4,146 matches
-
baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici? Așa crezi, tu? Mare păcăleală ai tras! Ia-ți coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de exact și cu picioarele pe pămînt. Nu pe oricare pămînt, ci pe pămîntul galben, cleios, pe lutul Vladiei. O dată cu plecarea prințului și fuga, pentru că fugă fusese de fapt plecarea lui Bîlbîie, care nu-și luase cu el nici măcar briciul, săpunul și piatra acră pe care le ținea pe pervazul ferestrei, lăsînd toate fleacurile, de la ciorapii de lînă albă pînă la afișele-reclamă și lădița cu mostre de care nici un comis-voiajor nu se desparte, orice ar fi, în Vladia s-a așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urgență, de pildă dacă se întâmpla să cadă cineva pe scări sau să-i plesnească apendicele. Așa că tot ce avusesem de hotărât era: ce să aducem într-un singur bagaj. Atelierul ăsta trebuia să aibă apă curentă, rece și caldă. Săpun. Hârtie igienică. Tampoane. Pastă de dinți. Ducele Vandalilor i-a lăsat proprietarului casei un bilet în care scria: „Pă mă-ta cu chiria ta”. Însă mai important a fost ce n-am adus. Ducele Vandalilor n-a adus țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ea. Dar acum e singurul lucru care mă mai înveselește. Întinde mâna, spunând: Înghit atâta ulei de pește încât îmi miroase pielea. Agită fotografia înspre spilcuit, spunând: Miroase-mi mâna. Mâna ei miroase ca orice altă mână, a piele și săpun, a oja ei transparentă. Adulmecându-i mâna, el ia poza. Turtită pe hârtie, doar pe înălțime și lățime, e o vacă grasă îmbrăcată într-o bluziță scurtă și jeans cu talie joasă. Părul ei de dinainte are o culoare comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
până la de cinci ori lungimea lor fără să se rupă. Labiile, scrotul, rectul puteau fi întinse pentru a se acomoda aproape oricărei dorințe. Păpușile, spunea broșura, suportau ani întregi de satisfacere violentă, susținută. Pentru curățare se folosea pur și simplu săpun și apă. Dacă erau lăsate la soare, culorile ochilor și buzelor puteau păli, spunea broșura în franceză, spaniolă, engleză, italiană, și ceea ce părea chineză. Siliconul era garantat inodor și insipid. La prânz, Cora s-a dus să cumpere o rochiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din balie și dădeau fuga după el apoi țuști, înapoi, cu picioarele pline de mizerie. Soarele lenevea pe umerii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de calibru. Preocuparea majoră care urma era aceea de a căuta o modalitate să-l convingă pe Abel Nost să pună în practică noile idei ale Luanei. Și deodată, întreagă această stare de bine se spulberase ca un balon de săpun. Lucrurile așezate, în sfârșit, pe făgașul cel bun, deraiaseră ca un tren accelerat, imediat la ieșirea din gară. Asistenta lui, perfectă în postul ei prin modul inegalabil de a aborda și cuceri partenerii de discuție, prin munca autodidactă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lovitură. Mai erau și lobii urechilor lui (sau măcar al uneia), de forma unei flori cărnoase pe care ai fi strâns-o ușor Între degete, fără să i-o strivești. În cele din urmă mai era și mirosul ăla de săpun amestecat cu ceva Încă și mai pătrunzător, terebentină ori gaz, nu era prea sigur de acest ultim amănunt. Chiar dacă vremea aproape Îi ștersese din memorie chipul lui Johan, putea să se lipsească de el. Așa cum făcuse Întot deauna, Îi alcătuia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ore, care costa cât o zi de muncă a tatălui ei, i-a spus celeilalte, miroși a Fa, te-ai spălat cu Fa roz, nu, nu mă înșel, confirmă-mi, așa-i? Și de aici o întreagă poveste despre deodorante, săpunuri și prețuri, vă imaginați, în timpul acelei ORE! Deci, vă spuneam că Evelina traversează o criză și m-am gândit că ați putea-o medita. Știu, dumneavoastră nu sunteți de specialitatea dorită de noi, Evelina indiscutabil o să urmeze medicina, declarase mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și fără să știe cu precizie cum, își dădu seama că frazele ei împrumutaseră cuvintele, tonalitatea, precizia lui Alexe și avu certitudinea că întrevede adevărul: nu, controversa ei nu avea nici un suport sigur, cuvintele ei înverșunate erau mici balonașe de săpun ce se puteau sparge la orice mică atingere și atunci siguranța îi pieri, sângele i se scurse încetișor din obraji și ea murmură pierită: Dar citesc, asta fac mereu. Aiurea, explodă Alexe și o privi cu aerul cel mai nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mă. Își luă cu ea și poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am să mai folosesc ovule. