4,209 matches
-
înger într-un rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască. În apă, berzele și pelicanii ciugulesc grăbite peștișori. Soarele se înalță ca un disc de aur, iar un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a le insufla curajul și bărbăția în luptă. Soarele se duce încet la culcare. Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi nenumărați, răsar în fundul apei și tremură pe valuri. Sub tainica mângâiere a lunii, Dunărea intră victorioasă între pădurile de sălcii ale Deltei și se duce tăcută la culcare, acolo, în marea cea adâncă și mare. Mihaela Pascu, clasa a VII-a C Înserare Seara se lasă încet, nesimțită de nimeni, peste lac. Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Cerul se umple de fiorul amurgului. Capătă reflexe de galben, roșu aprins și albastru închis. Apa capătă și ea aceste culori, plimbându-se lin în undele sale. Căldura își pierduse din intensitate. Predomină o răcoare plăcută. Barca înainta încet printre sălciile pletoase, stăpânele lacului. Broaștele își începuseră deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile dulci, misterioase ale vântului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe albe care-mi farmecă privirea. Ceea ce văd prin imaginație este unic. Aș vrea să mai rămân, să pornesc mai departe, să pătrund prin tainele bolții misterioase, să descopăr împărăția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mustrător la mine. Am înțeles ce mare greșeală am făcut, dându-mi seama abia atunci de gravitatea faptei mele. Dana Gâlcă, clasa a IV-a C Sub bolta înstelată Sub bolta înstelată, se auzea murmurul unui pârâu cristalin care mângâia sălciile bătrâne și pletoase. Mireasma cerului își împânzea în apă chipul și-n vraja ei tresăreau undele. În asfințit, valurile sunt pline de farmec, așternându-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-se peste ele o liniște adâncă și măreață. În împărăția apei pătrunzi ca într-un teritoriu netulburat de om. Licăririle amurgului îmbracă apele în argint, poleindu-le cu aur. Cerul și apa se întrepătrund, iubindu-se sub umbrele întunecate ale sălciilor. Pe când luna strălucește pe cer ca o corabie în albastre depărtări, solistele privighetori își înalță maiestuos cântecul în tufișuri cenușii. Adieri dulci-mirositoare se revarsă cu rumeneala asfințitului. Liliana Unguru, clasa a VI-a E Copilăria Deschide porțile spre viață căci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poate, și ea, una. Acum Însă e cam târziu. Prioritățile ei erau altele... Domnul Húsvágó era În picioare și se scuza că vorbise atât de mult, Încât uitase pentru ce venise. Ieși pe terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sé le numeri prea mult. Erau vreo douézeci de stele. Mai bine și-ar fi luat morisca și ar fi fugit prin fața școlii, pentru cé era așa cald și frumos afaré. Se duse și se rezemé de gard, sub o salcie. În fața școlii erau mai multe sélcii, care creșteau lîngé gard. Șasa chiar se gîndise de mai multe ori ce-o fi fost mai Întîi, gardul sau sélciile, pentru cé prea creșteau sélciile lîngé gard. Primévara, cînd Începeau sé le creascé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-a stors pe hîrtie trupul gol mă tulbură. La fel cum m-a tulburat și acum... cîte decenii, Cristoase? "Sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe cei prinși deja în alte părți sau pe cei ce nu mai puteau să iubească. Suferința exista deopotrivă și era hrana mea zilnică printre sălciile lamentoase de pe malul râului, unde veneau tinerii la scăldat. Eram fascinată de felul în care acești tineri alunecau atât de ușor de la o iubire în alta, după dorința mea, de fiecare dată mai pătimași. Chiar și iubirea cea mai pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața casei, multicolorele din clasa Ginseng, contra prozodiei, lichidul roșu aprins, câte trei picături pe zi după mese, în lapte, anti Parkinson, morcovii pentru văz, coaja de salcie pentru auz, mătasea broaștei și ceaiul de tătăneasă, aloea, uleiul de măsline, gălbenușul de ou pentru menținerea trupului în poziția pe care o comanda; ce efect advers să fi avut amalgamul energetic dacă Alimentară, în ipohondria ei, devenise paranoică în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
