pentru snack-uri?), fie o întrebare pe care locutorul și-o pune sie însuși (mă întreb de ce p?). În ambele cazuri, textul nu este dialogal, ci dialogic. Din punctul de vedere al actului de discurs, analiza lui Bally
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Din punctul de vedere al actului de discurs, analiza lui Bally pare corectă: întrebarea retorică are ca scop să îndeplinească un act de aserțiune: să afirme aici, în mod intensiv, extraordinara frumusețe a lui "eu" și proprietatea ideală a portocalelor sîngerii. Actele A1-asertiv și A2-asertiv sînt legate printr-un act înglobant de tip explicativ care face din suita Q.p + R.q un mic text: A1-Q < EXPLICAȚIE > A2-R DACĂ-aserțiune p < aceasta e pentru că > A2-asertiv (v.2) aserțiune q Un alt poem
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Ionuț, scularea! mi-a spus tata ușurel, să nu-i trezească pe ceilalți ai casei. Plecăm la pescuit. Grăbește-te! Nu avem timp de pierdut. Când am plecat, ziua se îngâna cu noaptea. Spre răsărit mijea o geană de lumină sângerie. Aerul răcoros al dimineții mi-a alungat somnul ce se încăpățâna să-mi chinuie ochii. Când am ajuns la baltă, m-a întâmpinat o liniște deplină. Am aruncat undițele. Încet, încet, discul roșu al soarelui s-a ivit la marginea
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
ordinea silabelor. Ajută-mă tu . Scrie corect cuvintele ca să le putem citi împreună. vespote, najperso, colăpirie, eșiro, nicabu, durepă, canvață, vobra. Ce bune sunt cireșele! E luna mai și-i dimineață. S-au copt cireșele. Sute și sute de cercei sângerii se alintă pe crengile cireșilor. Cristian e fericit. Astăzi e sâmbătă și merge la bunica sa, în Copou. Cireșul cel mare al bunicii îl așteaptă gătit cu fructe zemoase. Parcă simte deja gustul dulce-acrișor. Va sta în cireș toată ziua
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
fie vorba, prin urmare, de o imagine poetică, de un nor ciudat ce apare întruchipat într-un orizont imaginar? Dar imaginea pe care ne-o oferă poemul e transparența prin care se vede altceva, rana străpunsă prin care lumina trece sângerie. Figura imaginală este văzută de pe țărmul dintre ape și câmpii, transpare între cer și mare. Apariție intermediară, mijlocind între om și absolutul sacru, arătându-se pe fundalul mișcat al limpezimii din albastrul adânc; nu e acesta zeul? Deodată se opri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pictural aparent nerealist al lucrărilor sale, ne trimit spre expre‑ sionism. În acest tablou, artistul reușește să surprindă momentul dinaintea răstignirii cu o intensitate maximă. Îmbrăcat cu un veșmânt CaP. iv. viziunea ProfeTiCă a unor mari PiCTori renaSCenTișTi... 133 roșu sângeriu, Cristos domină tabloul, fiind urmat îndeaproape de soldați ro‑ mani dintre care unul îi smulge hainele în timp ce altul îi pregătește crucea. 4.8. Rogier van der Weyden - promotorul stilului naturalist Roger de la Pasture (cca. 1399/1400, Tournai‑1464, Bruxelles) a
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
de o rețea de cabluri de oțel susținute la rândul lor de mai multe trepiede de lemn, o construcție destul de laborioasă. O duzină de naturi moarte, flori de primăvară, un velier dispărând în larg, iar într-un apus de soare sângeriu, Iisus Hristos apare în ipostaza bunului păstor : poartă un miel în brațe, îmbrăcat într-o mantie lungă, albastru- violet, seamănă pe undeva cu un Superman stilizat, dar și cu un balerin dansând sub o stea strălucitoare. Locul central al expunerii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pe față, ținea un castronel pe care îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de un sărut. Un suflet delicat însă ar fi fost convins că acolo, în peisajul acela semisălbatic, s-a consumat cel mai senzual sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că visezi, îți dai seama că nimic nu este real și că iluziile te fac fericit fără a fi fericit. Plecasem în ziua aceea din insula Brännö Rödsten cu convingerea că nu voi mai revedea soarele de acolo în asfințitul sîngeriu din Marea Nordului, mare pe care o inunda cu generozitate și delicatețe. Îmi luasem rămas bun definitiv de la Ingela Märtensson, de la casa ei, de la insula ei, de la șoferul celor două mașini de pe insulă, hăzosul Dennis Sture, de la cele două capre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Se așează fiecare pe câte o piatră sau pe nisip și se uită pierduți la apă. Rămân acolo, muți, să privească cum se închide la culoare albastrul acela vinețiu și urmăresc delfinii țâșnind printre valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