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl auzi pe bărbat și se întrerupse din reverie. Într-adevăr, exista Trofin, ea era doamna Trofin și nu altcum, cum de-l scăpase din vedere? Își trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se îmbăieze când apăruse Ovidiu. Lăsase pe etajera din baie lănțișorul din aur, verigheta și inelușul. Își scormoni memoria și privi prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu alți copii de seama mea, mai mici sau mai mari. Împreună cu Mickey și Mimi, am mers în camera dulciurilor unde erau numai bunătăți: prăjituri, bomboane, ciocolate, turte dulci, acadele, torturi și altele. Apoi am mers în camera curățeniei unde săpunuri, periuțe și paste de dinți, prosoape și multe alte obiecte aveau mâini, picioare, nas, gură, ochi, și se comportau ca oamenii. Am vizitat și grota în care era ascunsă lampa lui Aladin, iar noi ne-am putut îndeplini toate dorințele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nouă zi; dar într-un timp, un stres îmi doborî tot visul și mă sculă apoi și pe mine. Neînchipuita lumina solară mă fascinase atât de mult încât îmi uitasem tot visul. Puțina gimnastică m-a înviorat. Treptat, apa și săpunul mi-alungă somnul, iar periuța și pasta îmi trezesc dinții amorțiți peste noapte. Pielea buburuzată abia așteaptă să se încălzească și, după ce mi-am îmbrăcat corpul, acesta este mulțumit. De la un timp, stomacul începe să scoată urlete așa urâte încât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu se mai punea. Rochia Îl intriga peste măsură. Și-o făcuse singură, anume pentru acest revelion. Muncise la ea o duminică Întreagă. Materialul acoperea covorul de iută al camerei. Înarmată cu un teu, trăgea linii cu o bucată de săpun. Apoi a luat foarfecile de croitorie ale doamnei Ster și a Început să taie. A cusut-o la Singer-ul aceleiași doamne. La ediția de noapte a telejurnalului rochia era gata. Îi venea atât de bine, Încât se bucura În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când bătăile inimii i se mai domoliră și când mica sa revoltă Împotriva ordinii nedrepte a lumii nu-i mai primejduia În nici un fel viața. De ce, domnilor? De ce? Întrebarea, simplă și enigmatică În chiar simplitatea ei ca un glob de săpun, pluti o vreme peste capetele lor Îngândurate apoi, din creangă În creangă, se apropie de cer. După câteva rotiri largi, prudente, deasupra orașului, se făcu nevăzută lăsând În urmă cugetarea pe cât de adâncă, pe atât de oțioasă a lui Wenczel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
una-două. Ce Preda mea? Ce Sorescu meu? Ce DRP-ul mamei lui? "Zdamăsii" de Cezar Ivănescu! Fiecare face sindrom alergic la fiecare: la cartea celuilalt, la revista celuilalt, la ideile celuilalt. Are în buzunar un cocktail Molotov ori măcar un săpun. Înțeleg, pentru săpuneala confratelui. Ați spus confrate? Confrate în Uniunea Scriitorilor? Toți sîntem iritabili vorba lui nenea lancu, chit că expresivi sînt numai unii. Se poate trăi din scris, din literatură? Personal, nu pot trăi din literatură, nici fără ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
UTC, l-a lipsit pe Herr Professor de bucuria de a-și vedea cartea într-o vitrină de librărie. O vindeau (în aranjamentul directorului general) oficiile poștale, pe lîngă felicitări muzicale cu rățuște, formulare de telegrame, periuțe de dinți și săpunuri cu scorțișoară. Editarea e formă fără fond dacă n-ai tiraj acceptabil și difuzare ca lumea. De reclamă nu mai zic. Editura Universității a scos-o în haină elegantă. Numai că prima costa 700 de lei, față cu 54.000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr, cais și 10% tutun petala măcinată fiind destinată conducătorilor destinelor Brăilei. Mârlanii trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia și de la mămăligă la pâinea feliată. Precum teancurile de bani în conturile personale, bine spălate cu detergenți străini. Brăila era un oraș pe care locuitorii îl transformau după chipul și asemănarea lor. Sânii opulenți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de griș din cușcuș, absorbeam lichidul dimprejur. Dacă va continua în felul acesta, corpul meu va ocupa întregul volum al vanei. Având în vedere cantitatea de gel-spumă scandinav pe care îl turnasem în marinată, țesuturile mele ar căpăta gust de săpun. Când începu să mi se îmbibe și creierul, ieșii din baie. Era mai bine să-mi păstrez centrala în stare de funcționare și să evit scurtcircuitele. În oglindă, aveam culoarea unui homar fiert. Îmi pusei din nou halatul și coborâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de lavandă, bețigașele cu vată, considerate un lux sau un moft de către doamna Mina, care preferă în locul lor cocoloașele din hîrtie igienică pe care și le răsucește singură, un set de pensete pentru nas, urechi, perciuni și sprîncene, creme, unsori, săpunuri parfumate aduse toate din import, și unghiera chinezeacă la care ține ca la ochii din cap, pentru că a primit-o cadou. — Va trebui să vă spun ceva de la bun început, zice domnul Președinte scoțîndu-și capul pe geam și lungindu-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]