2,271 matches
-
Articolele Autorului Iubite,să scriem o poezie împreună, Eu cu cuvântul tu cu gândul, În inima și mintea mea răsună Dorința ce mă răvășește precum vântul! Spre tine vin cu-a mea îmbrățișare Și-n schimb aș vrea o caldă sărutare De-amor,prietenie,platonică sau iertătoare, Căci știu că pui iubire-n fiecare. Un drum de stele îmi așezi-n cale Pătrunse de lumini nepieritoare, Fericită,vreau să-ti dau a mea candoare Să-ți cânte-n surdină când te
HIMERA-I VIE PRIN POEZIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382952_a_384281]
-
situație o șicana, o jignea, parcă ar fi fost ea vinovată că Dan insista cu dorințele lui...Doar o lună...în perioada examenelor... Atunci a fost fericită, când Dan i-a declarat că o iubește. Plimbări prin parc cu el...sărutări...îmbrățișări...Atunci a gustat din mierea Fericirii...Doamne, cât de tandru era, ce cuvinte alese îi spunea. Iar iubirea ei, ca floarea de trandafir cu boabe de rouă, alintată de un răsărit magic de soare. Și-a desfăcut toate petalele
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge Și-i fur un fulg în palmele căuș. Cu el alerg înspre iatacu-n care, Mi te așezi în brațe, ghemuită. Ca pe-un odor depun apoi, ispită, Cristal în păr, pe buze sărutare. Tu nu te zbați, nici nu vrei să te smulgi Și doar te simt la pieptul meu ușoară, Să-mi crească bucuria, vântul zboară, S-aducă năzdrăvanul, zece fulgi. *** Referință Bibliografică: Răsfăț de fulgi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
RĂSFĂŢ DE FULGI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383117_a_384446]
-
MI-AI DAT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017. Mi-ai dat dulceața Florii de bujor, Ofranda crinului Crescut în vale. Mi-ai pus în palme Roua din izvor, Pe gura-fragă, Foc de sărutare. M-ai adormit cântând Încet, divin acord, Să-mi fie somnul Cale printre stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând, Prin izvorașul lin, Curgând agale. Mi-ai dăruit o stea din cer, O auroră ruptă Din luminile polare. O flacără mi-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
flacără mi-ai pus în piept, Să fiu un rug, Un susur blând În tainice izvoare. Citește mai mult Mi-ai dat dulceațaFlorii de bujor,Ofranda crinuluiCrescut în vale.Mi-ai pus în palmeRoua din izvor,Pe gura-fragă,Foc de sărutare.M-ai adormit cântândîncet, divin acord,Să-mi fie somnulCale printre stele; Prin lanul copt,Prin maci-arzând,Prin izvorașul lin,Curgând agale.Mi-ai dăruit o stea din cer,O auroră ruptăDin luminile polare. O flacără mi-ai pus în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Cătălin Eugen Păunescu: Mântuitorul spune că ,,dacă ochiul tău e murdar, tot trupul este murdar; dacă ochiul tău este curat, tot trupul este curat”. (Matei 5, 22). Depinde foarte mult cum vedem sărutul, ,,cu ce ochi”. Pentru tradiția creștină, prin sărutarea moaștelor, a icoanelor se stabilește o apropiere maximală, dar este și o formă de angajament. Poate avea și semnificația unui contract, dacă gestul pleacă dintr-un resort sufletesc curat și sincer. Pentru morala creștină, faptele noastre ,,se fabrică” într-o
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine-i săracul meu belșug!/ Învață-mă să fiu! Sonetul pare// Steaua pereche din înstelatul crug.../ Și dă-mi apoi eterna sărutare,/ Tată, ’nainte de-a mă urca pe rug!’’. Sonetul CXXXIX are o abia perceptibilă trimitere ezoterică prin apelul: ,,Asalt aș da, cărarea-i neaflată,/ Adam și Eva, izgoniți, fac pasul,/ În timp ce Kundalini (s.n.) strigă: Tată!// Privind la cer întreb: sosit
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să fiu nimerit. Mă privi un timp cu fața roșie, încadrată de barba neagră. - Țe s-a întâmplat cu tumneavoastră? mă întrebă el într-un sfârșit. Acel „țe“ în loc de „ce“, cu un dispreț plin de ură, cu buzele țuguiate a sărutare ițindu-se de sub mustăți, era butonul care ne oprise inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o jumătate de oră petrecută cu Sonia, mă simțeam iar împovărat de dorința de a-i plăcea și, apoi, iarăși răsuflăm ușurat când rămâneam singur. Mi se dublase și sentimentul de sine. Apropierea mea de Sonia se limita numai la sărutări. Dar sărutările trezeau în mine acel soi de tandrețe lacrimogenă cu care doi oameni se despart într-o gară, pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Era felul de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de oră petrecută cu Sonia, mă simțeam iar împovărat de dorința de a-i plăcea și, apoi, iarăși răsuflăm ușurat când rămâneam singur. Mi se dublase și sentimentul de sine. Apropierea mea de Sonia se limita numai la sărutări. Dar sărutările trezeau în mine acel soi de tandrețe lacrimogenă cu care doi oameni se despart într-o gară, pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Era felul de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și trupul. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sentimentul de sine. Apropierea mea de Sonia se limita numai la sărutări. Dar sărutările trezeau în mine acel soi de tandrețe lacrimogenă cu care doi oameni se despart într-o gară, pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Era felul de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și trupul. Fiind ca tulpina pe care creșteau relațiile mele cu Sonia, sărutările noastre mă obligau la postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care doi oameni se despart într-o gară, pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Era felul de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și trupul. Fiind ca tulpina pe care creșteau relațiile mele cu Sonia, sărutările noastre mă obligau la postura unui băiat visător și, de ce nu, naiv. Cred că Sonia stăpânea știința de a chema la viață sentimente care demult nu mai palpitau în inima mea, sentimente care, tocmai de aceea, erau mai pure decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umpleau timpul, nu-l fructificau. Când ne așezam pe o bancă și rămâneam complet singuri apăreau între noi tăceri goale, pustii, care apăsau greu asupra noastră. Atunci, înspăimântat la gândul că Sonia observă și simte eforturile mele penibile, umpleam cu sărutări aceste goluri de cuvinte care interveneau tot mai des. Așa s-a întâmplat că sărutările au preluat funcția cuvintelor de a ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apăreau între noi tăceri goale, pustii, care apăsau greu asupra noastră. Atunci, înspăimântat la gândul că Sonia observă și simte eforturile mele penibile, umpleam cu sărutări aceste goluri de cuvinte care interveneau tot mai des. Așa s-a întâmplat că sărutările au preluat funcția cuvintelor de a ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia, mă încerca un sentiment de adorație, eram prea mișcat sufletește pentru a mai simți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
observă și simte eforturile mele penibile, umpleam cu sărutări aceste goluri de cuvinte care interveneau tot mai des. Așa s-a întâmplat că sărutările au preluat funcția cuvintelor de a ne apropia și că, întocmai ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia, mă încerca un sentiment de adorație, eram prea mișcat sufletește pentru a mai simți și dorința. Eram incapabil să lovesc cu cruzimea de fiară a dorinței tandrețea, tristețea și omenescul sentimentelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
relația mea cu Sonia. Constatam cu acest prilej că înainte, trăind numai dorința, de dragul femeii, mă prefăceam îndrăgostit, pe când acum, simțind numai iubire, de dragul Soniei mă prefăceam plin de dorință. Când, în sfârșit, după ce-au depășit bariera îngăduită lor, sărutările noastre au dus la nevoia apropierii noastre trupești, a cărei desăvârșire - mi se părea atunci - promitea suprema apropiere spirituală îngăduită omului pe pământ, atunci m-am decis și i-am cerut lui Iag să-mi cedeze camera pentru câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-o stângaci pe vârful pantofilor. Înaintând în întuneric și strângând-o la piept, simțeam cum mă cuprinde rușinea, căci, oricât încercam să-mi provoc cruzimea animală și bărbătească, atât de necesară pentru ceea ce voiam să fac, în aceste minute hotărâtoare sărutările Soniei și apropierea ei mă emoționau din cale afară și eram prea sensibilizat pentru a mai putea fi și senzual. „Ce să fac, ce să mă fac, ce să mă fac?“ - gândeam eu disperat, înțelegând că Sonia este tipul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
asta e o comoară. Ne-am așezat la masă pentru a degusta pomana lui Merceditas, fata vecinei de la trei, care după știrea tuturor era cuminte ca o sfîntă, Însă pe care eu o văzusem de vreo cîteva ori asfixiindu-l În sărutări pe un marinar cu mîini iscusite care uneori o Însoțea pînă la intrare. — În seara asta ai un aer meditativ, spuse tata, căutînd să facă conversație. — O fi umezeala, care dilată creierul. Așa zice Barceló. — O mai fi și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmbrățișă, storcînd cîteva lacrimi și mîngîindu-mă pe creștet, ca să vadă dacă nu mă făcusem cioburi În lipsa ei. — Vi se duce dorul În casă, domnișorule, spuse ea coborîndu-și privirea. — Și eu ți-am dus dorul ție, Bernarda. Haide, dă-mi o sărutare. M-a sărutat timid, iar eu i-am lipit o pereche de sărutări sonore pe fiecare obraz. RÎse. Am văzut În ochii ei că aștepta să Întreb de Clara, Însă n-aveam de gînd s-o fac. — Ești foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
făcusem cioburi În lipsa ei. — Vi se duce dorul În casă, domnișorule, spuse ea coborîndu-și privirea. — Și eu ți-am dus dorul ție, Bernarda. Haide, dă-mi o sărutare. M-a sărutat timid, iar eu i-am lipit o pereche de sărutări sonore pe fiecare obraz. RÎse. Am văzut În ochii ei că aștepta să Întreb de Clara, Însă n-aveam de gînd s-o fac. — Ești foarte frumoasă azi, și foarte elegantă. Cum de te-ai hotărît să ne vizitezi? — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra, Încetând să-l mai mângâie, Își plecă buzele spre ale sale. Atunci Îi prinse gura Într-o sărutare nesfârșită, În timp ce mâinile Îi urcau de-a lungul gambelor ei, ridicându-i tunica până la pântec. Sărută pielea Întinsă, presărată ușor cu pistrui, iar apoi o trase spre el pe pat, smulgându-i veșmintele, și se afundă În trupul ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gura părea să spună: „da, e adevărat, așa e, cum spune Pielea, totul s-a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care fusese descoperit trupul. Pe la ora șase, îmi spuse Josăphine. Câini și lupi, ora pumnalelor și a sărutărilor furate. Josăphine trage căruța și mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului, a ieșit, ca-n zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în caz că era încă interzisă trecerea, făcând ocoluri, nu contează, numai să mă întorc la ea. Cât mai repede. Nu pot spune că aveam o presimțire. Nu eram îngrijorat. Nu. Dar îmi era dor de pielea și de ochii ei, de sărutările ei, doream să o strâng în brațe pentru a mai uita de moartea aceea care punea stăpânire peste tot. Mi-am pus pe mine hainele nu tocmai uscate. Mi-am dat cu apă pe față. Părintele Lurant încă mai dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]