614 matches
-
să instaleze Dictatura personală, să impună cultul personal. E drept, aceștia aparțineau clasei muncitoare. Dar tot adevărat mai era de fapt, bărbatul de meserie cismar - mai bine zis cârpaci de proastă calitate, analfabet,bâlbâit, pe deasupra cartofor instruit pe maidanele unui sătuc pierdut pe harta țării - În timp ce femeia, nevasta lui - o murdară analfabetă, damă de consumație, redusă mintal, vânzătoare de semințe pe unde se nimerea...!! Înfumurați, Îmbătați cu apă clocită, văzându-se puternici, stăpâni ai unei țări ce o considerau propietatea lor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de Hristos, s-au apucat să scrie. Știu asta din niște tăblițe cu scriere ideografică găsite la Tartaria (un sătuc ce aparține de comuna noastră, pe malul Mureșului), iar acum sunt la British Museum, spre cercetare. Când mă pilesc, în nopțile târzii de vară, cu prietenii, încep să mă laud cu strămoșii mei care erau mai buni decât ai lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au adunat și banii multor escroci și criminali în depozitele băncilor de acolo, i-au curățat frumușel și i-au așezat în vitrina cu civilizație. Și vacile s-au stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ne poartă pe coridoarele de la Consiliul Europei cădem complet pe spate. Capitaliști decadenți, ce mai... 3 noiembrie 1999 Mihaela: Remote-control Da, cred că ai multă dreptate cu panem et libris. Mă întorc la acel seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că era septembrie și frunzele nici nu aveau timp să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și nu o neglija niciodată mai mult de două nopți la rând. Și apoi, când cineva a trăit într-un oraș precum Granada, chiar și în vremuri de restriște, nu dorește să se întoarcă spre a se îngropa într-un sătuc din împrejurimile Murciei. Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost a cămilelor care s-au îndepărtat prea curând una de alta, amenințând să ne dezechilibreze. — Se face târziu. Dacă ne-am duce să ne odihnim? — Pe piramide? — Nu, ceva mai departe. Există, la câteva mile de aici, un sătuc unde locuiește dădaca mea, ea m-a crescut. Mă așteaptă în fiecare luni seara. Cam la marginea satului se afla o cocioabă de fellah 1, cu noroi din belșug jur-împrejur, la capătul unei potecuțe înălțate pe care o porni Nur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
națiunii, carte care ar fi imediat inclusă în bibliografia oricărui curs de politică sau de sociologie din țară. Ne-am petrece vacanțele în Spania sau Italia și probabil că în timp ne-am putea cumpăra și o căsuță într-un sătuc descoperit de noi prin Algarve... M-am înfiorat. Ce coșmar! La masă cu Tim stăteau două femei, un studiu de contrast în creion. Una era pusă în evidență perfect de un costum portocaliu care arăta superb pe pielea ei închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
F: Ai văzut, Petruș, că Moș Crăciun există?! B: Bunicule, dar cum ajunge Moșul în fiecare familie într-o singură noapte? Bunicul: El nu poate. De aceea, de cu vară, el face mantii și dulame roșii pentru fiecare oraș sau sătuc din lume, pregătește sacii cu daruri, iar iarna le trimite unor oameni aleși de el spre a le împărți. Voi, copii, credeți în el, așa cum credeți și în Dumnezeu, fără să-l vedeți! Se aud colindătorii.) Iată, au venit colindătorii
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
reci ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-au vândut cândva o conservă argentiniană stricată, cu carne de vită. Dimineața le aduce în fața ochilor o scenă stranie. Postul de comerț a dispărut de parcă (după cum le șoptește Marchant) n-ar fi fost niciodată acolo. În locul lui văd un sătuc și ruinele unui așezământ, cu acoperiș de tablă, cu o cruce în față, ceea ce-i face să spere că ar putea fi o biserică. Lângă ea, două camioane ale căror platforme sunt încărcate cu role gigantice de cablu și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult lupta de clasă... acea teorie a Tătucului Stalin...”. Deci tânărul învățător, care refuzase atunci să devină membru de partid, va fi transferat la Școala din Căuești „la 30 km. depărtare de Priponești... cu modestele căsuțe înșirate pe pante costelive... sătuc uitat de lume și de Dumnezeu...”. Au fost anii unui adevărat „apostolat”. Dar la 1 septembrie 1952, i-a venit transferul la Bârlad - un nou început, în vremuri dificile, între oameni puțin binevoitori, fapt care îl determină să noteze: „Greu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
iertare de la toți cei pe care îi nedreptățise sau îi vătămase vreodată. Dorea să se curețe de vinovăția care cocea pe dinăuntrul lui, să își ușureze conștiința și să o ia de la început. Drumul acesta l-a dus, bineînțeles, către sătucul de munte austriac. Toți foștii lui elevi erau acum oameni în toată firea, bărbați și femei între douăzeci și cinci și treizeci de ani, dar, din mintea lor, amintirea profesorului violent nu se ștersese cu trecerea anilor. Rând pe rând, Wittgenstein le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pot să uit de Fairlynn. Deși simt iubire pentru el, vreau totuși să-l fac să plătească pentru faptul că m-a umilit. El pare să accepte pedeapsa. Pungile de sub ochii lui s-au mărit. Trupele fac tabără într-un sătuc. Mao a adormit. Jiang Ching iese din colibă să ia aer. Tocmai a terminat de copiat un document lung, la lumina lumânării. Frecându-se la ochii obosiți, îl observă pe Micul Dragon stând în apropiere. Când o zărește, o salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
