425 matches
-
cu plăcere la cei doi băieții, Dragoș și Ciprian, fiii prietenului tatălui ei, le purtase doar o oarecare pică pentru că o văduviseră de câteva cărți dragi. De unde atunci această emoție ? Să fie vinovat oare parfumul acesta tare de blană de sălbăticiune ? Căldura emanată cu generozitate de cărămizile încinse, aidoma celor ce i le punea mama în pat în nopți prea friguroase ? Sau să fie prezența acestui bărbat plin de tandrețe și poezie ? Suntem în afara timpului, rostește Dragoș cu o voce pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tot mai curios, se opri în spatele fotoliului Carminei. Ce faci, maman, plângi? Întrebă el stupefiat. Văd că ne pierdem azi timpul degeaba. Ei, da, da, ei, da, rosti printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tare să văd animalele de la circ ca să rezist ispitei, încît l-am lăsat să se bucure că o angajase pe Luchi și m-am dus la spectacol. Ceea ce s-a petrecut în arenă a fost o mare decepție pentru mine. Sălbăticiunile pe care mi le închipuisem mândre și semețe se comportau ca niște pisici. Se lăsau comandate cu biciul. Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în cerdacul înalt, îngrijind păsările ce cotcodăceau în porumbarul încuiat cu lacăt uriaș, apărate de câini negri și imenși, crescuți de mici să fie răi, controlând vârtoșenia îngrăditurii și a porților înalte pe care le-ar fi putut zdruncina vreo sălbăticiune mai mare a muntelui, spărgând lemne pentru plita cuhnei curând dogoritoare și pentru sobele încăperilor în care dormeau, în paturi înalte din blăni de stejar, între perne uriașe umplute cu fulgi de gâscă, macaturi cu desene înflorate, pătrate și plăpumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
metafore ale dragostei identifică vânătoarea de animale cu cea de inimi, racordându-se - și într-un caz, și în celălalt - la tema nebuniei. O spune limpede Berowne: Regele umblă să vâneze cerbul; eu mă vânez pe mine însumi. El hăituiește sălbăticiunea, eu sunt hăituit de simțăminte care mă sfâșie... Urât cuvânt! Departe de mine, tristețe! Așa se zice că ar fi spus un nebun. Dacă am spus-o și eu, înseamnă că sunt nebun 1. Nebunie a iubirii, asemuită tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cu care bravul Petruchio, cel ce nu se sperie nici de furtună și nici de răgetul leului, îi va veni de hac „mâței turbate” numită Catarina. Chiar și îmblânzirea Catarinei nu este, în fond, o parodie a înfruntării sălbăticiei și sălbăticiunilor? Iar Petruchio n-ar putea reprezenta și el figura parodică a eroului războinic? Până și tragediile, inclusiv cele cu fantome, vor fi tratate uneori de Shakespeare din perspectiva derizoriului. Să ne amintim de pitorescul portar din Macbeth, care, abia trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei, al non-umanului sunt puse în lumină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mă primească. „Unde îndrăznește omul meu?”, se întreabă cățeaua, făcând aluzie la slăbiciunile mele de țicnit, când suportă până la țipăt apucăturile arbitrare, rupându-și cămașa cu dinții, ca s-o azvârle, sfâșiată, o dată cu rușinea, îndârjindu-mă cu un duhnet de sălbăticiune. Când simt miros de vulpe prinsă de vie, mă desfac de carnea ei, cu ochii agățați de semn, de orbita însângerată a unui ochi împuns, neagră și adâncă. „Mai stai dragă”, se roagă muierea frumoasă și curvă. Însă ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strînge toți ulii: fiecare la tovarășul lui. 16. Căutați în cartea Domnului, și citiți! Nici una din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu vor da greș, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strînge acele sălbăticiuni. 17. El a tras la sorț pentru ele și mîna Lui le-a împărțit cu funia de măsurat țara aceasta: ele o vor stăpîni totdeauna și o vor locui din veac în veac. $35 1. Pustia și țara fără apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
măcar un metru de la pămînt... Acum lasă-mă să-mi adun forțele, să-mi strîng gîndurile Într-o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aproape un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
forța, curajul, virtutea animalului sunt «legate», ca în ritul, și el magic, «de făcut». Din acest moment bourul nu se mai poate «desface», nu-și mai poate recâștiga «firea», să sară afară din cercuri. Din acest moment, tânărul poseda virtuțile sălbăticiunii, transferul magic al puterilor s-a operat” (64, pp. 144 și urm.). Tot despre o „legare” a fiarei prin încercuire (de foc, de data aceasta) este vorba în unele variante ale baladei tip Iovan Iorgovan (sau Gruia lui Novac și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legenda răpunerii inorogului, situația nu este radical diferită. Chiar dacă eroul (vânătorul) nu a dispărut complet, el rămâne un personaj secundar și anonim. Singurul lui merit/rol este acela de a prinde fiara, supusă („legată”) deja de fecioară. Ei vor mâna sălbăticiunea în cetate și abia acolo ea va fi răpusă. Paternitatea ecuației reversibile Eros = Magie îi aparține lui Marsilio Ficino. Este meritul lui Ioan Petru Culianu de a fi repus în discuție această temă dragă renascentiștilor. Ficino, afirmă Culianu, „e cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
