638 matches
-
mai exista pădurar? dacă n-ar mai fi stele ar mai exista poezie? s-a trezit iar pădurea dintr-o statică moarte dar cum să aduci la viață cerbii și căprioarele dispărute? din carlinga trasă de cai ochi umani mai săgetează prin hublou cupola de cer lupii poate au dispărut și ei sau poate retrași în bârloguri nu se încumetă să adulmece urmele donatoare de sânge prin zăpadă rămase Referință Bibliografică: Pietre și lacrimi / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PIETRE ŞI LACRIMI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376153_a_377482]
-
supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior necunoscut le săgeta inima. În cele din urmă familia de nevoiași, după atâtea boli și suferință, se stinse cu zâmbetul pe buze că lasă în urmă un vlăstar frumos și puternic. Atunci boierul îl luă definitiv la conac crescîndu-l ca pe propriul său
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
cu trăsura pe ulițele satului și pe moșiile socrului său, lovind nemilos cu biciul în stânga și-n dreapta în tot ce întâlnea în cale, bărbați, femei, copii. Într-una din zile ginerele organiză o vânătoare. Prințișor, mai iute de mână, săgetă o frumusețe de cerb. De ciudă, conașul îl plesni cu biciul. - Boierule, se enervă tânărul, dacă o singură dată mai ridici mâna asupra mea, te fac bucăți! - Îndrăznești să mă înfrunți, slugă blestemată!? - răcni conașul ridicând din nou biciul. Prințișor
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
incapabilă să își prindă haina de agățătoare. Despre cine vorbea femeia? O bănuială cumplită o făcu să se încordeze, cu auzul la pândă. - Mă duc să văd dacă a venit între timp! Bătrâna deschise brusc ușa dintre camere și o săgetă cu o privire acră: - Vino la telefon, au sunat ai tăi! Tata crezuse toate poveștile babei. Cum să nu o facă, dacă femeia îi anunțase că refuză să o mai țină în gazdă? Nu frecventa cursurile. Umbla cu studenți străini
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. ...Am luat hazardul ieri de guler Și l-am trântit de un perete Și i-am strigat cu sula-n coaste: - A mea iubire nu se pierde! M-a săgetat strângând din dinți Și-apoi a lăcrimat amar; - Nu vezi femeie că te minți? Pe lume totu-i în zadar! Nu i-am răspuns, nici n-am putut. L-am dezlegat, căci m-a durut Și răsucindu-mă în mine
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
răsucindu-mă în mine... Zic, da...totul stă-n ține! Citește mai mult ...Am luat hazardul ieri de gulerSi l-am trântit de un pereteși i-am strigat cu sula-n coaste:- A mea iubire nu se pierde!M-a săgetat strângând din dințiși-apoi a lăcrimat amar;- Nu vezi femeie că te minți?Pe lume totu-i în zadar! Nu i-am răspuns, nici n-am putut.L-am dezlegat, căci m-a durutși răsucindu-mă în mine...Zic, da...totul
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
volume de poezii. În „metamorfoza iubirii” autoarea a avut ocazia să se întâlnească cu un eveniment care a schimbat totul în viața ei. Spune: „am întâlnit flacăra/care mi-a pârjolit sufletul/arzând orice speranță// [...] am întâlnit fulgerul/ care a săgetat cerul viselor mele/ tansformându-l în cioburi de lumină” Tocmai aceste „cioburi de lumină” i-au luminat din toate unghiurile drumul prin poezie. Acum putem și noi să ascultăm povestindu-ni-se despre iubirea „strivita sub roțile așteptărilor/cu lacrimi fierbințiși
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
volume de poezii.În „metamorfoza iubirii” autoarea a avut ocazia să se întâlnească cu un eveniment care a schimbat totul în viața ei. Spune:„am întâlnit flacăra/care mi-a pârjolit sufletul/arzând orice speranță//[...] am întâlnit fulgerul/ care a săgetat cerul viselor mele/tansformându-l în cioburi de lumină” Tocmai aceste „cioburi de lumină” i-au luminat din toate unghiurile drumul prin poezie.Acum putem și noi să ascultăm povestindu-ni-se despre iubirea„strivita sub roțile așteptărilor/cu lacrimi fierbințiși
