412 matches
-
manifestat de către aceștia pe întreaga durată a ființării lor istorice. Odată cu mutarea accentului de pe principiul descendenței romane pe autohtonismul teritorial (i.e., pământul dacic), caracteristicile vechilor locuitori devin din ce în ce mai importante, ele fiind luate ca trădând un spirit al locului. Militarismul, spiritul sacrificial și mai ales lupta pentru neatârnare, manifestate de daci în luptele lor cu romanii, exprimă un genius loci care însuflețește pământul moștenit de români. În acest sens, dacii sunt descriși ca fiind "o nație foarte puternică, iubitoare de resboiu și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
si apretiau tier'a, limb'a si libertatea mai multu decat vieti'a, cà nu e nimic'a mai nobile decatu a muri pentru patria" (Bărnuțiu, 1870, p. 183). Educația patriotică, în concepția lui Bărnuțiu, este imperativ să prăsească spiritul sacrificial în conștiința copiilor, devotamentul lor pentru patrie și venerația lor pioasă pentru pământul natal (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Pedagogia românismului presupune necesarmente și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bună înțelegere, pămêntul pe care se hrănesce el însușĭ cu familia sa, și pe care este prin urmare dator al spori și al înflori prin munca sa și a'l apăra cu sacrificiul viețeĭ séle" (Melidon, 1874, p. 79). Spiritul sacrificial, devotamentul total pentru patrie, bucuria de a muri pe altarul națiunii, acestea sunt ideile perforante care trebuie să străpungă ființa și conștiința tinerilor patrioți. Studiul istoriei naționale este modalitatea de inițiere a tinerilor în comunitatea de destin a românilor, în numele căreia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-vă cuprinși de frenezia morții! - Învățați să trăiți fiorul care vă poartă spre moarte! - cutremurătoare îndemnuri pedagogice... Delavrancea dă expresie tragică, prin timbrul său oratoric, unui cult patriotic al morții, cu rădăcini reperabile și la Bărnuțiu și Melidon. Această pedagogie sacrificială secretă cu forță un naționalism thanatic, un patriotism funebru. Eros și Thanatos se întâlnesc pentru a da naștere unui naționalism pătimaș, a cărui expresie sublimă este tocmai jerfirea propriei existențe individuale întru ființarea națiunii. Țăranii români, naționalizați ideologic și înregimentați
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și n'aŭ alte drepturĭ de cît acele ce Românii voesc să le dee" (Xenopol, 1890, p. 13). Aceastea este noua formulă a pedagogiei naționale, ale cărei ingrediente principale sunt naționalismul etnic, românismul purificat, ortodoxismul nealterat, venerația pământului strămoșesc, spiritul sacrificial. Pe aceste aliniamente se configurează în literatura școlară și meta-școlară românească un naționalism de tipul Blut und Boden, care are în miezul său ideea de etnicitate înțeleasă drept conjuncția dintre sânge și teritoriu. Spiru Haret, cel care a rectitorit prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altor némuri și aŭ întrebuințat tăriea lor de suflet pentru a-și tine țéra numaĭ cu sapa, creștinând frățeșce pe toțĭ barbariĭ" (Melidon, 1876, p. 84). Impotența militară este sublimată în virtute spirituală. O oarecare persistență o dobândește și tema sacrificială a martirajului românesc întru credință, care se prezintă într-o dublă ipostază. Într-o primă concretizare, aceasta ia forma martirajului ortodox în fața constantei persecuții catolice direcționată din Europa Occidentală. O temă recurentă vehiculată în manualele de istorie a epocii este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
I-iu, care fac parte deadreptul din istoria universală" (p. 3). Retardul istoric atât de acut prezent în conștiința națională românească nu putea fi minimalizat doar prin elevarea anumitor momente eroice ale trecutului românesc la nivelul istoriei occidentale. Un leitmotiv sacrificial, care să reliefeze victimizarea poporului român înspre binele Europei creștine oferea o explicație mult mai confortantă. Iar istoriografia românească a găsit raționalizarea justificativă: statele române și-au epuizat energiile creative în stăvilirea înaintării Islamului. Astfel, chiar dacă "n-a avut niciun
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
