353 matches
-
autoportretului: m-am pictat în costum de arlechin. De aceea vorbem despre acele stări care se succed cu rapiditate. La un moment dat, ți se pare că ești puternic, că ești tare. Și peste doi, trei pași, te transformi în saltimbanc. La fel, aici e un tablou pe care l-am intitulat Curiosul. Cu potirul de aur în față. În spatele lui e pictat un mic fragment de arhitectură olandeză, de la Amsterdam. După ce am semnat un contract cu Centrul de Artă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
răsărit, din apus, de la nord, de la sud,/ Cu ceață în ochi, cu toamna în spate,/ Necunoscând, cunoscuți, din cetate-n cetate/ Căutau soarele", Orbii; Nici o stea/ Niciun înger din copacul cerului nu privea;/ Numai caii vânturilor - vânturilor nebănuite/ Coborau învrăjbite", Saltimbancul). Dincolo de caracterul acesta vizionar, există și o dorință evidentă de a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și o dorință evidentă de a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele:/ Dar Soarele era fiecare", Orbii; "Saltimbancul fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-un permanent dialog cu simbolurile culturale și literare. Cecitatea inspiră teamă, dar și respect. Ca în atâtea cazuri, simbolul este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a răsturna așteptările publicului, de a surprinde continuu, fie prin limbajul care alternează diafanul cu invectiva, fie prin "poanta" plasată, în general, la final de text ("Patru orbi,/ (...) căutau Soarele:/ Dar Soarele era fiecare", Orbii; "Saltimbancul fugise în circul lunii", Saltimbancul; "Viață? Uriașă povară a iluziei:/ Întotdeauna nimeni n-a fost", Altul). Sensul se constituie printr-un permanent dialog cu simbolurile culturale și literare. Cecitatea inspiră teamă, dar și respect. Ca în atâtea cazuri, simbolul este ambivalent, reliefând izolarea, voită sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al activității interioare, sufletești. Se sugerează astfel fie lipsa capacității de a vedea ceea ce este evident, fie, dimpotrivă, posibilitatea de a avea acces la sensuri ale universului care rămân inaccesibile profanilor. Sugestii asemănătoare se desprind și din alte metafore preferate, saltimbancul, heruvimul, șchioapa etc. Dramatizarea se realizează prin pauza discursivă în care se introduc explicații, se suspendă cronologia obișnuită, se produc lovituri de teatru, semnificația conturându-se prin răsturnări de situații, de asemenea, prin vocativele și imperative ce transformă poetul într-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria proiectate și în universul poetic conduc la imagini stranii, uneori grotești, care ies din tiparele "poeziei cuminți". Într-un astfel de context, afirmarea libertății capătă aspectul nebuniei (""Nebunilor" - un răcnet aruncat/ lovit de peșteri", Saltimbancul, " Noi suntem frați și regi/ Între nebunii de jos", Câini), al refuzului ordinii. Actul este aproape sinucigaș, dar exprimă dorința de a-și croi propriul destin chiar dacă acesta poate fi unul al erorilor, al nefericirii. Contextul socio-politic în care sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Întunericul, 128 Lumina întunericului, 155, 156 Mâinile, 155 Maria-Maria, 205 Miezul nopții, 154 Nemoarte, 129 Noapte geniului, 130 Noaptea geniului, 118, 130, 131 Olivia, 132 Oliviei, 89 Omul Nou, 90 Orbii, 154, 155 Poem cerșetor, 128 Regele Fără-Timp, 128, 154 Saltimbancul, 154, 155, 157 Stere, C., 76 Stoddart, Helen, 126 Stoiciu, Liviu Ioan, 202, 214, 215 Stoiciu. Liviu Ioan Inima de raze, 214, 215 Pe dreptunghiuri de iarbă, 202 Stratan. Ion A doua seară eram cu amicii, 220 Streinu, Vladimir, 55
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mare. Compania spaniolă Xarxa, cea mai puternică trupă din Spania care folosește focul și pirotehnia, a deschis șirul acestor spectacole, demonstrând ceea ce și-a propus să demonstreze Constantin Chiriac, directorul festivalului: că „spectacolele de stradă nu înseamnă că vin niște saltimbanci și fac câteva giumbușlucuri“. Xarxa a adaptat special pentru Sibiu trei spectacole diferite. O corabie uriașă instalată în fața Muzeului Brukenthal a fost în centrul atenției în prima seară. Pânze și vânt, o reprezentație concepută pentru ceremonia de inaugurare a Canalului Mânecii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
