530 matches
-
000 exact 10 milioane ori patru - 40 de milioane. Ce zici? Y Zic să-mi dai pozele înapoi.Vaca n-o mai vând, da-mi iau seif dublu metalizat. X Pentru poze? Y Ași. Pentru vacă. A ajuns și ea sărmana, obiect de patrimoniu național DEMISIA Spre bucuria multora dintre prietenii încă nedeclarați de teama impozitului pe venitul global, acum câteva zile am anunțat într-un grup de colegi bine organizat pentru o partidă de poker în patru cu mână moartă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
tras la peron. Încotro dorești să meargă? Spre care dintre visurile tale? Și cine dorești să fie pasagerii?" N-am avut nevoie de milă în nici o împrejurare. N-am nevoie nici acum. M-ar întrista dacă ai spune despre mine "sărmana". Dar dumneata n-ai să spui. Te cunosc acum. Să trecem, așadar, mai departe... Nici eu nu voi spune despre dumneata "sărmanul". Deși poate că în unele privințe ai merita mai mult decât mine. Căci ai fost și mai singur
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oare o încearcă biruitorul. Așa de pildă când, după despărțire, proprietara. restaurantului îmi aruncase cu fulgere în ochi și tunete la gură, ura și disprețul ei total ― atunci, ei bine ― atunci am trăit o voluptate smintită. Ah, cât mă iubea, sărmana; numai această ură era capabilă să-i măsoare dimensiunile pasiunii. Tot așa avea să se întîmple și cu Mihaela? Cine ar putea să prevadă? În orice caz, trebuie să ajung la despărțire. Și dacă tot am pornit pe acest drum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum, ars de dor, revenisem în Capitală, cum o căutasem la vechea adresă, apoi străduințele de a o regăsi cu orice preț. ― Du-te la ea și liniștește-o, sărmana! m-a îndemnat Alexa. Vă las timp până diseară. Și vrednica femeie mi-a spus unde se mutaseră, apoi a plecat cu inima mai ușoară. Am condus-o cu privirile până s-a făcut nevăzută pe după colțul străzii. Așadar, se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-a telefonat Alexa (destul de tîrziu) ca să-mi spună că Mihaela aflase de numirea mea și mă felicită din toată inima, abia în clipa aceea blocul meu de piatră s-a cutremurat și am trăit plenar bucuria succesului. ― A plâns, sărmana, când a citit în ziar. " Cred și eu, mi-am spus lăsând receptorul în furcă. Vedeți, stimată doamnă Nenișor, că pot să ajung chiar profesor universitar când vreau? Și dumneavoastră care vă îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un potop de întrebări, cum s-ar părea. Între o întrebare și alta se așeza timpul cu tăcerea. Ce aș fi putut să-i răspund? Și mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a zărit pe noptieră două fiole. Otravă!... De unde o procurase? Nici slujnica, nici eu, nu știam nimic. Doctorul venit în pripă a ridicat neputincios din umeri. El a spus că-i morfină. Își făcuse singură injecția cu o doză mortală... Sărmana, cel puțin n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O ascultam tăcut, dus pe gânduri, deși în realitate nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții s-a nimerit lângă un medic. Acesta a observat că frumoasa femeie avea ceva lângă nas, ceva care nu era altceva decât semnul începutului de lepră. Sărmana a fost ridicată a doua zi și trimisă la spitalul de leproși de la Tichilești. Se știa că cine merge acolo nu se mai întorcea. A plecat plânsă nu numai de soț și copii ci jelită de toată suflarea comunei pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit iar la drum, victorie intens aplaudată de lătrăturile câinilor. Ud până la piele am trecut de Lărgeanca și am ajuns acasă. Iar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
-i arde de nimic și e panicat teribil că mama lui e bolnavă grav și că nu are leac, tocmai ea, cea cu obrajii roșii așa cum am văzut-o eu în vizita fugară din 28 mai. S-a și pierdut sărmana fulgerător. M-a șocat această știre neașteptată. La noi e oarecare agitație pentru momentul lansării care se apropie vertiginos. După ora 19 suntem invitați cu amabilitate la finii Brătuleanu. Suntem primiți cu dragoste și protocol, cu o masă suculentă, urmată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
frați. La bunica, a rămas o gospodărie și o casă cu multe alte acareturi, de izbeliște; la bunul plac al hoților. Dincolo, o altă gospodărie, o vădană, cu doi copii, și cu nimic altceva. Nici apă, nu avea după ce bea, sărmana de ea! La mine - nu mai zic! Îmi venea să turb. Să iau globul pământesc în brațe, și să dau, cu el, de ceva, ca, să sară,în atâtea țăndări,încât, să nu mai poată fi reconstituit, de nimeni, vreodată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera a dat fuga să o cheme pe maică-sa, care era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul dintre frați s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit Într-o seară În oraș, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plece fiindcă pînă terminau ei de mîncat puteau să treacă ore Întregi. Tocmai dădea să plece, cînd măicuța Începu să-l Întrebe: „unde este dădac?, undé est ta cass?, de ce merj singur?, ce imprudans! și cîte și mai cîte, disperată, sărmana de ea și cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple bine străchinile, nici nu băgară de seamă cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ziua cu fantele ăsta! Unde s-o fi ascuns Julius? O să afle ea doamna totul, să n-aibă nici o grijă. Vilma se mulțumi să răspundă că n-o sfătuia să-i caute pricină. Se vede că intrase frica-n ea, sărmana, cînd Sălbatica scoase un nou strigăt: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, tot