punct de cotitură în istoria luptei sociale: "clasa muncitoare începe să-și îndeplinească misiunea ei istorică de a duce societatea înainte" (Roller, 1952, p. 427). Din acest moment, istoria română se confundă aproape în totalitate cu istoria mișcării muncitorești. Motivul sacrificial din martirologia mișcării muncitorești este explorat prima oară cu ocazia prezentării evenimentelor din 13 decembrie 1918, în care "au căzut peste o sută de morți și mulți răniți" sub focurile forțelor represive cărora guvernul burghezo-moșieresc le-a dat ordin să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socială a țarii, de a apară cu orice sacrificiu cuceririle revoluționare ale poporului, independența și suveranitatea patriei" (1978, art. 12, lit. d). Cu toate că nu este definit pe criterii etnice, autoritățile statale propagă un naționalism socialist impregnat chiar cu o tematică sacrificială. Contorsiunea identitară de la antinaționalismul din prima fază a comunismului stalinist la asumarea ideii naționale în comunismul ceaușist va fi examinată în secțiunea care urmează, dedicată acestui subiect. 3.5.3. Concepția despre naționalitate Maturizarea sistemului socialist în România a consacrat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
naționale, "s-au acoperit de glorie la Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin", în cadrul "războiului româno-ruso-turc din 1877- 1878" (p. 60). În contrast total, direcția postmodernă inaugurată în tradiția pedagogiei istoriei românești de manualul coordonat de S. Mitu (1999) iluminează nu euforia sacrificială ci tragedia umană a luptei în urma cărora statul român și-a dobândit independența: "românii vor fi foarte mândri de această contribuție militară [la înfrângerea Imperiului Otoman de către Rusia], care a costat mii de victime, deoarece doreau să arate că și-
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este sentimentul apartenenței și nu descendența etnică ori legăturile de sânge și sol. La rândul său, patriotismul este subiectul unor deplasări semantice: adevăratul patriotism nu este exprimat atât de mult de disponibilitatea de a-ți da viața pentru țară (patriotism sacrificial), cât mai ales de a-ți face datoria față de locul de muncă, a contribui la bunăstarea socială, a-i respecta pe ceilalți și a avea, în general, un comportament responsabil din punct de vedere moral (Lăcătuș și Pușcaș, 2008, p.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta, reperabilă este și glisarea de la promovarea unui patriotism etno-național, chiar sacrificial sau thanatic (care îi solicita individului ca imperativ moral să își sacrifice propria viață pe altarul național al patriei atunci când aceasta i-o va cere), către un patriotism civic, definit de respectarea legilor și îndeplinirea obligațiilor civice. "Dihotomia Hans Kohn
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
util - iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a dem ni tă ții. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnităților“ publice, fie ele ministeriate, președinții, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalți. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din Bărbierul din Sevilla a lui Beaumarchais (actul I, scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Știind câte virtuți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doar-doar aceștia or deveni astfel o mai „consistentă“ justificare a cererii invocaților ochi de drac: chiar simbolul piere astfel, căci se neutralizează negentropia biocâmpului plantei superioare care este ghiocelul cu entropia aceluia al plantei inferioare care e bradul. Or, gestul sacrificial al oferirii fie doar a unei flori Înseamnă, În primul rând, cât mai multă negentropie Înglobată În el... Să nu tulbur prea mult niște ape și așa cenușii, după cum se vede: Să ne oferim, firesc și cu bucurie, lipsitul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bun să fie trimis ca mesager la Zalmoxis, iar colectivitatea întreagă se bucură de acest eveniment. La drept vorbind, mie mi se pare ciudat că tocmai cel mai bun este trimis pe lumea cealaltă. Seninătatea și bucuria lui în actul sacrificial mă uluiesc. Eu nu pot accepta soarta asta; aș vrea doar să trăiesc, fiindcă, oricum, am moartea înlăuntrul meu. Aia îmi va aduce leacuri. Sper că acestea vor izbuti să-mi potolească istovirea de zi cu zi, chiar dacă știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Cotys, la același ceremonial. Numai atunci am înțeles esența dramei inițiatice și am fost cuprins de o bucurie neașteptată și confuză: mi se părea că mi se da o ocazie unică, prin posibilitatea de a mă implica direct în actul sacrificial. Spun „direct” pentru că m-am simțit zguduit de cutremurul ce ne-a solidarizat pe toți participanții, atunci când am avut revelația, fiecare individual, că mesagerul fusese primit de Zalmoxis și că zeul comunica realmente cu credincioșii. Sacrificiul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu e permis să se vorbească de riturile misterioase ce se desfășoară în cinstea lui Zalmoxis: nu dincolo de o anumită limită. Fiecare își duce un deget la buze, ca să indice opreliștea tăcerii. A aduce jertfă Nu se recurge la rituri sacrificiale doar pentru a sărbători evenimente religioase; și întemeierea unui oraș, construirea unui pod sau a unui edificiu important prevăd jertfirea unei ființe omenești sau a unui animal domestic. Se poate ajunge chiar până la a zidi o femeie însărcinată. Nimic din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am călătorit la Delphi. Ritual Marele preot al lui Zalmoxis ședea pe o piatră dreptunghiulară, orientată către miazăzi. La stânga lui se afla o preoteasă, având capul acoperit cu un văl alb; în mână ținea un vas pentru a strânge sângele sacrificial. În partea opusă se afla un alt preot, care avea în dreapta un baston de stejar foarte bine șlefuit (lituus). Mutându-l în mâna stângă, preotul s-a întors către tânărul ce trebuia sacrificat; i-a pus mâna dreaptă pe cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
foarte precis cu aștrii și cu lumea subterană. Sânge Pentru a face ca voința lui Zalmoxis să fie îndeplinită, e necesar să plătești un preț foarte înalt: să verși sângele celui apropiat. Dacă nu s-ar jertfi ființe omenești, ritualul sacrificial n-ar avea nici o greutate. Aia îmi lămurește că astfel de sacrificii sunt necesare, chiar dacă ea însăși s-a arătat șovăitoare în privința asta, după ce a asistat împreună cu mine la uciderea ultimului tânăr mesager. Se zbate, suferă și acceptă în tăcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oile, sunt ocrotiți și boii de jug și berbecii. Se pot tăia porcii și țapii.” Histria Când am fost la Histria, m-am rătăcit fără să vreau. Părăsisem străzile zgomotoase, atras de locul acela unde, cândva, fusese ridicat un altar sacrificial. Deodată, foarte ușor, am fost atins de o suflare de aer proaspăt care mi-a dăruit o clipă de îmbătare. Am crezut că am ieșit din limitele trupului meu și că mă aflu în trupul unui alt ins, cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-mi pierd mințile, n-am fost capabil de una ca asta. N-am depășit niciodată limitele. Poate că n-am știut să trăiesc până la capăt profunzimea unui sentiment de iubire. Am venit aici ca să mă scald în sângele acela sacrificial, să locuiesc în ținutul natal al Medeei. Numai așa, poate, voi putea să mă cunosc mai bine. Am ales să trăiesc în mod autentic, fără teamă de convenții. Grație Gesturile Aiei sunt la fel de rafinate în orice împrejurare s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mine. Adevărul e că sunt un mare egoist și că nu vreau să înțeleg că orice inițiere trebuie să aibă un sfârșit. Urmându-mi drumul, am ajuns în inima pădurii, în poiana aceea unde, împreună cu ea, am asistat la ritualul sacrificial. Am observat unele semne care mi-au amintit că tocmai de acolo, cu patru ani mai înainte, un tânăr mesager pornise ca să ajungă la zeu. Asta mi-a dat un simțământ de mare seninătate, a fost ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pământului și al cerului și că sacrificiile ciclice care i se aduc au un caracter soteriologic, deoarece îndepărtează spiritele rele ce locuiesc în natură. În timpurile străvechi, coloanele din sanctuarele dreptunghiulare susțineau cerul. Acum simbolizează legătura cu cosmosul prin intermediul ritualului sacrificial: torțele puse pe fiecare coloană înlocuiesc capetele tăiate ale oamenilor și ale animalelor ce se puneau acolo în vremuri îndepărtate. „Golul trebuie umplut”, a adăugat apoi vocea cavernoasă a sacerdotului, după care a tăcut. N-am priceput, deîndată, dacă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trupului meu, ca un fel de ceva fluid ce sapă în gingii, în urechi, în nări, în ochi, în toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală?”). Moartea ca metamorfoză, goliciune și părăsire, indică un proces sacrificial care din nou trimite la experiența scriiturii. Nu întâmplător mă refeream la Kafka și la acel spațiu narativ în care „se tot învârte dus-întors șovăind subiectul ce nu mai poate să se știe” (Comolli). Dar ce anume este de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
singurătate „ițele obscure ale propriului său destin, chintesența vieții umane”. Sufletul său în schimbul unei răscumpărări pe jumătate mistică, pe jumătate ecologică. O mântuire, aceea a autorului Metamorfozelor, ce se amestecă cu nori încărcați de ploaie, cu albastrul mării, cu riturile sacrificiale (cu moartea-i proprie, inclusiv) sugerate de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]