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
mantia-nnorarii Că cineva să simtă cum pot să mângâie cu picături albastre, norii. Cu intristare-n glas, am dăltuit în aer un oftat Că cineva s-auda și să-l preschimbe-n hohote zglobii. Cu intristare-n glas, mi-am săgetat auzul, demult însângerat Că cineva să-i fie, neîncetat, balsam de bucurii. Cu fericire-n genele umbrițe, cu doruri în priviri de catifea Am dăruit și zâmbete și șoapte, și inima, și suflet. Cu viața înșirata că vechile mâțanii pe
AM DARUIT, AM ASTEPTAT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379312_a_380641]
-
încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării din Iași, cît Nikita Sergheevici să treacă de pe garnitura rusească pe cea europeană. În înserarea săgetată de reflectoare. În fața mulțimii venite spontan (sub amenințarea ridicării carnetului de partid). Același rîs înspăimîntător. Al cărui martor (doar masochist-curios) am fost. Și de care, iată, nu mă pot desprinde. Ca de coșmar. Țuțea (cît am mai apucat să-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ridicatu-s-a și áripile și le-ntinse și Far' să lase urme, disprețuind sfera cea concava a cerului cel vesel, Cu chip de parte femeiasca, luminos că vară, dar părțile iubirii 15 De parte bărbăteasca, si fruntea-i radioasa precum ziua, săgeta un minunat dispreț. Tharmas privi de pe stînca-i și ¶2 Oceanu-i liniștit, norii se-adună-n jur, si vîlvătăile iubirii Mădularele nemuritoare le-nfășoară, luptînd în bucurie aprigă. Nu îndelung; tunete, iuți fulgere, vînturi năprasnice și frîngeri Se năpustesc asupra-mperecherii ce se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lauzun, cel despre care Marea Domnișoară, Domnișoara de Montpensier, vara lui Ludovic al XIV-lea, scrie cu iubire Încărcată de suferință și melancolie: „O distincție extraordinară ș...ț, un milion de singularități”. Sunt cuvintele unei fecioare de 43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase inclus În banalitatea de serie a curtenilor. Tulburat de sângele rece al lui Lauzun, admiratorul Albionului, Barbey d
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză a irealizabilului, bucuria, extazul fiind săgetate de rele prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat al vinovăției fără vină, marcând începutul degringoladei. Zvonurile, suspiciunile întețindu-se, adevărul despre Nicola Marulis iese dintr-o dată la iveală. Averea lui
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte a văzut alte două samovare repezindu-se spre ciungul care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Maramureș, moșule? [MOȘUL] Ce să se-ntîmple, boierule? Ia nimica decât c-a adormit prisacariul și roiurile de albine nu știu ce face de capul lor și bat câmpii. Dar feciorul prisacariului să nu s-arate, că stă vânătorul după gard și-l săgetează, ci să vie numai c-un fluier în mână și să cânte cîntecu tătîne-său și s-or ivi roiurile de albine. 4 2279 Din lungi cărări de codru, din munți cu vîrfu-n nouri Ieșit-au Dragoș Vodă îmblînzitor de bouri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să dosească la munte pe drumuri mai scurte trenul cu prăzile, acoperindu-l cu oaste îndeajuns și asigurîndu-l contra oricărui atac, după care atacară ei înșii împreună cu cumanii oastea împărătească în modul lor obicinuit și moștenit din vechime. Se repeziră săgetând și aruncând lănci asupra șirurilor de bătălie ale dușmanilor; îndată după asta se risipiră într-o fugă nebună și prefăcută, pentru a-i ațâța pe inamici să-i urmărească, apoi deodată dădură față, strânși și orânduiți porniră c-o furtunoasă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Diavolul mai e ajutat și de afectele și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și simțurile noaste, dacă ele nu sunt înduhovnicite. Cuviosul Isaia Pustnicul, nu ezită nici el să vorbească despre ispitele din partea dracilor, arătând că ei pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