picioarelor și a privit ca peste gardul vecinului, o frumoasă parte a Văii Racovei. Poate cea mai frumoasă! Cu șesul ei Înverzit și acoperit de aburii albi ai dimineții, prin iarba Înaltă până la șold cârsteii se strigau a iubire, prin sălciile din lunca râului cu maluri joase și În care porțiunile liniștite, late și mai adânci alternau cu cele Înguste, cu valuri mici și Învolburări unde strălucea horbotele albe de spumă, cu pești mai mari și mai mici care Începuseră Înviorarea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
permis luxul de a închide ochii preț de o veșnicie și un sfert. Oameni care să tragă cu nonșalanță draperiile peste ramurile crescute prematur pe umerii unui cer deloc senin, se mai găsesc și astăzi.“ „Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu au niciodată o asemenea frumusețe. Este vorba doar de utilizarea mecanică a unor substantive, adjective, verbe preferate de Eminescu. Versurile „eminesciene“ ale lui Vasile Mustață aduc aminte mai curând de „carpetele“ cumpărate din Turcia de unii turiști români. „O salcie pletoasă se înclină / În lacul cu oglinda cristalină / Vezi luna, o cadână din serai. Doar câte-un nor cu-aripa străvezie / Filtrează, ca mânat de gelozie / Imaginile astrului bălai...“ Vasile Mustață are meritul de a folosi respectuos limba română. Atât
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de noapte în icoană). Portretele sfinților desenate în cer nu au nevoie de oglindă, pictorul a plagiat după niște schițe găsite în atelierul lui Dumnezeu: toamna cimitir în oglindă; iarna zugrăveală cu argint fierbinte; primăvara simfonia râului în frunza de salcie; vara puful păpădiilor, aureole pentru îngeri cuminți. Petru încă mai visa o noapte cu stele imprimate peste cearșafuri, cu soare blond despletit în felia de pâine, cu lună plină, atât de plină încât cerul să nu o încapă. Pijamaua copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mereu alte margini, de a evada din spații, de a îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau să pipăi întunericul pe dinăuntru și să mângâi lumina cu bastonul când traversez strada. Dă-mi, Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa... cânta Eva, tare frumos mai cânta. Erau 40 în lădița metalică, Eva singura care s-a rupt din cerneală, din luciul velin, din haremul lui tată-său. Eva l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încă una... Ca să ucizi o pasăre, nu-ți sunt de ajuns trei pietre: cu prima poți strivi zborul, cu a doua poți strivi cântecul, cu a treia poți strivi viața; o pasăre nu moare niciodată în cer. Smulge din rădăcinile salciei râul, din inimă izvorul, de pe frunză bobul de rouă și vei vedea că setea nu este secetă, ci trecere. Seva lui Dumnezeu nu usucă buzele, pentru că iubire se cheamă. Bine la stă oamenilor singuri care au câte ceva de împărțit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu!" Manole, pe atunci, suferea ca orice pământean de naivitatea lui Adam, de egoismul lui Noe, de trufia lui Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scânduri de sicriu, niciodată nu-i târziu"; fagii, diaconii codrilor, mereu înaintea stăpânului; Dumnezeul pădurilor avea veston verde și pușcă de vânătoare. La 8 se toca pe o inimă de mesteacăn veșnica pomenire în sfeșnicul bradului se aprindeau lumânări. O salcie plângăcioasă începea să jelească niște grinzi putrede de cerdac. În biserică, la fel ca în pădure, în pădure, la fel ca în cer. Sus, la 500 m, spre est sau spre vest, viața se rostogolea pe roți într-o inerție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore roditor, în inimile voastre va înmuguri pacea, veți fi livadă și veți hrăni alte înfometări! Fericirea este nesaț de Dumnezeu. Gustați aroma: salcia plângătoare siropează așteptările, pelinul pudrează foietajele, ultimul strat a prins crustă de atâta dragoste. Nespusele, neîncăputele, neînțelesele, nenăscutele se înghesuie într-un malaxor ruginit, omul singur. Fericirea definește absolutul: altă culme altă justificare, ecuația despre cum iubeam ieri avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau intenții pe ambele părți, ugerul nopții avea gust de tămâie și ceară topită; în mânăstiri, tresărea inima la fiecare aromă de sânge tânăr, ploaia avea gust de cer rânced, râul de salcie plângătoare, oceanul de corabie putredă. În mănăstire, durerea dădea pe dinafara paharului plin pe jumătate, cealaltă doime lăcomia ochilor întredeschiși. Pentru care parte să te întristezi, frate, pentru care gol să te veselești? Zumzăie muștele deasupra neștiinței de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ieri a fost vremea sărutului peste spicul de grâu, astăzi în uleiul candelei ard, inima cuptor încins, sângele miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]