728 matches
-
și nici nu vreau să Înțeleg nuanță tedențioasă a Întrebării. Dar dacă totuși, am ridicat acest material nu putea ajunge decât pe unul din șantierele mele În curs de execuție...! Mai doriți să știți altceva...?” “Nu-i adevărat...!” - strigă fiara sălbatecă. Am să-ți Împrospătez eu memoria, nu te neliniști. Te-ai prezentat la gestionarul Buga Niculae să ridici un transport de tablă zincată, acesta a Întocmit avizul de expediție care l’ai prezentat la ieșire pe poarta bazei după care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca să mă lase să intru. Am plătit imediat fiindcă auzeam voci cunoscute, am coborât scările spiralate apoi m-am întânit pentru prima oară în viață cu o orgă de lumini. În sală luminau ca de pe altă planetă postere imaginând dansatori sălbateci, chitare electrice, portative muzicale și note care se desprindeau din planul lor. Bașii din boxele mari cât un perete îmi zguduiau pe ritm de rock toate măruntaiele din mine. În mijlocul sălii, tineri țopăiau fără griji. Râsul lor dezveleau dinți albăstrui
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Gândii apoi că împărțirea pământului, acum după al doilea război, înfăptuită în anul în care venisem acolo, era un lucru foarte bun; Lung însuși căpătase o sfoară de pământ, pe care o lucra mai mult nevastă-sa, cu o bucurie sălbatecă, el ținându-și și treburile pe care le avea ca atașat al primăriei. Îmi stăruia în minte, desființarea judecătoriei - urmare căreia plecam -, hotărâtă cu o lună și ceva în urmă, de registrele, dosarele pe care le împachetasem și sigilasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
explic niciodată această minune. Ieșii și eu. - Ce cald, vorbii. - Da, foarte cald, îmi răspunse. Apoi, ca din întâmplare, căutând parcă să se sprijine de ceva, îmi întinse mâna; i-o luai, dar ea îmi strânse degetele cu o putere sălbatecă, și în timp ce sora ei stătea cu spatele, căutând să reîmpletească în jurul unui stâlp al cerdacului ghirlanda de flori a cărei sârmă se desfăcuse, ea mă sărută fără nici o teamă, rostind de data asta în lumina vieții de toate zilele: „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un fel de supracomunicare, ieși în curte, era o vreme urâtă și când crengile dese ale pomilor desfrunziți se mișcară în bătaia sălbatecului vânt de noiembrie, zări umbra săracă a celui care-i fusese tată. - „Dacă ai ști ce ploi, ce vânt și-acolo în Normandia”, îl auzi rostind. - „Tată, ți-e frig”. - „M-am obișnuit, fiul meu, dar mă mir că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar Singur, singur, singur, Într-un han, departe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Și vântul împrăștie ploaia, Tomnatice frunze prin târg Aleargă, pe drumuri, cu droaia. Un bolnav poet, afectat Așteaptă tușind pe la geamuri - O fată, prin gratii, plângând, Se uită ca luna prin ramuri. Ea plânge... el palid se pierde Prin târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul acesta Că-i antic și plin de mister!... Nocturnă Nu e nimnei... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie, Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
peste gard; inima mi-a tresărit de spaimă: mă jefuiai... mi-ai spart codul de bare. Îngrozit, am clipit o singură dată când am deschis ochii ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai violent existențele deschizându-te peste margini, însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie. Ți-ai desfăcut bluza...
