1,976 matches
-
o variantă plauzibilă, ieșită de sub incidența directă a legii, dar care se regăsea parțial în dosarul meu: am cunoscut-o pe femeie cînd făcea cumpărăturile, credeam că-i o oarecare, mi-a plăcut, i-am făcut curte ajutînd-o să ducă sacoșele, am văzut-o unde stă, ea m-a dus pe strada ce dădea la poarta din spate, m-a lăsat chiar s-o strîng în brațe... "Și?" a scăpărat spre mine întrebarea celuilalt, dar nu lubrică, pofticioasă, ci de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tînără ce-și dorește un cămin al ei, cu cîțiva copii, niște copii care, ajungînd elevi foarte buni, să nu ia doar premiul doi pentru că nu au bani cu care să umple brațele învățătoarei, ori ale profesoarelor, de flori și sacoșele acestora cu bibelouri. O femeie care să nu poarte la o rochie crem un pantof roșu, singurul pe care îl are. Mihai întinde mîna timid și-și ia căciula, de parcă ar fura-o, convins că nu mai are ce discuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
simtă un imbold puternic, ba nu, o mulțime de imbolduri puternice când va trece pe lângă un magazin cu articole sportive sau pe lângă vreun teren de sport sau va vedea un copil întorcându-se de la școală, cu echipamentul murdar în vreo sacoșă, nu va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar fi vizitat ca alți tați, cu damigene și sacoșe, cu plicuri, cu canistre de benzină, cu sticle și lădițe, poate aș fi apărat și eu în partidele oficiale. Dar tata n-o lăsa deloc mai moale cu șantierele lui, mai ales că se născuse Matei și Matei era bebeluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care-o fac?, se dăduse la ei chiar, o gospodină pursânge, mare, grasă, cu sacoșe în mâini. Nu izbutise să-i prindă, își obosise degeaba varicele, o auzeau drăcuind undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plină de cărți și, o dată, Norman l-a plătit ca să-i spele fereastra vitrinei. A făcut o treabă foarte bună. De obicei, nu cumpăra nimic - era, evident, foarte sărac - Însă, Într-o zi de primăvară timpurie, a plecat cu o sacoșă mare plină de cărți. Nu vedeam ce are În sacoșă, Însă În seara aceea am putut să refac lista completă a volumelor după locurile rămase libere În rafturi. Erau exclusiv cărți de religie și de science fiction : Felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-i spele fereastra vitrinei. A făcut o treabă foarte bună. De obicei, nu cumpăra nimic - era, evident, foarte sărac - Însă, Într-o zi de primăvară timpurie, a plecat cu o sacoșă mare plină de cărți. Nu vedeam ce are În sacoșă, Însă În seara aceea am putut să refac lista completă a volumelor după locurile rămase libere În rafturi. Erau exclusiv cărți de religie și de science fiction : Felul de a fi al omului, conform Învățăturii hasidice de Buber, Stelele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zise domnul J.L.B. Matekoni. Lucram la pompă. Fetița dădu din cap. — V-am adus niște apă, Rra. Mma Potokwane mi-a spus că ați venit aici fără nimic de băut și că v-ar putea fi sete. Băgă mâna în sacoșa care atârna sub scaun și scoase o sticlă. Domnul J.L.B. Matekoni primi apa bucuros. Chiar începuse să i se facă sete și regreta că nu luase apă cu sine. Bău cu sete și, între timp, o privi pe fetiță. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la cale în timpul liber - jafuri armate? Crime? Se duse în bucătărie unde Mma Ramotswe fierbea bucăți de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând va fi gata. Nu mă miră, replică ea. E o femeie necinstită. Până la urmă tot a prins-o poliția. N-a reușit să-i ducă. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul Irlandei sau al Spaniei, cei mai bătrâni s-au întors la țară, pe lângă vreo bucată de pământ. Înainte erau buni, ei prindeau cozile, stăteau cu scăunelele zile întregi, veneau cu sacoșele cu hârtie igienică, țineau casa, acum nu mai are nimeni nevoie de ei. - Știi o chestie, Voievoade? se sprijinea David de umărul meu. Ce te uiți? s-a răstit la unul care trecea pe lângă noi. Ce? Aici e orașul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai mult cuie, n-am făcut niciodată pneumonie, știu să număr până la zece în vreo douăzeci de limbi, n-am avut prea multe femei, m-au lăsat ele mai degrabă decât am plecat eu, am dus valize și genți și sacoșe, am scrisori multe de adio, „să rămâi așa cum ești, să nu te schimbi”, n-am rămas așa, n-am știut că e revoluție, n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat pe cărare, e pietriș, simt colțurile prin talpa subțire-a pantofului. Înc-un pod, alte sacoșe cu etichete prinse-n bolduri. Dana se-apleacă, le lasă și tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în față! Știu eu cum trebuie, am făcut lista... - Tanti Tinca, tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a dat pe brazdă, atunci zic io că-i frăsuială, că-s pregătiri ca la nuntă. - Taie vițelul cel gras... - Da’ noi? Noi suntem chișcarii, plevușca proastă care-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
represiv, omul dădea foc la cărți în Piața Unirii. Dar cred c-ai văzut în ziare și-aseară la emisiunea mea. Ți-a plăcut cum le-am zis-o? M-a dus mintea, nu? Hai noroc! Ne mai auzim... O sacoșă cu mere răsturnată pe masă îmi semnalează întoarcerea Carinei. - Nu mai suport! A intrat un șobolan pe țevi... Am bătut cu coada măturii în ușă, dar e tot acolo. Intră și-alungă-l, mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o... Carina simte nevoia să plângă cu capul pe masa din bucătărie, lângă sacoșă. Pentru că sunt în apropiere, plânge cu sughițuri. O las. - Ar fi trebuit să-mi faci o casă, ar fi trebuit să câștigi și tu bani... Asta nu e viață aici, cum să trăiesc aici? Dar tu nu vrei să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase la o astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
au plimbat ceasuri întregi, și-au continuat alintările în părculeț și s-au despărțit spre dimineață. Ziua următoare au intrat în panică. Trebuiau să plece acasă, să-și aducă provizii. Vinerea studenții luau trenurile cu asalt pentru a-și încărca sacoșele și bateriile în sânul familiei. Pentru Ernest și Luana gândul despărțirii era de nesuportat. Seara, el îi spuse că abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce clătitele teribile pe care le făcea mama sa. Îți fac eu clătite, sări Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ordine ori să i se facă observații. Se ciorovăiau zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele bodogănind în pat, lângă soția palidă și suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea, de parcă aștepta tripleți. Sanda sări ca arsă. Îi aruncă, de la obraz, că e prost crescut și nesimțitor, că Ștefan, în astfel de condiții, și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să începem o campanie de publicitate pe aceste foițe care mișună în toate sacoșele, poșetele și buzunarele? Nu știu dacă s-a mai gândit cineva la asta. Din câte știu, s-au gândit americanii. Bravo lor! Hai s-o facem și noi! Se ridicară în același timp. După câte înțeleg, ne-am aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]