894 matches
-
împing pe nimeni pentru a-mi face loc, dar iată că sunt lăsată să urc, oamenii se dau la o parte, lipindu-se de pereții ascensorului, își sug burțile, numai ca să ne putem alătura lor, eu și Udi, perfuzia cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vorbă pe care o rostesc, nu a venit aici pentru a fi judecată, a venit aici pentru a ajuta. Nu interpreta totul ca pe o înfrângere, dragul meu, îi spune ea în timp ce caută ceva în geantă, apoi scoate de acolo săculețe mici de pânză, le așază pe masă în rând, să nu vezi în ceea ce s-a întâmplat o înfrângere sau o pedeapsă, tot ceea ce ți se întâmplă acum este o reflexie a trecutului, iar el își trece grăbit o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ajunge acasă, să o iau să ne plimbăm puțin, dar mă inundă într-o clipă scepticismul, așa cum soarele intră și iese din nori iarna, înnourând și luminând peisajul, la fel îmi străbate corpul senzația aceasta, schimbându-și culorile, privesc ostil săculețele pe care ea le ține în mână, din care scoate biluțe maro precum organele unor animale micuțe, Dalai Lama a binecuvântat aceste biluțe, îi spune ea, iar el le privește surprins. Le întorc spatele sceptică și merg în cameră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai mici În locul pe care-l căutase. Și Ăștia erau frumoși și aveau un trup ferm - Îi curățĂ pe toți trei și le aruncă mațele În pîrÎu, după care Îi spălĂ atent În apa rece și-i băgĂ Într-un săculeț mic de zahăr pe care-l avea În buzunar. „Bine că fetii Îi place peștele“, se gîndi. „PĂcat că n-am cules niște zmeură. Da’ știu unde găsesc.“ Începu să urce dealul, Îndreptîndu-se spre tabărĂ. Soarele se ascunsese În spatele dealului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul prăbușit din care tăiau lemne pentru foc și-și mai verifica pușca. Mergeau la vînat prepelițe, așa că desfăcu magazia puștii, scoase cartușele lungi, le puse Într-un săculeț din piele de capră și introduse cartușe scurte, de 22. Erau mai puțin zgomotoase și nu sfîșiau carnea, În caz că nu le-ar fi nimerit În cap. Era pregătit și-ar fi vrut să pornească. „Da’ pe unde o umbla fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aproape, undeva În față. David Îi simțea mirosul și cu toții Îl auzeau rupînd crengile copacilor. Taică-său Îi puse o mînĂ pe umăr, ca să-l facă să se dea mai În spate și să aștepte acolo, apoi scoase dintr-un săculeț pe care-l avea În buzunar un pumn de cenușă pe care o aruncă În sus. Cenușa fu adusă către ei În cădere și atunci taică-său Îi făcu un semn lui Juma și se aplecă să-l urmeze În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era un târg de pește, un suk arab, o expoziție patronală care proliferase cu virulența unui cancer, un fel de Lourdes invadat de forțele răului, unde magi aducători de ploaie puteau face casă bună alături de capucini extatici și stigmatizați, printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noi vom admira începutul unei noi vieți. Cu o rochie din flori, cu pantofi de rândunele, cu o coroniță din bobocei și o caleașcă feerică din iarbă, coboară purtată cu șase perechi de căprioare, adorata primăvară. Ea poartă mereu un săculeț cu semințe magice care atingând pământul plăsmuiesc viață. Copacii înmuguresc, florile îmbobocesc, păsările concertează, vietățile baletează pe muzica brizei primăvăratice. Și încetișor, pe o rază de iarbă, fluturii zglobii, miresmele proaspete și copiii neastâmpărați sorb cu bucurie licoarea magică a
Doua fiice ale batranului an. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
mari ale răzătoarei. Am aplicat mai întâi un tifon pe ochi, peste el pun cartofii rași, peste care pun o folie de plastic, apoi înfășor capul cu o cârpă din bumbac și îl leg cu o plasă din plastic (un săculeț pentru ambalat legume), pentru a nu mă supra încălzi. Un cartof de mărime mijlocie este suficient. PROPRIETĂȚILE VINDECĂTOARE ALE CARTOFULUI Când fac mâncare și se întâmplă să mă frig, pun imediat o feliuță de cartof peste locul fript. Feliuța (sau
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se termina cu peștera artificială, migălită în ceară, cu lilieci mumificați atârnând de pereți. La cotitură ne-am oprit și ne-am sărutat; în lacul limpede
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe, atârnând ca niște săculeți de aripile invizibile. Egor era acasă, sus, în camera lui. Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat și noi, cele mai multe zîmbindu-i dulce, bineînțeles ironic. Gemenele îi făcură și o reverență și-apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se miră întristată c-a mai putut avea un asemenea gând. Doar mirarea mai stăruie în ea în timp ce se mișcă prin hall cu pași nerăbdători. Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om - și vede săculețul alb, pătat de vin și de mâzgă neagră, și degetele ei lungi, uscate așezându-l mai bine în sicriașul de oseminte... Cum de este posibil ca nimic să nu mai rămână dintr-un om și urma mâinii lui să o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur avea el și răcnea să vină cineva să-l scape. Și zice c-a fost unii mai îndrăzneți care ei știu cum s-au apropiat, de i-au luat și banii, și blana, și l-au lăsat pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am nimic. E drept că nici nu pot spune că mă simt prea bine... Că te-ai speriat, d-aia ! Că-ți trece numa prostii pân minte ! D-aia nu ți-s nici boii acasă. Să-ți pui diseară un săculeț cu sare-ncălzită pe burtă și-o sticlă de apă fiartă la picioare și chiloți d-ăia groși, încă să-ți pui două perechi, ascultă-mă pe mine ! Ascultă-mă pe mine, că io de câte ori n-am pățit-o ! Că frigu-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lux a celui care ne găzduiește pe noi. Din cauză că spațiul e mai generos, amenajările ating rafinamente, paturile improvizate presupun saltele, de rastelele de bagaje atîrnă umerașe de sîrmă cu uniforme și alte dispozitive ingenioase făcute tot din sîrmă și din săculeți de pînză, funcționînd ca niște dulăpioare suspendate. E clar că e produsul unei experiențe Îndelungate, acești militari știu ce fac. Dar probabil că cea mai interesantă reușită o reprezintă televizorul, care e atîrnat și fixat cu un sistem de chingi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în curte din cauza ploii, aruncau la țintă cu un săculeț umplut cu nisip, mare cam cât palma. Ținta era la zece pătrate distanță de linia de aruncare. Avram Botea a trasat cu creta cercuri concentrice în jurul țintei. De altfel, ideea cu jocul tot a lui a fost. Aruncau de-alunecatelea și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nisip, mare cam cât palma. Ținta era la zece pătrate distanță de linia de aruncare. Avram Botea a trasat cu creta cercuri concentrice în jurul țintei. De altfel, ideea cu jocul tot a lui a fost. Aruncau de-alunecatelea și bineînțeles că săculețul ștergea de fiecare dată porțiuni din cercurile de cretă. Directorul școlii, domnul Ionescu, s-a oprit într-o zi și, c-o mână în șold, a stat de-o parte și a urmărit plin de interes, în tăcere, preț de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a urmărit plin de interes, în tăcere, preț de un minut sau două, jocul lor, zâmbind amuzat. După care, însuflețindu-se brusc, le-a spus: Uite cum cred eu că-i mai bine să aruncați. S-a aplecat, a luat săculețul de pe jos și, de la linie, respectând regula jocului, l-a aruncat prin aer, cu boltă, nimerind drept în țintă. A râs mulțumit de isprava sa și și-a continuat drumul spre cancelarie. Băieții s-au uitat lung în urma directorului lor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară. Dar rămase sus pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate că fusese, dar surâs în niciun caz, fiindcă dindărătul concentrării de pe fața domnului Ionescu țâșni mânia. Cine ți-a dat voie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Niculina c-o scară și c-un burete. În rest, faceți abstracție... Nu numai că vremea mohorâtă stăruia, dar se pornea să și plouă. Ba chiar vreo două tunete de vară întârziată făceau să tremure geamurile. Pe hol, băieții aruncau săculețul cu nisip peste zece careuri numărate de la linia de aruncare. Unii trăgeau cu coada ochiului către ușa cancelariei, sperând să-l vadă pe domnul Ionescu ieșind vesel, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să le arate încă o dată magistrala
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mei îl fac aici și basta. Prins de tot ce îmi arăta și spunea bătrânul, am început să privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că de fiecare grindă atârna câte un săculeț destul de burdușit. Te întrebi ce am eu acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut atât de mult. Și tot de aici am să-ți fac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
spună ce își dorește. Moșul se oprise din împărțit daruri, iar Cristinel hotărî să se bucure pentru ceea ce au primit ai lui. Totuși, parcă o umbră se așternea pe chip. Când era gata, gata să plângă, moșul darnic scoase din săculeț o mașinuță mare cu telecomandă. Fața lui Cristinel se însenină, deși știa că nu e pentru el, că doar nu scrisese, dar moșul se îndreptă spre el, îl luă în brațe și îi oferi cadoul. Cristinel se fâstâci și uită
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
cu mâna stângă. — Nu contează. Nimic important. E doar o chestie pe care o remarc uneori la bărbați. Weber așteptă explicațiile lui Karin. Când acestea nu veniră, o întrebă: —Ai adus pozele? Ea dădu din cap. Căută în geantă, un săculeț decorat în culori vii, făcut de vreun trib local, și scoase un plic. Le-am ales pe cele care ar trebui să însemne mult pentru el. Weber luă fotografiile și începu să se uite peste ele. — Aici e tata, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de curmale un salam lung de peste șaptezeci de centimetri o cutie de ravioli patru sticle negre și groase cu bere o cutie cu caise feliate o sticluță de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în față și s-o curățe pînă la os. Se gîndi la secțiuni de creier, palete de culoare, globi oculari și urechi așa cum se vedeau în planșele medicale și în măcelării. Se gîndi la mușchi elastici, la tuburi pulsînde, la săculețele glandelor pline cu fluide călduțe, la straturile de țesuturi granulare și fibroase din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]