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
dar nu vreau să rămân departe de Dumnezeu și-n moarte. Fie ca acela care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de sălbatec. Roland a descălecat repede lângă fântână unde-l așeză pe o lespede de marmură; plânse cu el și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin, adus de Împăratul nostru din Bizanț, când ,cei de acolo,l-au
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pentru ca să nu mă mai vadă în calea ei, mi-a dat această formă, așa cum făcuse cu alți ibiți de ai ei, înaintea mea, prefăcându-i pe unii în măslini, palmieri, cedri, pe alții în fântâni adânci sau chiar în fiare sălbatece. Și tu, nobile cavaler, pe care întâmplarea te-a adus pe această insulă fermecată, ferește-te să nu te prindă în mrejele ei, căci vei fi prefăcut, ca și noi ,într-un copac, fântână sau stâncă. Rogero a fost foarte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spre cer, până când , în cele din urmă, a izbucnit în plâns , exclamând: “ O crudă soartă, furia ta împotrivă-mi nu s-a sfârșit încă? La ce alte suferințe mă mai condamni? Haide! Sfârșește-ți opera! Dă-mă pradă unei fiare sălbatece sau oricarei alte fatalități ai ales pentru a pune capăt vieții mele. Îți voi fi recunoscătoare”. În cele din urmă, doborâtă de oboseală și de mâhnire, ea s-a întins pe nisip și a căzut într-un somn adânc, ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile la lucru. Castelul era plin de prizonieri și magiciamul a făcut ca tuturor acestora Astolfo să la apară sub o falsă înfățișare unora ca o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a izbucnit: ‘’Nu sunt ucigaș și n-am avut nici cel mai mic amestec în moartea acelui cavaler.” Roland cunoscând bine firea sălbatecă și crudă a capilor casei de Maganza nu a mai avut nevoie să i se spună mai mult pentru a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
își luă rămas bun de la ea și a pornit spre Franța. A călătorit cu bine și ajungând în portul de destinație mulțumi bunilor marinari continuându-și drumul pe uscat. Cutreieră munți și văi, întâlni adesea bande de tâlhari, de fiare sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
opintit și a dat piatra în lături. Văzând aceasta, Atlantes și-a pus vrăjitoriile la lucru. Castelul era plin de prizonieri și magiciamul a făcut ca tuturor acestora Astolfo să la apară sub o falsă înfățișare unora ca o fiară sălbatecă, altora ca un uriaș sau ca o pasăre de pradă. Aceștia toți se repezeau asupra lui și curând l-ar fi dat gata dacă paladinul nu și-ar fi amintit de cornul primit în dar, O dată a suflat în el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
un asasin de a cărui mână Pinabel, fiul contelui Anseim, fusese ucis mișelește. La aceste cuvinte, tânărul acuzat a izbucnit: ‘’Nu sunt ucigaș și n-am avut nici cel mai mic amestec în moartea acelui cavaler.” Roland cunoscând bine firea sălbatecă și crudă a capilor casei de Maganza nu a mai avut nevoie să i se spună mai mult pentru a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau săpate de curând. Erau versuri pe care Medor le scrisese întru sărbătorirea căsătoriei sale cu frumoasa regină
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
punctul negru al vieții pacinice de acolo, limba de foc care ațâța mâniile mărunte pe locul domol! Era făptura pădureață care diferea total de loc; lucruri și oameni, cu chipul acela ciudat de faun. Cornițele răufăcătoare pluteau agale din vîlvoiul sălbatec și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a volanelor crinolinate, pe vreun model de stil, cu fruntea legată strâns în vreo bandeletă lată, care-i făcea un cap bolnav. . . Credeai că nu va putea purta pălărie niciodată și apărea înfășurată în vreo imensă blană de tigru - moda sălbatecă - cu tot acel vâlvoi vaporos dispărut sub toca netedă a cărei dungă aspră de catifea se cobora pe sprâncene fără ca un fir răzleț să îndulcească obrazul bizar. . . Odată, ieșind târziu din magazin, am văzut-o plecând îmbrăcată cu un taior
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mele Iubirii mele-i dă culoare, îmbrac-o în veșmânt de seară Iar ea să se transforme-n floare Și-n cânt pe strună de vioară. Iubirii mele-i fă decor Din dorul veșnic poezie, Să calce pasul ei ușor Sălbatec prins de frenezie. Iubirii mele îi fă pat Pe-o frunză albă de ninsoare Iar ochii-n patimile ce se zbat Să doară-n veșnică uitare. Iubirii mele-i fă pridvor S-adoarmă-n palma-ți ostenită Sub mângâierea stelelor Să te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
explică ceva în bengali fiicei sale, care privea jur-împrejur cu o curiozitate aprinsă și zeflemitoare totodată. Atunci am observat că, de câte ori ascultă atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimîntată. Mă întrebam atunci puțin mâniat de stângăcia mea, ce mă turbură în prezența acestei fete, care nu are nimic fascinant, pe care n-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne surprinsese îmbrățișați de câteva ori, iar Lilu și Mantu bănuiau foarte mult iubirea noastră, deși nici pe departe faptul că eram amanți. Maitreyi avea totuși câteodată o purtare pe care nu o înțelegeam, care mă făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiind de junghiuri (căci plouase două zile de-a rîndul) și, pentru că el lipsea, îl chemă pe șofeur. Aceasta mă făcu să-mi pierd mințile, și eram ispitit să mă urc la ea în odaie și să-i spun ceva sălbatec, dar îmi fu rușine de gândul meu, deși nu mi-a fost rușine, câteva minute după aceea, s-o spionez din grădină. Într-adevăr, nu se vedea încă aprinsă lumina în odaia ei, deși ar fi putut s-o facă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce hidoasă este această abandonare în mîirale altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot îți plac ție posesiunile acestea neverosimile, și luirile acestea barbare și grotești, în fond, extraordinar de ieftine, cu care ți-a umplut capul bestia aceea bătrână, care ți-a fost, chipurile, maestru spiritual... Mă ridicai de lângă ea și începui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]