928 matches
-
eforturi, parcă debusolat și el... Astfel, capitolul “La mine în pat” are ceva și din legănarea doinei din fluier, de la munte, și din tusea clamoroasă a trompetei din “Aida” lui G. Verdi, la întoarcerea triumfală a lui Radames, ori din sacralitatea unei zile importante din calendar. Nanismului funciar al vremii înfățișate în roman îi contrapunctează măreția feerică a Naturii (“vindecătoare de nevroze” - Al. Macedonski) în panorame construite sadovenian, cu un extraordinar simț al amănuntului pitoresc, propriu ochiului avizat, ori pur și
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
TEOLOGUMENA - DESPRE DARUL VEDERII Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate și sacralitatea conștiinței, sunt poate doar copii. Copiii au atâta imaginație, inocența, credință, curiozitate și dorința de a vedea și înțelege ceea ce există dincolo de realitatea imediată, imanentă. De unde și speranța că metafizica are totuși un viitor. Insuși Iisus a spus:”Lăsați copiii
TEOLOGUMENA – DESPRE DARUL VEDERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379226_a_380555]
-
-n salcâmi / și le cresc aripi /pentru rugăciune / Ei vor cânta în noapte / ca-ntr-un schit” Poetul se lasă pradă reveriei și sufletu-i vibrează în fața acestor splendori ale naturii. Metafora, provocatoare, deschide drumul spre multitudinea semnificațiilor, învăluită de sacralitatea clipei trăite.( Ioniță Lucian / Salcâmi în extaz). Totuși, trebuie să amintim și de mărturisirea pe care ne-o face, și anume :”sunt singurul care face / curățenie de primăvară / în straturile cu neliniști”... ( Curățenie). Și dacă vrem un anotimp al speranței
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
situate teoretic și istoric. Mircea Eliade reface întreaga hermeneutică fundamentală“8. Există în opera lui o repetare a faptelor, așa cum Hegel afirmă că „în Natură lucrurile se repetă la nesfârșit [...]. Dar această repetiție are un sens [...]. Ea singură conferă realitate. Sacralitatea unui anumit spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale întâmplărilor de la origini, acestea sunt hierofaniile („manifestări ale sacrului“). În Sacru și profan, Mircea Eliade afirmă că „spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
moartă decît spui tu... Mai ai o țigară? (ia una și o aprinde); Domnule, un conducător, fie el ministru, parlamentar sau ceva și mai mare... trebuie să-și cîștige un ceva..., nu știu cum să-i spun..., o aureolă... un fel de sacralitate, să-i spunem..., adică ceva care te face să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
moartă decît spui tu... Mai ai o țigară? (ia una și o aprinde); Domnule, un conducător, fie el ministru, parlamentar sau ceva și mai mare... trebuie să-și cîștige un ceva..., nu știu cum să-i spun..., o aureolă... un fel de sacralitate, să-i spunem..., adică ceva care să te facă să-l iubești... să-l admiri...; după aia vine și respectul... și încrederea... Adică să știi că e un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
1997a, p. 101). Prin această alunecare, mitul cedează În favoarea termenului logos domeniul cuvântării veridice și ajunge să se refere, În chip predilect, la narațiunile purtătoare ale unor conținuturi care fascinează, dar care nu pot fi dovedite: „Ele nu corespund niciunei sacralități, ci prezintă ceva miraculos, dar condamnat la excludere, denunțat ca o non-știință, o negare a vizibilului” (p. 108). Ulterior, Tucidide va plasa mitul În zona „memoriei imperfecte”, etichetând ca mythodes afirmațiile care nu pot fi crezute (M. Detienne, p. 116
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
