525 matches
-
creierului. În strânsă conexiune morfo-funcțională cu nucleii simpatici din hipotalamusul posterior se găsesc centrii vasoconstrictori, cardioacceleratori și termogenetici. Hipotalamusul anterior este, dimpotrivă, sediul centrilor vasodilatatori, termolitici și neurosecretori. În hipotalamusul lateral predomină centrii glicoreglatori și ai foamei, care împreună cu centrii sațietății din nucleul ventromedian al hipotalamusului mijlociu controlează nevoile alimentare. Leziunile electrice, chimice (cu auro-tioglucoză) sau degenerative ale acestui nucleu determină hiperfagie și obezitate. Spre deosebire de hiperglicemie, care întărește activitatea electrică a nucleului ventromedian și o diminuă pe aceea a hipotalamusului lateral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două tipuri de receptori. În timp ce receptorii A au localizare predominant periferică, receptorii B asigură efectele centrale ale CCK-8. Prin intermediul receptorilor B se realizează controlul amigdalian și hipotalamic al ingestiei de alimente. În favoarea participării CCK-8 la producerea senzației de foame și sațietate pledează faptul că la sfârșitul mesei crește concentrația sanguină a acesteia, determinând inhibarea ingestiei de alimente. Prin mecanisme neurotransmițătoare centrale sau neuromodulatoare, CCK-8 întregește proprietățile hormonale pancreatice și biliare ale colecistokinin-pancreoziminei. Neuropeptidul Y (NPY). Se găsește atât în creier, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asigură echilibrul dintre depunerea de rezerve tisulare a factorilor nutritivi și mobilizarea acestor rezerve în vederea utilizării. II.4.10.1. Mecanismul de scurtă durată al reglării aportului alimentar Comportamentul alimentar este polarizat în jurul a trei senzații majore, și anume: foamea, sațietatea și setea (aceasta din urmă va fi tratată separat). Ca semnal subiectiv al necesității obiective de alimentare, foamea este cunoscută prin necesitatea imperioasă a ingerării de alimente, asociată cu o stare de încordare generală și chiar de agitație, irascibilitate, senzație
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale stomacului. În condiții de privațiune alimentară, foamea se accentuează în primele zile, însă cu timpul dispare. Consumul de alimente în cantitate suficientă duce la dispariția senzației de foame și înlocuirea ei cu o altă senzație de plăcere, euforizantă, numită sațietate. Apariția acestei senzații limitează consumul de alimente și nu permite depășirea posibilităților digestive și metabolice ale organismului. Cercetările mai vechi, efectuate de Cannon, cu privire la mecanismul senzației de foame au justificat apariția acesteia datorită mișcărilor foarte vii ale stomacului și creșterii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și nucleul paraventricular din hipotalamusul anterior, se constată că animalele devin obeze datorită creșterii nevoii de a mânca (hiperfagie și obezitate hipotalamică). S-a stabilit, astfel, că în timp ce hipotalamusul lateral conține centrii foamei („start feeding”), hipotalamusul antero-median este sediul centrilor sațietății („stop feeding”) (Anand, 1966). Informațiile sosite pe cale aferentă, nervoasă sau umorală, determină centrii foamei să solicite pe căi eferente inițierea de acte somato-vegetative motorii și secretorii, necesare procurării, ingerării și digestiei alimentelor. Când ingestia a atins un anumit grad de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrii foamei să solicite pe căi eferente inițierea de acte somato-vegetative motorii și secretorii, necesare procurării, ingerării și digestiei alimentelor. Când ingestia a atins un anumit grad de distensie gastrică și încărcare metabolică, pe aceleași căi aferente sunt stimulați centrii sațietății, care, acționând în sens inhibitor asupra primilor, limitează aportul alimentar. Rolul inhibitor al centrilor sațietății asupra centrilor foamei este dovedit de faptul că simpla întrerupere a releelor neuronale dintre hipotalamusul median și lateral, prin secționare, duce la dezinhibiția acestora din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