lui Herodot pare a fi întărită de date arheologice. Este vorba de o cnemidă (datată din secolul al IV-lea î.e.n.) desco perită în mor- mântul princiar getic de la Agighiol (județul Tulcea), pe care este repre zentat un călăreț arcaș săgetând un balaur uranian (7, p. 45). În secolul I e.n., autorul latin Columella (De re rustica) vorbește despre „gonitori de nori” (nubifugus). La rândul său, în secolul al IV-lea e.n., Palladius (De agricultura, I, 35) descrie felul în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sârbo-croat (cf. dicționarul lui Vuk Karad²i¾), „Vilele [...] nu fac rău nimănui, afară numai dacă sunt atinse”, și atunci îl rănesc pe cel în culpă mai ales la mâini și/sau picioare : „Ele pedepsesc în diferite chipuri pe cel vinovat, îl săgetează la picior sau la mână, la ambele membre sau la inimă și atunci moare” (127, pp. 48 și 97-98). 7. Întemeietorii înainte vreme, stabilirea pe cale magică a unui loc consacrat, precum și efectuarea riturilor adiacente întemeierii unei noi construcții (sacrificii, ofrande
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
târziu, Sf. Ilie) și stăpânindu-l prin punerea frâului și încălecarea lui (ca, mai târziu, solomonarii). Preoții zeului efectuau un act cultual pozitiv (41, p. 67), imitând și ajutând zeul fulgerelor în lupta sa cu demonul norilor de furtună, fie săgetându-l pe acesta din urmă de pe pământ (Herodot, Istorii, IV, 94), fie „legându-l” și „călărindu-l” în cer (dacă înțelegem astfel rolul jucat de preoții „călători prin nori”, amintiți de Strabon, Geografia, VII, 3, 3). Dacă privim superficial relația
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mare din ape, încleștat în rădăcinile lui” (85, p. 245). Gestul lovirii apei, ca substitut al gestului lovirii „duhului” ei, se întâlnește și în unele colinde românești. Plecat să răpună „duhul de mare” (întruchipare a furtunii marine), eroul nu-l săgetează pe acesta (cum se întâmplă de regulă), ci marea însăși : El în lume s-o d-afla Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și în unele colinde românești. Plecat să răpună „duhul de mare” (întruchipare a furtunii marine), eroul nu-l săgetează pe acesta (cum se întâmplă de regulă), ci marea însăși : El în lume s-o d-afla Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit al geto-dacilor de a săgeta norii pe timp de furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întâmplă de regulă), ci marea însăși : El în lume s-o d-afla Marea de mi-o săgeta (88, p. 27). Pun în paranteză faptul că această imagine nu îmi aduce aminte doar de celebrul rit al geto-dacilor de a săgeta norii pe timp de furtună, dar și de un gest magic al suveranului persan Xerxes I care, fiind surprins de o furtună pe mare în anul 480 î.e.n., a pus să fie biciuite vânturile și aruncate în mare lanțuri pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ochii îi căzură pe indicatorul energetic. Deși trăsese cel puțin douăzeci de focuri, acumulatorul era aproape de maxim. Durdrin dădu să întrebe cum e posibil așa ceva, dar simți în același moment cum brațele camarazilor săi îl ridică. Durerea din coaste îl săgetă făcând să-și uite nu numai îndoielile, ci și faptul că poate respira. - Cred că am măcar trei coaste rupte, încercă el să zâmbească spre Barna. - Așa pățești când te bălăcești cu meduzele, încercă celălalt o glumă. Dar cum ați
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]