1,226 matches
-
după care plecau care pe unde le era locul și firea. Mult se mai minunau oamenii de aceste întâmplări ciudate, dar erau mulțumiți fiindcă nici o fiară nu venea peste ei și toate se petreceau în bună pace și orânduială în sălașul lor de pe malul râului. Dar într-o zi, de dincolo de dealul Tarniței se auziră sunete crâncene de corn, nechezături și tropote de copite, hămăituri de câini și, pe drumeagul de miază-noapte, se iviră călăreți ciudați, cu ochii pieziși, cu fața
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
aflat adăpost și scăpare din fața silniciei. Văzând tătarii că nu mai au ce prăda nici pe cine ucide sau robi își cătară de drumul lor, buciumând din corn și săgetând spre nori. Timpul a trecut, oamenii s-au întors la sălașele lor, viețuitoarelor s-au hălăduit prin pădurile din jur. Muntele a rămas nemișcat, la poalele lui curgând râul pe care oamenii la numit mai întâi Tatarroș în amintirea tătarilor năvălitori și cu timpul a ajuns să se cheme Trotuș așa cum
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
furtună,/ Ne-au legănat pădurile la sân,/ Nici cerul nu ne sperie când tună,// Cad fulgere, dar crestele rămân./ Doar glia ne aduce împreună,/ Purtând în piept eternul crez român.” Dar și un „Sonet poeziei”, despre care spune: „Nu e sălaș mai sfânt ca poezia/ Să-și clatine eternul într-un vers,/ Prin veacuri și-a urmat călătoria// Și rănile din suflete a șters./ A încuibat în ochii noștri glia -/ Și-n templul ei întregul univers.” Iată cum se împletesc credința
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Atâta lumină pe cocioabele tale Atâta soare pe sordidele favele Străluce în ferești pe ritmul carnavalului de pretutindeni „Brazil”, armonie asimetrica, ce minunată ești ! PĂSĂRI CĂLĂTOARE În țara mea cu cer albastru și soare arzător atâtea păsări migratoare își caută sălaș. Se duc... ori se întorc pe drum de zare îți tulbură auzul cu țipetele lor E-atâta frumusețe Și-atât de mult alean În zborul lor Ce se repetă an de an când trec în stoluri maestuase scăldate de lumină
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
cu trupul" (Sf. Grigorie Palama)puterea mintală și de cunoaștere a sufletului ce-i în creier ca într-un organ trupesc se unește cu esența gânditoare a sufletului, care se găsește în cea mai adâncă parte a sufletului"inima este sălașul capacității raționale a omului, primul organ rațional al trupului"inima de carne" - Iezechiel 11, 19); iar mintea ca energie, ca lucrare, constituită din gânduri și imagini, se află în creier. Dar să vedem ce spun Sfinții Părinți referitor la localizarea
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
devine caducă, inutilă și parazitară, iar noi ne lepădăm de Satana, acum! Cadrul firesc de manifestare și afirmare a cultului nostru (care e cult al străbunilor, nu cult al morții!) se va desfășura diurn, în mijlocul Naturii Mamă sau în viitoarele Sălașe Deoumaniste ale Soarelui, în care vom socializa, vom celebra ori vom comemora ceea ce se cuvine și se cere specificului nostru identitar. Soarele îi este credinciosului Deoumanist atât punct cardinal spiritual, unic, cât și vector de închinăciune simplă: „Îți mulțumesc, Doamne
SACRUL, PROFANUL ŞI UMANUL, DIN PERSPECTIVA DEOUMANISTĂ de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351391_a_352720]
-
Cel de al șaptelea Cer este cel prin care Atotcuprinzătorul înconjură lumea cu iubirea lui și cu Legile lui, care-i sunt piloni de boltă și echilibru „formativ”, pentru Teritoriul unic al Văzduhului lui Dumnezeu! Așadar, Tatăl nostru Ceresc lucrează în sălașul înluminării sale și pentru noi, tocmai în cel de al 7-lea Cer al subtilelor energii ale Conștiinței! De aceea, credem că e bine să precizăm aici, între altele și că, cifra 7 ilustrează întregul mister al existenței, fiind formată
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
lumina redevine ceară. De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Amiaza nu-i decât povară -/ Sub ghilotina ploii am rămas / Să-mi fie umbra lacrimilor clară. De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Cobor din seară într-o altă seară, / și umbra-și caută sălaș, / secunda seamănă a vară. / De la Sărmaș pân' la Sărmaș, / Mă-ntorc din dimineață-n noapte, / Cuvintele-mi mai fac popas / Și-ncep să mă dezvăț de moarte. / Sărmaș, 26 august 2011. Un poem copleșitor este și cel numit “Învață-mă
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