procurării, ingerării și digestiei alimentelor. Când ingestia a atins un anumit grad de distensie gastrică și încărcare metabolică, pe aceleași căi aferente sunt stimulați centrii sațietății, care, acționând în sens inhibitor asupra primilor, limitează aportul alimentar. Rolul inhibitor al centrilor sațietății asupra centrilor foamei este dovedit de faptul că simpla întrerupere a releelor neuronale dintre hipotalamusul median și lateral, prin secționare, duce la dezinhibiția acestora din urmă și la obezitate. De asemenea, distrugerea centrului foamei, asociată simultan cu leziuni ale centrului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asupra centrilor foamei este dovedit de faptul că simpla întrerupere a releelor neuronale dintre hipotalamusul median și lateral, prin secționare, duce la dezinhibiția acestora din urmă și la obezitate. De asemenea, distrugerea centrului foamei, asociată simultan cu leziuni ale centrului sațietății, determină anorexie (lipsa dorinței de alimentare), adică manifestări identice cu cele obținute prin lezarea numai a centrului foamei, ceea ce întărește ideea că centrul sațietății funcționează prin inhibarea centrului foamei. Rezultă astfel că centrul foamei este cronic activ și că activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din urmă și la obezitate. De asemenea, distrugerea centrului foamei, asociată simultan cu leziuni ale centrului sațietății, determină anorexie (lipsa dorinței de alimentare), adică manifestări identice cu cele obținute prin lezarea numai a centrului foamei, ceea ce întărește ideea că centrul sațietății funcționează prin inhibarea centrului foamei. Rezultă astfel că centrul foamei este cronic activ și că activitatea sa este intermitent inhibată de activitatea centrului sațietății după ingestia de alimente. Nu este sigur, totuși, dacă centrii foamei și ai sațietății exercită numai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
manifestări identice cu cele obținute prin lezarea numai a centrului foamei, ceea ce întărește ideea că centrul sațietății funcționează prin inhibarea centrului foamei. Rezultă astfel că centrul foamei este cronic activ și că activitatea sa este intermitent inhibată de activitatea centrului sațietății după ingestia de alimente. Nu este sigur, totuși, dacă centrii foamei și ai sațietății exercită numai un simplu control al ingestiei. Astfel, șobolanii cu leziuni hipotalamice ventro-mediane bilaterale au prezentat obezitate chiar în condițiile administrării unei cantități reduse de hrană
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
că centrul sațietății funcționează prin inhibarea centrului foamei. Rezultă astfel că centrul foamei este cronic activ și că activitatea sa este intermitent inhibată de activitatea centrului sațietății după ingestia de alimente. Nu este sigur, totuși, dacă centrii foamei și ai sațietății exercită numai un simplu control al ingestiei. Astfel, șobolanii cu leziuni hipotalamice ventro-mediane bilaterale au prezentat obezitate chiar în condițiile administrării unei cantități reduse de hrană. Dacă animalele lezate au acces liber la hrană, dorința de a se alimenta preferențial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
necesitatea de a mânca, în general. Apetitul are o componentă psihică mai importantă decât foamea, și, spre deosebire de foame, care se însoțește de o senzație dezagreabilă, el este însoțit de senzația agreabilă de ingerare a alimentelor. Activitatea centrilor foamei și ai sațietății este guvernată în mare măsură de mecanisme aferente. Astfel, factorii care asigură trecerea de la apetit la sațietate sunt reprezentați de semnale datorate excitării receptorilor specifici de la nivelul porțiunii superioare a tubului digestiv, stomacului și vaselor portale hepatice. Foamea, la rândul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
foame, care se însoțește de o senzație dezagreabilă, el este însoțit de senzația agreabilă de ingerare a alimentelor. Activitatea centrilor foamei și ai sațietății este guvernată în mare măsură de mecanisme aferente. Astfel, factorii care asigură trecerea de la apetit la sațietate sunt reprezentați de semnale datorate excitării receptorilor specifici de la nivelul porțiunii superioare a tubului digestiv, stomacului și vaselor portale hepatice. Foamea, la rândul ei, este determinată, cel puțin în parte, în afara mesajelor aferente gastro-intestinale și hepatice datorate lipsei substanțelor nutritive