mulțimii era mijlocul cel mai bun, l-a folosit. Dacă i-ar fi fost mai ușor să ajungă tiran, tiran ar fi ajuns. Doar că pentru a fi tiran trebuia să fii întâi tiran. Mișcările lui erau, toate, ale unui saltimbanc. Ți se părea că vezi o marionetă trasă când de cap, când de picioare. Totul, în discursurile și în gesturile sale, era frânt, destrămat. Pentru că nimic nu-i ieșea din suflet, totul îi venea din cap, totul era artificial. Marat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Eminescu atacă în termeni duri alianța dintre conservatori și liberali, condamnând nestatornicia oamenilor politici în rânduri pline de ironie și aciditate: Până când comedia aceasta? Până când panglicăria de principii, până când schimbările la față de pe-o zi pe alta? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță, să ne schimbăm opiniile ca [și] cămeșile și partidul ca cizmele?"221. Independența de gândire a gazetarului și refuzul înrolării ideologice determină înlăturarea sa de la conducerea Timpului, la sfârșitul lui decembrie 1881. "Opoziția coalizată", alcătuită din gruparea junimistă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
îmbrăcate când roșu când alb, cari azi pun o etichetă, mâne alta, numai să ne meargă nouă personal bine, numai ambițiile noastre să fie satisfăcute? Suntem bărbați noi sau niște fameni, niște eunuci caraghioși ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliță să ne schimbăm opiniile ca cămeșile și partidul ca cizmele?"523. Rămânând fidel propriilor concepții politice, chiar și atunci când ele intră în contradicție cu cele ale partidului care susține financiar publicația la care scrie, Eminescu va atrage oprobiul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doar schimbarea identității ("nu mă cheamă Leana"), ci și a destinului ("n-am fost făcută pentru asta") și traduce aceeași înțelegere a decăderii, a trădării pe care o au Antim (Uniforme) și Gavrilescu (La țigănci), artiști al căror arhetip este saltimbancul menit să distreze zeii, și nu oamenii. În fiecare tânăr melancolic și visător, Leana îl caută pe Adrian; acesta este motivul pentru care "sta de vorbă cu cei care i se păreau ei interesanți și numai cu ei", și zâmbește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și dincolo". Utilizând codul lecturii gnostice, Ștefan Borbély analizează numele eroinei ca o sugestie de dedublare gnostică a Fecioarei din creștinism. (Și în alte puncte ale nuvelei cercetătorul clujean demonstrează existența unor structuri gnostice, așa cum este povestea lui Antim despre "saltimbancul de sorginte, probabil, nietzscheană" care își dă seama de decăderea, de trădarea lui; astfel, povestea face distincția dintre histrionismul divin și cel uman, sugerând că toți artiștii sunt făcuți pentru a-i distra pe zei, faptul că în fiecare artist
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe învățăceii săi, "adică să-i fac să mă întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul Mediu care își dă seama de decăderea lui, de trădarea lui, de faptul că "un jongleur și și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întreacă..."634. Povestea care-i marchează întreaga viață - punere în abis a textului - este despre un saltimbanc, un prestidigitator din Evul Mediu care își dă seama de decăderea lui, de trădarea lui, de faptul că "un jongleur și și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni..." 635. Decăderea se explică prin faptul că toate artele, "muzica vocală și instrumentală
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