ținuturile din împrejurimi așezate sub Ursa Mare constituie izvoarele mitologiei răspândită, preluată, adoptată și adaptată la aproape toate popoarele antice. Aici în ținutul tenebros al hiperboreenilor, cimmerienilor, tracilor, geților, sciților, sarmaților și amazoanelor s-au plămădit și și-au găsit sălaș Poseidon, Pontos, Leto, Apolo, Artemis, Achile, Iphigenia in Taurida, dar s-au păstrat și amintirile aventurilor argonauților, a lui Ulise și a altor eroi care au traversat aceste locuri. Zeificat la traco-daco-geti, fluviul a purtat mai multe nume: Okeanos potamos
DUNĂREA ÎN POEZIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351613_a_352942]
-
și Xenia Tănăsescu-Vlas, Ed. Sofia, București, 2011, p. 133). Necăutarea libertății duhovnicești, pustiește spiritualitatea comunității naționale, așternând pe cale fărădelegea la tot pasul. Dar oare toate aceste nefericiri, nenorociri ori necuvințe ce ne lovesc una după alta, nu își au cumva sălașul și în noi ? Nu în locul iubirii dumnezeiești am pus răsadul patimilor de tot felul? Nu în locul preaînțeleptei voințe divine am pus fantoma liberului nostru arbitru? Nu în locul Adevărului Treimic am pus năluca tuturor amăgirilor? Nu în locul sufletului curat, primitor și
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
vîntului în cutia craniană, la granița necuviinței. stâna pustie - doar ceața mai umple donițele Cezar Florin Ciobîcă Poemul de față se așează în descendența acelora care apelează la stîna părăsită unde se întîmplă tot felul de evenimente paradoxale. Dacă la sălaș a rămas paznic doar un cojoc, e firesc ca stihiile să fi preluat sarcinile celor plecați și ceața să umple donițele. Doar și în sensul, mai personalizat, că e vorba, de o atribuție vocațională. Ce zmei beau ceața, rămîne de
COMENTARII, CORNELIU TRAIAN ATANASIU, DESPRE POEMELE PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351193_a_352522]
-
puteau fi lovituri mai tari ca aceea de a fi aruncat pe drumuri. Casa lui Temistocle Popa nu înseamnă numai pereți și mobilă...! Casa lui Temistocle Popa înseamnă tainele unor trupuri însuflețite și minunea unui lucru zidit pentru a fi sălaș păcii și odihnei, pentru a rechema compozitorul din lume și a-l reda sieși și celor ce îi sunt lui intimi. Casa lui Temistocle Popa are fascinație, armonie și istorie. Ca și demolatorii de case, cei care evacuează oamenii de unde
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
vedere al vieții sociale, al devenirii personale. Conflictul acerb al scrupulosului profesor este domolit și canalizat pozitiv după discuția cu preotul Gheorghe venit la spital. Sentimentul de goliciune vine din pierderea nedorită a încrederii în sine și abuziva cantonare în sălașul modestiei. Experiența de viață a părintelui, în slujba unui destin fără orar săptămânal nici chiar zilnic, pune un diagnostic spiritual de echilibru. Totul ține de echilibru. Modestia cantonată în alte cămări ale sufletului și mai mult decât trebuie, dezechilibrează balanța
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
Sfios feciorul în genunchi De jos în sus privindu-l, I-a mulțumit, i-a sărutat Gingașa-i mână dreaptă, S-a ridicat și l-a urmat Pe calea-i înțeleaptă Spre peștera cu flori de colț Unde-și avea sălașul Pe pat de flori, sub flori pe bolți... Uimit fu ciobănașul! Luându-l, dară, ucenic, Rămase să-l învețe Cum viața crește din nimic Și tâlcuind povețe Din al naturii tainic tom, Secrete să deprindă, Iar de la plante, păsări, pomi
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
un timp. Prin el însuși, sufletul e întuneric, iar dacă rămâne singur se înfundă în materie și moare cu trupul, dar dacă e ajutat de duhul divin, urcă spre regiunile unde acesta îl călăuzește, adică în înălțime unde își are sălașul[50]. Remarcăm la acest apologet un ecou al luptei filosofice între dihotomism și trihotomism cu reminiscențe stoice, doctrină departe de învățătura ortodoxă. Deși amintește despre plecarea sufletului invizibil din trup, căruia îi dă viață și-l menține cât timp este
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
Imhotep, Imobil e doar sfinxul, străjer sub marea piramidă Hieroglifele-și revarsă antice incantații, acum mute În valea regilor, faraoni jefuiți pornesc prin câmpia aridă Spre Teba! Spre Teba! acolo unde giganții de piatră nu mor! Sub Nil își au sălașul crocodili de jad cu ochi de alabastru Khnum iși revarsă apele sale peste luncile de smarald În sarcofag, masca de aur are încrustată singurătăți de sihastru Anubis! Anubis! mumificate cuvinte se țes peste noapte. Doar Achnaton ridică coloane cerului ars
AEGYPTOS de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354797_a_356126]
-
și să țină aceste moșii cum le+au ținut și mai dinainte vreme D.R.H, vol.XXIV, p.165. În fine , în aceeași ordine de idei , cităm un document din 30 noiembrie 1635 prin care marele ban întărește mânăstirii cinci sălașe de țigani foști ai ei pentru pentru care pierduse cărțile când a rămas săracă și pustie și fără călugări. (Arh. Naț. Btcurești ,mss 330 , f. 234.). Arh .Naț. București , fond Mănăstirea Tismana mss. 335 . f. 308v+309v. Dania a fost