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ai acestora (glucosenzori), a căror totalitate formează glucostatul. Ori de câte ori diferența arterio-venoasă a glicemiei scade sub 15 mg/dl apare senzația de foame. Acest fapt este explicat de teoria glucostatică prin aceea că, în condițiile hipoglicemiei, celulele neuronale hipotalamice ventro-mediane (centrul sațietății) prezintă o scădere a nivelului lor de activitate, ceea ce duce la diminuarea inhibiției pe care o exercită asupra hipotalamusului lateral (centrul foamei). Scăpat de sub acțiunea impulsurilor inhibitoare, acesta va declanșa comportamentul alimentar corespunzător stării de foame. În cazul ajungerii la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acesta va declanșa comportamentul alimentar corespunzător stării de foame. În cazul ajungerii la valorile normale ale glicemiei, nivelul de activitate a nucleilor hipotalamici ventro-mediani este înalt și ei își exercită acțiunea de inhibare a hipotalamusului lateral, favorizând astfel senzația de sațietate. Înregistrarea potențialelor de acțiune din centrii hipotalamici după injectarea intravenoasă de glucoză, a arătat o creștere a frecvenței descărcărilor în nucleii ventro-mediani (nivel crescut de activitate electrică), pe când în nucleii din hipotalamusul lateral s-a constatat reducerea acestora (stare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ventro-mediani, spre deosebire de restul creierului, utilizează glucoza numai în prezența insulinei din circulație. În lumina acestei constatări, se explică astăzi de ce diabeticii, cu toate că prezintă hiperglicemie, au o senzație permanentă de foame datorată insuficienței insulinice, insuficiență care reduce fixarea glucozei în centrul sațietății, coborând astfel nivelul de activitate a acestor neuroni (asemănător condițiilor create de hipoglicemie) și producând dezinhibarea hipotalamusului lateral. Utilizând glucoza marcată, s-a confirmat capacitatea centrilor ventro-mediani de a concentra glucoza, capacitate inexistentă în alte zone ale hipotalamusului. Această mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
grași etc.), cât și de semnale nervoase ascendente de la stomac și intestin, ambele stări create prin lipsa sau aportul insuficient de alimente. După ingestia alimentelor se instalează starea psihoafectivă de recompensă-răsplată, trăită subiectiv ca plăcere (în cazul de față, ca sațietate), care încheie ciclul acestui proces important. Starea de plăcere sau neplăcere (foame) a fost reprodusă în laborator la animale prin tehnica de autostimulare cu ajutorul electrozilor implantați în diferite zone ale creierului. Astfel, stimularea hipotalamusului median determină starea de răsplată-recompensă („reward
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
indiferență senzorială) sau indiferență față de răsplată (lipsa dopaminei în accumbens). În schimb, conținutul crescut de dopamină în caudat-putamen poate potența circuite motorii activatoare inutile (comportamente compulsive stereotipe). Stimularea eliberării dopaminei din accumbens (de exemplu, cu amfetamina sau electrozi implantați) determină sațietate, anorexie sau, respectiv, autostimulare excesivă pentru obținerea și menținerea stării de răsplată, în timp ce administrarea prin injectare intrahipotalamico-laterală dă hiperfagie și obezitate. De fapt, este cunoscut că sistemul dopaminergic intervine în toate tipurile de comportament prin autostimulare, dopamina din accumbens fiind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secundare, teoretic necesare, dar nu suficiente, ce controlează motivația ingestiei prin integrarea unor semnale interne (plenitudinea gastrică, gustul) și care participă la „construirea” comportamentului alimentar. Astfel, se descrie, în paralel cu activitatea dualistă clasică a centrilor hipotalamici ai foamei și sațietății, existența a două căi modulatoare, și anume o cale a antisațietății și o cale a antiingestiei (Grossman, 1960). Calea antisațietății, noradrenergică, este reprezentată prin fibre ce pleacă din nucleul dorsal al vagului și ajung la nucleul hipotalamic