două mere roșii: tatăl și mama, inimi sferoidale profilate în "lumina viorie a simțământului". Grilă de lectură ce ne-a fost propusă de sfârșitul tragediei, cu toată dificultatea determinării finalității pozitive sau negative sub care se oferă interpretării această natură sângerie [...]. Dacă prin substanța arhetipală Gruie Sânger este atașat miturilor arhaice și tipurilor de eroi tragici exemplari, prin caracterul liric al textelor și accentelor biografice conținute, proiectul dramei se înscrie în dimensiunea tragicului interiorizat; nu fabula, ci eroul central, prin înlănțuirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin regăsirea (parțială) a unei inocențe a emoției. Poeziile, majoritatea mai scurte - elegii, „prevestiri”, „inscripții” ori „amurguri” -, alcătuiesc un fel de jurnal de emoții și imagini fulgurante, în care se citește, printre rânduri, aceeași dramă a pierderii fiului: „Acești bulbi sângerii/ trandafirii/ nu mai știu să înflorească/ pe pământul de ape sticlind/ Aud cum cresc lichenii/ în ochiul oglinzilor negre/ și-n încăperea strâmtă unde m-am întors/ văd cum se prelinge pe ziduri/ vorbire străveche,/ nevindecatele răni/ de pe trupul leprosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
mormăi Hugo, și Simeon, care auzea totul de la locul lui de sub brad, se Înfioră. „Poate să fie În cearta asta și un dram de noroc pentru mine. Sfântă Fecioară, apără-mă și pe mine cum ai apărat atâția năpăstuiți.“ Geana sângerie a zorilor se lățea din ce În ce mai mult. Pe fondul ei strălucitor, Începea să se contureze tocmai dincolo de o vâlcea silueta impunătoare a mânăstirii. Dintr-odată, Ambrosius fu În mijlocul lor. Nimeni nu-l auzise. Era Îndemânatic și agil, ticălosul. — Vine un călăreț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mulțime de mașini, de oameni care mărșăluiau neostenit, scandând „Timișoara nu uita - noi am fost salvarea ta!” și altele, iar vis-à-vis de casa mea, pe strada Luterană, pe o vitrină uriașă din spatele hotelului București, se lăfăia, trasată cu litere groase, sângerii, o lozincă din care m-am hrănit la propriu În fiecare dimineață privind-o, Înainte de cafea și de micul dejun, și care a rezistat vreun an: „JOS COMUNSIMUL!”. O priveam, bucuros și Încă uimit, și o arătam unor amici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În acest "decor", studenții de la Institutul de Teatru au amenajat un cadru propice pentru expoziția "Conde Dracula", inaugurată într-un întuneric străpuns ici-colo de câte o lumânare, cu o canapea roșie ascunsă într-o firidă, pe care odihnea un trandafir sângeriu, și un Dracula în carne și oase fâlfâindu-și mantia neagră cu căptușeală roșie de la balconul de unde fusese aruncată stăpâna nemiloasă. Vernisajul a fost precedat de o conferință a mea consacrată lui Vlad Țepes Drăculea, ducând istoria până în zilele noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
New Hampshire doar ca să Aghețe pe Cineva ca să se Distreze, sau vreun alt golan.“ Ceea ce urmează e din cel de-al treilea roman al meu, American Psycho. „ABANDONAȚI ORICE SPERANȚĂ VOI CEI CARE INTRAȚI AICI stă mâzgălit cu litere roșii sângerii pe zidul de la Chemical Bank în colțul străzilor Unsprezece și Unu și literele de tipar sunt îndeajuns de mari pentru a le putea citi de pe bancheta din spate a taxiului care tocmai se înfige în trafic plecând de pe Wall Street
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în viață. în domeniul ăsta există o singură rețetă valabilă cea prescrisă de Fred Astaire acum 70 de ani și demonstrată triumfător, la sfîrșitul filmului, de întreaga familie : face the music and dance. Dilema Veche, februarie 2007 Fără greutate Diamantul sîngeriu/Blood Diamond (SUA, 2006), de Edward Zwick Am o mică problemă, îi spune Leonardo DiCaprio la telefon lui Jennifer Connelly, în timp ce stă rezemat de o stîncă, sub soarele Africii, cu un glonte în el și cu un comando de mercenari
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
chiar are organ pentru cinema. La originea acestei tradiții stă, desigur, Bogart (deși Sergiu Nicolaescu v ar spune, probabil, că la origine stă el, cu a sa replică Un fleac, m-au ciuruit), iar personajul interpretat de DiCaprio în Diamantul sîngeriu este un personaj bogartian un traficant de diamante din Sierra Leone, care pretinde că n-are nici un Dumnezeu în afara propriului interes, dar care, la momentul adevărului, se dovedește capabil de noblețe. Problema e că nici momentul, nici personajul, nici filmul nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul creionat în minte, iată-i
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la o parte de pe frunte și-mi studiază serios coșul, clătinând din cap dezaprobator. — Duminica viitoare e 19 ianuarie, mamă, mă duc la olimpiada de română, răspund, stăpânindu-mi cu greu nervii și simțind cum toată figura mea capătă culoarea sângerie a nenorocitului de coș de pe frunte. Parcă aș fi un inorog urât, închis într-o grădină zoologică, la care se zgâiește toată liota de vizitatori, pentru că este principalul punct de atracție. Cine spunea că inorogii sunt frumoși? Urăsc inorogii! Bine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]