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
renumită a locului, presvitera Olimbiada. Câțiva din oștenii lui Nicoară, aflați în acest sat situat într-o simetrie perfectă cu Verșenii, trec Moldova dincoace și participă la o vânătoare de mistreți, organizată de localnici. Dihăniile stricătoare de recolte își aveau sălașurile în pădurile de pe dealul Bourei, unde, "zice-se, a doborît Dragoș-Vodă vaca sălbatică". Sadoveanu folosește pentru delimitarea spațiului acțiunii toponimul verșenean, "Dealul Bourei" (convertit însă în "piscul Bourei", probabil pentru a-i da măreție sau pentru a concentra cadrul acțiunii
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
voi opri timpul în loc și ploaia voi aduce, în deșert dăruindu-i păduri tropicale! Pentru noi, nimic nu-i prea mult, pentru visele tale! Pentru noi, izvoare limpezi voi scoate din adâncuri, să-ți înviorezi fața, în răsărit! Pentru noi, sălaș de alge, în suflet, iubirii i-am clădit! Pentru noi, fructe exotice voi culege în panere, cu grijă așezându-le. Pentru noi, din dulceața lor, viață nouă vom crește, sub soare, împlinind-o! Dacă ai veni... Dacă ai veni, ți-
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET III de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356909_a_358238]
-
aparține, prin fiindul ei, gândirii mărunte, este un ego teluric prin trup însă prin idee despică universul unindu-se cu angelicul maestru al artei versului: Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă / Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii / Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă. / Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii (Era poetului). În numerologie, cifra 8 semnifică numărul influențelor karmice, poeta fiind trăitoare în filosofia tainelor budiste, conștientă de chemarea asumării unor răspunderi în această
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
cf. Oglinda timpului). Mai mult: Poetul, în concepția Elisabetei Iosif, se definește prin calitățile Magului eminescian, cel care călătorește “în stele”, având drept vehicul “Somnul-VISARE”: “Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă/Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii/Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă./ Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii”. Alchimia eminesciană a Labirintului Inițiatic-POEZIE, din Epigonii (“Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită/ Unor lucruri nexistente; CARTE TRISTĂ Ș I-NCÂLCITĂ ,/ Ce mai mult o
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
a dus prima dată mama. Mi-a tot promis că mă ia la biserică dacă sunt cuminte și nu mai alerg să îmi jupoi genunchii, că nu mă poate duce acolo așa zdrelită pe picioare. Curtea bisericii, albă și mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
smereniei celei înalte,.. și să stau acolo ancorat fără timp, în albă rugăciune sigur Dumnezeu mă iubește,... pentru că eu încerc să-L fac veșnicul locuitor al sufletului meu iar El mă vrea,... după marea trecere de aici,... cetățeanul Lui,... în sălașul pur și sfânt al raiului,... acolo unde domnește printre îngeri și sfinți,... înserafimizată,....marea tăcere albă. 17 Februarie 2013 Romeo - Nicolae + ASiIiVro Referință Bibliografică: Suflete locuite / Romeo Nicolae Ștefănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 885, Anul III, 03 iunie
SUFLETE LOCUITE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346217_a_347546]
-
unei porți uriașe. Flori și iarbă verde împresurau zidurile si dalele. Emoționat a împins poarta grea din metal. A pășit șovăitor însă cu inima plină de speranțe. În sfârșit, acasă. Destinul imprevizibil se joacă schimbând cărările vieții. A intrat. În locul sălașului cald, familial mult așteptat i s-a infățișat un peisaj trist. Ruine, întuneric, o grădină uscată ... un coșmar. A căzut în genunchi, lacrimi grele șiroiau pe obrajii lui. Și-a pus fruntea pe asfaltul rece, neprimitor. Trupul slăbit de suferință
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
lăsase pe femei să își ridice pe lac o casă de piatră, promițându-le că nimeni nu avea să le deranjeze acolo. Veneau de fiecare dată când erau chemate la palat, dar pedepseau pe oricine încerca să se apropie de sălașul lor. Flăcăul se opri pe malul lacului încurcat parcă de faptul că locuința vrăjitoarelor se ridica întunecată chiar în mijlocul apei, pe niște picioare lungi de piatră acoperite cu straturi groase de mătasea broaștei. La o vreme, felinarele din dreptul ferestrelor
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]