versiune dezvoltată a aceleiași definiții, M. Eliade, 1968, vol. II, pp. 138-140) Mitul are de-a face cu zeii și acțiunile lor, cu creația și cu natura generală a universului. (S. Thompson, 1972, p. 173) Mitul este o expresie a sacralității prin cuvinte: el prezintă realități și evenimente de la originea lumii, care rămân valide și pun bazele a tot ceea ce există acum. În consecință, mitul funcționează ca un model pentru activitatea umană, pentru societate, Înțelepciune, cunoaștere. (K. Van Bolle, 1987, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale - colectivitatea decide circumstanțele În care o poveste este mit și cele În care aceeași schemă narativă funcționează ca poveste obișnuită. Primul punct de vedere subliniază, constant, faptul că substanța mitului (și nu „atitudinea” impusă de societate) este generatoare de sacralitate. Numele cel mai des citat pentru a susține această poziție este Mircea Eliade: La modul general, putem spune că orice mit povestește cum ceva a ajuns să existe. În el găsim Întotdeauna o istorie primordială, iar această istorie se referă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1971, p. 55; G.S. Kirk, 1970, pp. 39-40; P. Smith, 1968, vol. XI, p. 527; E. Voegelin, 1949, vol. II, p. 778; R. Winthrop, 1991, p. 193 etc.): a) povestirea se referă la locuri, timpuri și evenimente Înzestrate cu atributul sacralității. Altfel spus, aceste Întâmplări sunt prezentate ca acelea care au produs schimbări În realitate, În timp ce Întâmplările narate de celelalte tipuri de povestiri nu sunt dotate cu asemenea consecințe, sunt ficționale: „Fabula nu instituie nimic, nici În planul povestirii, nici În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
el se exprimă „reprezentările colective” sau „ideologia” societății (vezi analiza din I. Strensky, 1987, pp. 149-150): Mircea Eliade, punând la Începuturile fenomenului religios, pe de o parte, aspirația omului către sacru și, pe de alta, „hierofania”, adică Întruparea și revelarea sacralității În fenomene ale lumii Înconjurătoare, va ipostazia mitul ca formă originară: „Mitul nu e tardiv decât În formulări. Dar conținutul său este arhaic și se referă la sacramente, adică la acte care presupun o realitate absolută, extraumană” (1969, p. 41
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ar fi un exemplu pentru prima categorie, iar carnavalul pentru cea de-a doua. G. Koziol (1992, p. 294) consideră că ceremoniile pot fi publice sau private (după nivelul de participare) și transcendente sau laice (după gradul de implicare a sacralității), iar R. Bocock (1970, pp. 285-297) subliniază distincția dintre riturile religioase și riturile civice. Pentru C. Bell, autoarea unei ample monografii consacrate sistemului ceremonial (1997, pp. 94-129), „spectrul” manifestărilor rituale poate fi organizat după următoarele clase: a) rituri de trecere
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a Ka’abei (templul Kaaba - n. M.C.), salutând de departe sau de aproape colțurile (arkan) construcției În formă de cub și, În special, colțul În care se găsește Încastrată Piatra Neagră, care, Încă Înainte de Revelație, reprezenta un semn principal al sacralității templului, obiect comun de cult pentru toate triburile. ș...ț Cele șapte Înconjurări sunt prilej de meditație și rugăciune, gesturi neprescrise formal În Scripturi. Cu toate acestea au fost compuse texte pentru rugăciune, pe care pelerinul le recită sau le
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
temporalității, pelerinajele ciclice (legate de anumite sărbători din calendarul religios) se deosebesc de cele ocazionale, inițiate de pelerini În orice moment al anului; c) pe o axă socială, pelerinajele colective se deosebesc de pelerinajele individuale; d) pe o axă a sacralității, pelerinajele religioase se opun celor laice. Nu trebuie uitat Însă că modernitatea cunoaște numeroase forme de „turism religios” (L. Tomasi, 2002), În care elementele de comportament laic și religios se amestecă, precum și variate tipuri de pelerinaje la locuri considerate semnificative
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