distrau pe oameni..." 635. Decăderea se explică prin faptul că toate artele, "muzica vocală și instrumentală, dansul, sculptura, pictura, toate au fost inventate ca să omagieze și să slujească pe zei...", așadar au avut o origine sacră. Trădându-și vocația religioasă, saltimbancul (arhetip al artistului, așa cum distracția este arhetipul artei) ajunsese "ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci"636 care distra oameni. Povestea de Ev Mediu are reverberații în planul creației (Antim, care fusese un împătimit entomolog, simte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reverberații în planul creației (Antim, care fusese un împătimit entomolog, simte că are o altă chemare, aceea de violoncelist) și în cel erotic (toate logodnicele lui Antim îl părăsesc din momentul în care înțeleg că Maestrul și-a asumat povestea saltimbancului). Maestrul Manolache Antim sau Meșterul Manole, așa cum îi recită Melania în momentul morții ("Manole, Manole,/ Meștere Manole...") jerfește logodnica, străina, artei, muzicii sale. În studiul dedicat legendei Meșterului Manole, acesta încearcă să-și regăsească prin moarte soția care, jertfită la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și Gavrilescu din La țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a fost trimis să distreze zeii, dar, pentru păcatele lor, ajung să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste mărfuri fade,ușurele, Ce au uitat pân’și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. Dupa cum
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
armata, nu-l prindea deloc uniforma frontului, căci mai era în plus și mărunțel de statură. Deasupra guvernului s-a înființat demnitatea de consilier regal, care nu avea nici un rol efectiv în stat, dar înmulțea numărul purtătorilor de uniforme, de saltimbanci și de irozi. Lui Nicolae Iorga îi aluneca șapca pe chelie pînă la urechi și barbă; Ion Mihalache a trebuit să-și lase ițarii acasă la Topoloveni și toți ceilalți surtucele și pălăriile. Gheorghe Tătărăscu a purtat și uniforma rușinii
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe care Mircea și Lică o luau metodic la mărunțit cu sapele. După ce întreaga masă de pământ și apă devenea un fel de terci, treceam la următoarea fază a operațiunii: călcatul. Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în palmele care ne usturau și ne făceau să suferim îngrozitor. Atunci lăsam căldările jos și ridicam brațele sus, spre cer, cu degetele palmelor desfăcute, pentru a se zvânta la soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
aur fals, frumos cizelată, dar în care nu se află nici o picătură de vin. Frumosul e tot ceia ce e uimitor zice Baudelaire. Dar când uimirea, nu a ținut decât o clipă, artistul a făcut pur și simplu artă de saltimbanc. Ceia ce farmecă uimind, ceia ce este într-adevăr frumos, nu e numai noutatea, ci noutatea adevărului. Frumosul nu e tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fluier. Până și elegantul Gabriel Armanu a admis că “data viitoare, cei în drept vor cântări mai mult la delegarea arbitrilor pentru un asemenea meci”. Cât privește apelativele din titlul articolului, rămâne la latitudinea dumneavoastră să le împărțiȚi celor doi saltimbanci. După încheierea partidei dintre Știința MD Bacău și HCM Constanța, am realizat un scurt interviu cu Sandu Iacob, pe care vi-l prezentăm în continuare. Bacăul Sportiv: Cum ai trăit partida din această după-amiază ? Sandu Iacob: A fost un meci
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
vin și belelele profesionale. Necazurile pe care le am cu profii de antropologie, sociologie, care mă acuză că literaturizez, polemicile cu prozatorii care, dimpotrivă, consideră că teoretizez excesiv, că mă dau științific, iar ceea ce fac eu aduce a muncă de saltimbanc cultural. Că teoria nu se topește deloc în textul literar, iar reciproca scârțâie și ea. Unii profi mă consideră poet. Mucles, bă, poete! Prozatorii - infestat de teorie. Oricum, am un stil hibrid, cu aparențe parodice de text bășcălios. Textele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]