filmează artistic. * Și ceea ce nu cunoaștem noi există. * Câinele se gudură din iubire, nu din lingușire. * Luptele cu tauri nu sunt semne ale curajului, ci ale cruzimii. Nu toate ceasurile dau ora exactă. * Cea mai primitivă satisfacție este vânarea de sălbăticiuni. * Ne este milă să sacrificam animale, dar le consumăm cu plăcere. * Unele regimuri social-politice seamănă perfect cu cele alimentare. * Unele păsări cântă noaptea, fiindcă ziua le este frică de oameni. Scaunele înalte sunt mai expuse privirilor. * Nu toți băutorii sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
la munți, care s-au dovedit a fi singurul loc din lume unde mă simt liniștită. Mulțumesc pentru indicațiile de drum. VIEȚILE SECRETE ALE CLUBULUI SUSHI Cândva râului i-au spus Lorelei. Vorbeau despre ea ca despre o seducătoare, o sălbăticiune lichidă, rece și albastră. Hăruită-n curbele-i atrăgătoare, tentant de acrobatică, Lorelei ispitea pâraiele tinere și bălălaie și le consuma atrăgându-le în profunzimile ei înspumate. Devora canioane și făcea dragoste cu pietrele. Dar pâraiele au început s-o plictisească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru prima oară, când prelua controlul și-l trăgea în mrejele lui ca să nu-l mai elibereze niciodată. Drumul se sfârșise în urma lor și de-aici încolo nu mai aveau încotro să mai meargă decât drept înainte, chiar prin inima sălbăticiunii. Barca era poziționată pe partea dreaptă a canalului. Prea departe - Zach și-a dat seama imediat. Stânga, a strigat el, iar Jina a cufundat vâsla în apă. Mișcarea a fost prea puternică. Așa că gabara în început să se întoarcă perpendicular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fără să distrugem ceva. Eu nu pot să vorbesc în numele celorlalte firme, dar personal țin ca acest canion să rămâne intact. Lăsăm locul așa cum l-am găsit. Ne străduim să nu avem nici un impact asupra mediului. O să vedem și ceva sălbăticiuni ? l-a întrebat Mary și Alice i-a auzit tremurul din voce. Lui Mary i se făcuse pielea de găină pe brațe cu toate că vânticelul care bătea era cald. Drew s-a întors către Mary. Aproape întotdeauna vedem câte-o căprioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu rachete și fluturași. Pajiștea era acum luminată de lună, care i se părea lui Sammler proaspăt rasă; pietrișul, fin, alb, mic, scrâșnea plăcut sub roți. Ulmii erau groși, bătrâni - mai bătrâni decât vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
filmul. Nu fi idiot. Poate că Feffer Încerca să reziste În speranța că apare vreo mașină de poliție, vreo patrulă care să-l salveze. Era greu altfel să explici de ce se opunea. Având În vedere forța negrului - puterea enormă de sălbăticiune cu care strângea și apăsa În jos, venele gâtului Îngrozitor de umflate, Încordarea feselor așa cum stătea, ridicat pe vârfuri. Cu pantofi Încordați din piele de aligator! În pantaloni brun-roșcați! Cu o curea care se asorta cu cravata - o curea purpurie! Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pas, încît nu mai știau ce să facă. Pe acolo nu călca picior de om cu anii. Nici n-aveau ce să caute oameni prin acele părți. Pășune pentru oi și vite chiar dacă era prin unele porțiuni, acolo rămînea. Doar sălbăticiunile muntelui dacă mai umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fascinat de puterea lui de a-i schimba numele, de a-i atinge șoldurile, de a o dezbrăca de viața ei trecută și de a face din ea un odor al plăcerii lui. Avea s-o păstreze ca pe o sălbăticiune scumpă, amintire a bătăliei, a victoriei și, mai ales, a lui, Musa, acum în floarea vârstei. La cinci luni după ce-și pierduse soțul în lupta de la Guadalete, nimeni nu mai știa cum o chemase pe Omalissan, înainte de Musa. Din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Jim Thorson: ― All right, Gosseyn, aruncă-ți armele și lasă-te percheziționat. Nu era nimic de făcut. Ceva mai apoi, după ce soldații intrați îl dezarmaseră, robotul se retrase. Și Jim Thorson intră în cameră. 27 Ambasadorul Ligii ateriză pe planeta sălbăticiunilor pe platforma superioară a unui bloc metalic. Fără grabă se apropie de parapetul imensei construcții și stingherit, contemplă jungla care se întindea zece kilometri mai jos. ― Presupun ― își zise ― că va trebui să particip la vânătoarea organizată de acești... (ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
animal copitat, de culoare cenușie, înalt, puternic, zvelt, după un asalt disperat își dădu seama că a fost capturat. Se puse jos și începu să se tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o veșnicie, fără ca vreunul să fi auzit vorba celuilalt. Adormiră amândoi, cu ochii deschiși, privind Casiopeea. Somnul scurt, dar adânc și secrețiile nocturne ale ienupărului le întremară puterile. Porniră din nou, cu noaptea în cap, însoțiți de chemările lugubre ale sălbăticiunilor. Pimen îl purta pe scurtături abrupte și pe cărările secrete ale jivinelor. Deodată, călugărul dădu la o parte niște tufișuri și se făcu nevăzut în piatra muntelui. Bătrânul îl urmă într-un soi de galerie naturală, strâmtă și joasă, prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]