nu primi nici un răspuns. Poate că era În odăile de sus, dar era imposibil să nu fi auzit. Cele două femei avură deodată aceeași presimțire rea, o luară la fugă nebunește spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar asupra ei și numai prezența lui Julius a oprit-o; trebuia să renunțe la violență și să se folosească de cap: ce poveste să născocească? ce să-i spună doctorului? În după-amiaza aceea Îi puseră Vilmei degetul În ghips. Sărmana de ea, se schinuia de mama focului dar făcea tot ce-i stătea În putință pentru a-și ascunde durerea și a-și dovedi hărnicia. Se ținea pe urmele lui Julius dintr-o cameră Într-alta și făcea totul ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu lipseau femeile cu nume istorice, puțin mai fine și mai conservatoare decît celelalte de obicei, dar de multe ori nu mai aveau atîția bani și poate de aceea nu făceau nazuri; se Întîmpla uneori să vină doar ca invitate; sărmanele, bineînțeles că aici era locul potrivit pentru ele, dar se ivea problema taxei de intrare; așadar, nu puteau să se uite prea de sus la cele vulgare sau imorale. Odată cu aperitivele se recupera echilibrul, sufrageria era ca o corabie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Huarocondo“... Toți, În afară de Imelda, erau de foarte mulți ani În casa asta, se cunoșteau bine, chiar prea bine, de ce oare se simțeau acum descumpăniți, nu mai aveau nimic să-și povestească, totul parcă se prefăcea În amintiri. PÎnă și sărmana Cinthia se transformase Într-o vizită anuală la cimitir și Într-un bărbat care venea să-și primească simbria pentru că avea grijă de cavou. Celso și Daniel erau tot holtei, dar aveau ibovnice și teren de casă Într-un cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În negru, Încet, În tăcere, la fel ca Bertha și pe domnul Juan Lucas aranjînd totul printr-un cec, cum a procedat cu Nilda și eu o să dispar prin ușa de serviciu, la fel ca Bertha, domnișoara Cinthia a murit sărmana, cine-o să vină să Îngroape cutia cu pieptenul și peria și fierul de călcat, nu, Doamne! Nu, Doamne, te rog din suflet! Mulțumită lui Dumnezeu, au mai lăsat-o durerile În ziua aceea și a putut să termine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre ușa de intrare la bazin, dar nici urmă de fele. Ei n-aveau de unde ști că Își probau uniformele: vara era pe sfîrșite. După-amiază veniră toate, dar ei nici nu se sinchiseau și n-au vrut să le salute. Sărmanele de ele erau roase de remușcări. Carmincha voia să stea de vorbă cu ei și să le explice că așa era ea, că nu era nimic rău În felul ei de a fi, voia să-i roage din suflet s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cazul să se grăbească, fiindcă ele reușiseră s-o convingă, trebuie să-ți ceri iertare, fă-o de dragul nostru, că mai tîrziu s-ar putea să nu mai vrea. O s-o facă de dragul Ceciliei, singura dintre ele care-o Înțelegea, sărmana, străinul Îi plăcea mai mult decît Pepe, Cecilia Înțelese cînd o văzu plîngînd. Da, o s-o facă de dragul ei. De dragul ei o să aștepte pînă cînd străinul o să termine salturile mortale și numai atunci o să intre În apă cu toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzură cînd o luase În brațe și o dusese cu forța În regatul lui, acolo sus, pe trambulină, sportiv străinul dracului, nimic de zis, nu profitase ca s-o pipăie, voia numai ca ea să sară cu el de la trambulină, sărmana Carmincha, o nouă viață Începea pentru ea, „Întotdeauna i-au plăcut lucrurile interzise“, Își spuse Luque, dar imediat se gîndi că nu era adevărat, ce necioplit era și străinul ăsta, acum scotea Încă un urlet sălbatic și o azvîrlea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și uite că și aici erau o mulțime de ferestre, aici oamenii nu erau albi, peste tot erau rufe Întinse la uscat și mirosea mereu a rufe jilave și a săpun, sărmana Frau Proserpina, să vorbești germana și să trăiești aici, dar e destul de rea și nu mai vreau să mă lovească peste degete cînd greșesc, Înainta, Julius trecea pe lîngă ferestrele de la odăile astea mai sărăcăcioase, mai mici decît cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă tot ce-i trecea prin minte să țipe că face, cînd, fără să-și poată da seama din ce cauză, glasul ei Începu să sune Înfundat, de parcă i se umpluse gura cu cîlți, cel puțin așa i se păru sărmanei fete și ce-i drept, aproape că nu i se auzea pliscul cînd străbătu salonul cel mare, metisa n-avea de unde ști că Juan Lucas poruncise să se monteze În tavan o instalație care absoarbe zgomotele și crezu că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avîntul, Țanțoșa Înainta din ce În ce mai Încet și nu era numai efectul tavanelor care absorbeau zgomotele, era ceva În plus, aproape că n-o mai auzea, pe ea care mereu rîdea și se fălea că frînge inimi... Julius Înaintă spre locul unde sărmana Țanțoșă amuțise, după ce murmurase un firav bună ziua și Își plecase imediat capul În pămînt. — Bună ziua, sau mai bine zis bună seara, fiindcă aici s-au aprins luminile. Bietul Julius, aflat Încă În căutarea fetei care nu o apucase pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate, la București... În capitală au ținut-o câteva zile. I-au chemat părinții și soțul - în timp ce ea se afla la o presupusă consultație - și le-au spus că ar fi bine s-o ia, degrabă, acasă, să se sfârșească, sărmana, cu capul pe perna ei, iar nu într-un pat de spital. Nu le-a venit să creadă că situația se prezintă astfel, au mutat-o într-alt spital, fără să le spună nimic medicilor pe mâna cărora au dat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]