său se Întinde de la Kabul la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are ca vizir pe bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pământ. Citisem tocmai În zilele acelea o carte despre secretul de la Rennes-le-Château, Încă o istorie În care, Într-un fel, intră și templierii. Un paroh fără bani și fără viitor, În timp ce se apucă să restaureze o biserică veche dintr-un sătuc de două sute de suflete, ridică o lespede din pardoseala corului și găsește o ascunzătoare cu manuscrise străvechi, zice el. Numai manuscrise? Nu se știe prea bine ce s-a Întâmplat, dar În anii care urmează parohul devine imens de bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Un tip, din tagma ălora ceva mai bruneței, de felul lor, comis-voiajor, vânzător ambulant, colindător liber-profesionist ori țambalagiu de taraf sau ciorditor sadea, după caz (și după talentele etniei), revine și el pe la domiciliu, de prin cele străinătățuri, într-un sătuc sau într-un cătun mai răsărit, din jos de Bărăgan, după o lipsă relativ mai îndelungată. La poartă, primul suflet peste care dă gagiul, este chiar bătrâna lui mamă iubitoare, o balabustă pe jumătate oarbă, surdă, paralitică și căzută zdravăn
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la vreun parastas, ori cu moliftele cerute de anumite sărbători creștine. Aflu că are numele de familie Apopei și gândul mă duce spre genealogia lui. Poate cu generații în urmă, vreun străbunic sau stră-străbunic o fi fost popă în vreun sătuc de pe plaiurile moldave. Cum am spus, oamenii s-au dat la o parte, făcându-i loc cuviincios să intre în casă unde așteptau rudele mortului și mortul în sicriul pe care și-l comandase singur cu mult timp în urmă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ce faceți acum ? m-am interesat eu. — Mi-e și rușine să spun, că de cîte ori povestesc toată lumea mă invidiază..., a cochetat R. — Adică ? — Păi am părăsit Bruxelles-ul și ne-am luat o casă cu chirie într-un sătuc din Bretania, pe care plătim sub jumătate din ce plăteam în Belgia. Ne-am luat niște joburi în niște proiecte pentru care putem să facem totul online, așa că muncim doar vreo patru ore pe zi, restul ne plimbăm, am mers
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prânz și-mi cumpăr de mâncare de la un magazin. Intreb pe doamna de la tejghea și pe fiul ei dacă nu cunosc un loc unde aș putea mânca o supă, căci tare mam mai săturat de sandvișuri. Imi răspund că în sătucul lor nu se găsește așa ceva, dar fiului îi vine o idee: imi indică trei borcănașe cu supă pentru copilași pe care apoi mi le încălzește și îmi fierbe și un ou. Câtă amabilitate din partea lor! Așa mănânc și eu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație întâlnesc prima localitate, sătucul Mecle. Intru în bisericuța satului, dar aceasta este plină de scaune, cutii cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă faptul că este deschisă, așa cum voi găsi deschise și cele două biserici de la Saint Gervais. Aici poți admira sau compătimi (depinde
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă gândesc că eu am privilegiul acesta, și nu cred că îl merit așa cum l-a meritat ea, dar nepătrunse sunt căile Domnului, iar mie nu-mi rămâne decât să fiu adânc recunoscător. După opt km ajung într-un sătuc, Bouisset, dar cum astăzi este sărbătoare, nu observ nicio mișcare. Peste puțin timp le ajung din urmă pe doamnele cu care am dormit astă noapte în acea improvizație de gîte. Ele au plecat de acolo cu noaptea în cap, probabil
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ceea ce-i adevărat. Mai întâlnesc și lanuri de porumb, udate abundent de stropitori foarte mari, puternice, sub care tare aș mai face și eu un duș. După alți opt km am ajuns în sfârșit la destinația zilei. Localitatea este un sătuc din departamentul Gers, în Midi Pyrénées. Este unul din acele mici sate, pitorești, care te încântă din prima privire și în care tehnica și agitația zilelor noastre sunt aproape străine. Aici am plăcuta surpriză să constat că persoana la care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
balcon de la care ai o priveliște minunată, cât cuprinde ochii. Chiar nu mă așteptam la atâta deschidere și generozitate din partea acestor oameni. Iau cina împreună cu doamna și cu nepoțelul ei și o ascult cu plăcere, vorbindu-mi despre acest sătuc cu 450 de persoane. Aici a fost nu demult și un medic român care a stat doar un an și jumătate, și în acest timp satul a prosperat (adică vânzătorul de alimente), deoarece veneau la consultație și tratament multe persoane
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
notez ceva, și anume că înainte de a ajunge în această localitate, am trecut pe lângă o crescătorie de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării. Vineri, 24 august: Montesquiou-Maubourguet: 41 km Aseară am mai stat la discuții cu gazda, d.na Ana Deveulin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]