paraventricular din hipotalamusul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din neuroni catecolaminergici ai etajelor nervoase inferioare pe calea fasciculelor adrenergice ascendente până în regiunea perifornicală a hipotalamusului lateral, descărcarea aminelor respective având rol inhibitor pe regiunea respectivă. Conform acestei teorii, administrarea de alimente în tubul digestiv al șobolanului ar determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății), și creșterea eliberării catecolaminelor în hipotalamusul lateral (inhibarea centrului foamei). În acest mod, deficitul în biosinteza catecolaminelor pe căile ascendente adrenergice din hipotalamusul lateral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamusului lateral, descărcarea aminelor respective având rol inhibitor pe regiunea respectivă. Conform acestei teorii, administrarea de alimente în tubul digestiv al șobolanului ar determina sațietate, prin impulsuri gastrice și intestinale ce inhibă eliberarea noradrenalinei în nucleul paraventricular (dezinhibarea intrahipotalamică a sațietății), și creșterea eliberării catecolaminelor în hipotalamusul lateral (inhibarea centrului foamei). În acest mod, deficitul în biosinteza catecolaminelor pe căile ascendente adrenergice din hipotalamusul lateral poate fi unul din factorii determinanți ai obezității la om. În afara monoaminelor biogene, în reglarea neurochimică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
central hipotalamic opiat ar fi implicat în motivația comportamentului alimentar și s-ar explica prin activarea transserotoninergică și transgabaergică a receptorilor diazepinici ce stimulează ingestia de hrană. Mecanismul periferic stimulează hiperinsulinemia și, secundar, creșterea ingestiei de alimente asociată cu inhibarea sațietății. Obezitatea determinată de stres, ce conține și o importantă componentă dopaminergică nigro-striată, ar putea fi explicată prin niveluri cronice ridicate de peptide opioide, ce induc stimularea ingestiei de alimente. O serie de peptide neopioide din clasa hormonilor digestivi prezenți atât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de alimente. O serie de peptide neopioide din clasa hormonilor digestivi prezenți atât în intestin, cât și în creier acționează în controlul ingestiei. Colecistokinina, de origine periferică, facilitează digestia grăsimilor favorizând creșterea nivelului seric al acestora, cu rol în inducerea sațietății. Vagotomia subdiafragmatică blochează efectul de sațietate produs de colecistokinina. Un rol similar de inhibare a ingestiei i s-a descris și colecistokininei din nucleul paraventricular hipotalamic. Dintre alți factori care contribuie la reglarea aportului, menționăm acțiunea dinamic-specifică a alimentelor, deshidratarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neopioide din clasa hormonilor digestivi prezenți atât în intestin, cât și în creier acționează în controlul ingestiei. Colecistokinina, de origine periferică, facilitează digestia grăsimilor favorizând creșterea nivelului seric al acestora, cu rol în inducerea sațietății. Vagotomia subdiafragmatică blochează efectul de sațietate produs de colecistokinina. Un rol similar de inhibare a ingestiei i s-a descris și colecistokininei din nucleul paraventricular hipotalamic. Dintre alți factori care contribuie la reglarea aportului, menționăm acțiunea dinamic-specifică a alimentelor, deshidratarea celulară și secreția gastrică care favorizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produs de colecistokinina. Un rol similar de inhibare a ingestiei i s-a descris și colecistokininei din nucleul paraventricular hipotalamic. Dintre alți factori care contribuie la reglarea aportului, menționăm acțiunea dinamic-specifică a alimentelor, deshidratarea celulară și secreția gastrică care favorizează sațietatea. Distensia tractului gastro-intestinal inhibă ingestia de alimente, în timp ce contracțiile o stimulează (fig. 116). Mecanismele reflexe digestive participă la realizarea ritmului de alimentare. În anumite condiții, mecanismele termoreglatoare pot afecta ingestia de hrană independent de rezervele energetice de care dispune organismul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]