geografic, Între diferite țări și etnii; În plan social, Între diferite forme de organizare socială; În plan religios, Între diferite religii sau curente și mișcări religioase; În plan cultural, Între manifestări specifice existenței profane și manifestări tipice pentru contactul cu sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii au confirmarea depozitării elementelor sacre În interiorul comunității și, În același timp, pot să prezinte altor comunități bogăția Însemnelor sacralității (și, implicit, puterea religioasă) a societății lor; f) rituri de consum ostentativ: În timpul sărbătorii sunt pregătite și consumate cantități uriașe de alimente și băutură. Deseori, acestea pot include mâncăruri tradiționale, care se prepară numai cu ocazia unei anumite sărbători și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate. În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de tabuuri referitoare la accesul la Însemnele puterii (podoabele) și la relațiile proxemice (interdicția de a fi mai sus decât șeful). La fel, În cel de-al doilea caz, consumul ritualic al substanțelor sacre consfințește ierarhiile și relațiile de putere. Sacralitatea substanțelor este validată printr-o construcție mitologică elaborată, referitoare la originea lumii cosmice și sociale și la relația privilegiată dintre divinitate și cel desemnat să conducă. În felul acesta, elementele puterii devin simbolic inteligibile și acceptabile, iar semnificațiile ritului și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
universul creat. Altfel spus, formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor, șira spinării se transformă În munții uriași etc. Sacralitatea cosmosului derivă din sacralitatea Demiurgului: viața sa se transferă universului, iar acesta reproduce vitalitatea ființei originare. După ce a despărțit cerul și pământul, Pangu, temându-se că ele se vor uni din nou, s-a proptit cu picioarele pe pământ și, Înălțându-și capul, a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante ale stricăciunii, enormul lor compun carnavalescul spectacol al unei sacralități pierdute, trista ei parodie. Chemat de această infinită degradare, evenimentul salvator, Învierea, irumpe, instaurând dimensiunea lui miraculoasă. Paradoxal, extraordinarul coexistă cu ironia. Judecata obștească nu reușește să claseze noua natură (un viitor al ființelor purificate, „matematic uniforme”, înfiorează imaginația, dând
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
și spații diferite și, mai ales, la civilizații aflate pe trepte diferite ale evoluției : Epopeea lui Ghilgameș, legendele românești referitoare la potop și credințele și practicile șamanilor. Aceștia din urmă foloseau inițial, probabil, tot un instrument idiofon de lemn, odată ce sacralitatea tobei șamanului este dată de sacralitatea lemnului din care este făcută. Toaca lui Noe, pukku lui Ghilgameș și toba șamanului - de la actul confecționării până la cel al utilizării - au evidente conotații dendrolatrice, cosmologice și chiar cosmogonice. Atribute cos- mogonice acordate instrumentelor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la civilizații aflate pe trepte diferite ale evoluției : Epopeea lui Ghilgameș, legendele românești referitoare la potop și credințele și practicile șamanilor. Aceștia din urmă foloseau inițial, probabil, tot un instrument idiofon de lemn, odată ce sacralitatea tobei șamanului este dată de sacralitatea lemnului din care este făcută. Toaca lui Noe, pukku lui Ghilgameș și toba șamanului - de la actul confecționării până la cel al utilizării - au evidente conotații dendrolatrice, cosmologice și chiar cosmogonice. Atribute cos- mogonice acordate instrumentelor de percuție se regăsesc și la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
68, de partea stîngă a baricadelor, acreditările progresiste; iar Jacques Ellul a venit cu reala profunzime escatologică. În Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a întîmplat. Ar trebui să ne întrebăm într-o zi dacă e cumva adevărat că nu administrăm decît resturi de religie, cu titlu individual; dacă structurarea religioasă a grupului a ajuns din urmă vîrtelnița și plugul de lemn în muzeul sacralităților apuse, pentru a lăsa loc singurei experiențe personale religioase, palidă fantomă a unei funcții sociale defuncte. Va trebui într-o zi să studiem îndeaproape ce fel de raport constant poate face o legătură între reapariția zeilor și creșterea numărului de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]